Dicționarul Explicativ al Limbii Române (DEX)

• a abonda — A exista din belșug, a se găsi în cantități mari sau în număr mare; a fi foarte bogat în ceva.
• abundență — Cantitate mare, îmbelșugată din ceva; existență a bunurilor materiale dincolo de necesarul strict; belșug, bogăție.
• abuziv — Care constituie un abuz, care depășește limitele legalității, ale moralității sau ale bunului-simț; bazat pe forță, pe bunul-plac sau pe un raport inegal de putere, în dauna drepturilor altei persoane. În sens medical sau comportamental, desemnează o utilizare exagerată, nocivă și lipsită de moderație a unei substanțe, a unui privilegiu sau a unei resurse.
• acaju — Lemn de esență nobilă, exotică și densă, obținut de la arbori din genul Swietenia sau Khaya (originari din zonele tropicale ale Americii și Africii), intens apreciat în tâmplăria de lux și ebenistică pentru durabilitatea sa și nuanțele sale calde. Ca adjectiv, termenul definește o culoare rafinată de un brun-roșcat intens, cu reflexii calde, arămii, utilizată frecvent atât în industria mobilierului fin, cât și în cosmetică pentru nuanțarea părului.
• acalmie — O perioadă temporară de liniște, destindere sau inactivitate, intervenită brusc în cursul unei manifestări agitate, violente ori tumultuoase. În meteorologie, desemnează oprirea temporară a vântului, a furtunii sau potolirea agitației mării. În sens figurat, termenul face referire la o pauză sau la un moment de armonie și acalmie survenit în mijlocul unor conflicte sociale, crize politice, stări de agitație psihică sau manifestări febrile ale unei boli.
• accede — A intra într-o asociație, organizație, funcție, demnitate sau ierarhie socială ori profesională superioară; a obține un rang sau o poziție de conducere în urma unui proces electoral ori de selecție. În sens juridic internațional, termenul definește actul oficial prin care un stat aderă formal la un tratat, la o convenție bilaterală ori la un pact economic universal semnat anterior de alte puteri, asumându-și pe deplin toate obligațiile și drepturile decurgând din documentul respectiv.
• accelera — A mări viteza de deplasare a unui vehicul, a unui corp în mișcare sau a unui mecanism; a iuți ritmul de desfășurare al unei acțiuni, al unui proces economic, biologic sau social. La forma reflexivă, se referă la intensificarea spontană ori indusă a unor funcții vitale (precum pulsul sau respirația) ori a evoluției unui fenomen, determinând scurtarea timpului necesar pentru atingerea unui rezultat final.
• accelerat — Care se deplasează cu o viteză mărită sau al cărui ritm de desfășurare a fost intensificat, grăbit ori urgentat în raport cu un standard obișnuit. În istoria feroviară a României, termenul desemna ca substantiv un tip de tren de călători de lungă distanță, mai rapid decât trenul personal, dar mai lent decât cel rapid, caracteristică eliminată în clasificările moderne CFR prin fuzionarea în categoria trenurilor Regio-Express sau InterRegio.
• accelerație — Mărime fizică vectorială ce reprezintă variația vectorului viteză al unui punct material în raport cu timpul, măsurată în sistemul internațional în metri pe secundă la pătrat. În sens curent, termenul desemnează acțiunea de a mări viteza unui autovehicul sau iuțirea ritmului de desfășurare al unui proces fizic, biologic ori social, fiind controlată mecanic prin intermediul unei pedale sau al unei manete speciale de admisie a carburantului.
• accelerograf — Aparat sau instrument seismologic de înaltă sensibilitate folosit pentru înregistrarea automată și grafică (sub formă de accelerogramă) a accelerației mișcărilor seismice puternice ale solului în timpul unui cutremur. Spre deosebire de seismograful clasic, care măsoară deplasarea sau viteza undelor, acest dispozitiv capturează direct forțele inerțiale destructive, fiind esențial în ingineria structurală pentru proiectarea clădirilor rezistente la seisme.
• accelerogramă — Reprezentare grafică sau diagramă înregistrată automat de un accelerograf, care redă variația în timp a accelerației mișcărilor solului sau ale unei structuri în timpul unui cutremur puternic. În ingineria seismică, analizarea unei accelerograme este fundamentală pentru determinarea spectrelor de răspuns și pentru proiectarea structurilor de rezistență, oferind date exacte despre valorile maxime ale forțelor inerțiale distructive.
