#zeu

• Adonai — Nume ebraic utilizat în Vechiul Testament (Tora) pentru a desemna divinitatea supremă, tradus literal prin 'Domnul meu' sau 'Stăpânul meu'. Acest termen liturgic și teologic este folosit în mod tradițional de comunitățile mozaice ca un substitut plin de pioșenie și respect pentru a evita rostirea Tetragramei sacre (YHWH), al cărei nume este considerat inefabil.
• adonis — Zeul grecesc al frumuseții masculine, al tinereții și al vegetației, asociat cu renașterea anuală a naturii; în limbajul curent, substantivul desemnează, prin metaforizare, un tânăr de o frumusețe fizică excepțională, elegant și atrăgător. În sens structural, reprezintă prototipul idealului estetic masculin promovat de sculptura și cultura clasică elenă.
• Aeacus — Rege mitologic al insulei Eghina, fiu al lui Zeus și al nimfei Aegina, recunoscut în întreaga lume antică pentru evlavia, înțelepciunea și simțul său profund al dreptății. Datorită spiritului său justițiar incoruptibil manifestat în timpul vieții pământești, după moarte a fost ridicat de zei la rangul de judecător al sufletelor în Hades (Infern), alături de regii cretani Minos și Rhadamanthus.
• Aeolus — Eol; zeul, conducătorul sau păstrătorul mitologic al vânturilor în mitologia greacă și romană, care locuia pe insula plutitoare Aeolia și ținea furtunile închise într-o peșteră adâncă, eliberându-le doar la ordinul zeilor majori. În context modern, termenul desemnează diverse proiecte spațiale (cum ar fi satelitul meteorologic ADM-Aeolus al ESA), fenomene atmosferice sau concepte de inginerie eoliană structurală.
• aesculapius — Denumirea latinizată a lui Asclepios, zeul medicinei și al vindecării în mitologia greacă și romană, fiu al lui Apollo și al Coronidei. În sens simbolic sau contextual literar, termenul desemnează un medic legendar sau un terapeut iscusit, numele zeului fiind strâns legat de bastonul înconjurat de un șarpe (bastonul lui Esculap), care a devenit simbolul universal structural al științelor medicale și farmaceutice.
• aethra — Denumirea latinizată a Etrei, personaj din mitologia greacă, fiică a regelui Pittheus din Troezen și mama eroului atenian Tezeu (născut în urma uniunii sale cu regele Egeu sau cu zeul Poseidon). În sens istoric și literar, numele ei este legat de episoadele epice în care a fost capturată de dioscuri și transformată în sclava Elenei din Troia, însoțind-o pe aceasta pe toată durata faimosului război troian.
• Agni — Una dintre cele mai importante zeități ale panteonului vedic hindus, reprezentând personificarea sacră a focului sub toate formele sale: cosmic, sacrificial și domestic. În textele sacre (Rig Veda), el acționează ca un mediator divin esențial, transportând prin intermediul flăcărilor ofrandele aduse de oameni direct către tărâmul zeilor, fiind în același timp un simbol al purificării spirituale și al energiei vitale.
• agnus — Formă prescurtată și denumire uzuală pentru 'Agnus Dei' (Mielul lui Dumnezeu); reprezintă o formulă liturgică, o rugăciune solemnă sau un imn cântat ori recitat în timpul Sfintei Liturghii în ritul romano-catolic, chiar înainte de împărtășanie. În arta religioasă și iconografie, termenul descrie, de asemenea, reprezentarea simbolică a lui Iisus Hristos sub chipul unui miel ce poartă un steag de biruință sau o cruce.
• Ahelou — Numele celui mai mare și mai important râu din Grecia antică, personificat în mitologie ca zeul suprem al tuturor apelor curgătoare și fiul cel mai vârstnic al titanilor Oceanu și Tetis. În legende, acesta era o divinitate fluvială puternică, capabilă să își schimbe forma în taur sau șarpe, faimoasă pentru lupta sa cu Hercule pentru mâna Deianirei, în timpul căreia eroul i-a smuls un corn, transformat ulterior în Cornul Abundenței.
• Ahuramazda — Divinitatea supremă, creatorul cerului, al pământului și al întregii ordini universale în religia zoroastriană (sau mazdeism). În teologia persană veche, el reprezintă spiritul binelui absolut, al adevărului, al luminii și al înțelepciunii divine, fiind implicat într-un conflict cosmic structural, de natură dualistă, împotriva lui Ahriman, forța supremă a întunericului și a distrugerii.
• alah — Numele propriu atribuit Divinității unice, Supreme și Absolute în religia islamică; Dumnezeu în limba arabă, considerat de credincioșii musulmani drept Creatorul universal, atotputernic și atotștiutor, care nu are parteneri, asociați sau reprezentări antropomorfe. În context teologic și lingvistic, termenul reflectă monoteismul pur și este utilizat