• accelerometru — Aparat, instrument sau senzor electronic utilizat pentru măsurarea accelerației unui corp în mișcare (vehicul, rachetă, dispozitiv mobil) sau a forțelor inerțiale de gravitație. În electronica de consum, cipul microelectromecanic (MEMS) de tip accelerometru este integrat în smartphone-uri și controlere de jocuri pentru a detecta orientarea spațială, rotația ecranului, pașii efectuați sau gesturile utilizatorului, fiind totodată o componentă vitală în sistemele de navigație inerțială ale aeronavelor și în declanșarea airbag-urilor auto.
• accent — Pronunțare mai intensă, pe un ton mai înalt sau cu o durată mai mare, a unei silabe dintr-un cuvânt ori a unui cuvânt dintr-un grup sintactic, având rolul de a marca importanța fonetică sau semantică; intensitate. În sens larg, termenul desemnează particularitățile specifice de pronunție ale unei limbi sau ale unui dialect, specifice unei anumite regiuni geografice ori unui vorbitor nativ al altei limbi, iar în sens figurat reprezintă insistența sau importanța deosebită acordată unei idei sau unui detaliu.
• accentua — A rosti o silabă dintr-un cuvânt sau un cuvânt dintr-o frază cu o intensitate vocală mai mare ori pe un ton mai ridicat; a pune un accent grafic deasupra unei litere. În sens larg și stilistic, verbul înseamnă a scoate în evidență, a sublinia, a reliefa sau a acorda o importanță deosebită unei idei, unui detaliu ori unei probleme, iar la forma reflexivă exprimă intensificarea, agravarea sau evidențierea pronunțată a unui fenomen, a unei stări ori a unui sentiment.
• accentual — Referitor la accent, bazat pe accent ori guvernat de regulile intonației și ale intensității tonice din cadrul unui sistem fonologic. În istoria literaturii și în prozodia universală, termenul descrie versul sau sistemul de versificație (numit și ritm accentual-silabic sau tonic) în care ritmul poetic este determinat strict de numărul și distribuția regulată a silabelor accentuate, un model caracteristic pentru poezia populară românească și pentru limbile germanice.
• accentuare — Acțiunea de a accentua și rezultatul ei; rostirea mai intensă sau pe un ton mai înalt a unei silabe dintr-un cuvânt ori a unui cuvânt dintr-o frază; marcare grafică prin diacritice. În sens larg și stilistic, reprezintă reliefarea, sublinierea pronunțată sau scoaterea în evidență a unui element esențial dintr-un discurs, dintr-o lucrare de artă ori dintr-o problemă, iar în context general definește procesul de intensificare sau agravare progresivă a unui fenomen ori a unei stări.
• accentuat — Rostit cu o intensitate vocală mai mare sau prevăzut cu un accent grafic; subliniat, evidențiat. În sens larg, termenul descrie un fenomen, o trăsătură, un sentiment sau o stare care se manifestă în mod clar, pronunțat, intens sau ieșit din comun, atrăgând atenția prin forța sau vizibilitatea sa în raport cu elementele din jur.
• accentuație — Sistemul general de reguli, semne grafice și procedee fonetice folosite pentru aplicarea, marcarea și distribuirea accentelor în interiorul cuvintelor, al frazelor sau al unei limbi în ansamblul ei. În sens larg, termenul face referire la modul particular în care un vorbitor sau un interpret își modulează vocea, reliefând anumite silabe, cuvinte sau pasaje muzicale pentru a le conferi o proeminență expresivă, estetică ori semantică deosebită.
• accepta — A primi de bunăvoie un lucru care este oferit, propus sau dat; a consimți, a aproba sau a fi de acord cu o propunere, o ofertă ori o condiție. În sens larg și psihologic, termenul înseamnă a recunoaște o realitate, o situație sau un adevăr (adesea neplăcut), adaptându-se la acesta fără opoziție sau revoltă, ori a tolera o persoană sau o opinie diferită în cadrul unui grup.
• acceptabil — Care poate fi acceptat, primit, aprobat sau tolerat; care îndeplinește condițiile minime solicitate, fiind considerat satisfăcător, rezonabil sau convenabil. În evaluări sau recenzii, termenul descrie ceva care nu este extraordinar sau excelent, dar care este suficient de bun pentru a nu fi respins, situându-se la un nivel calitativ mediu.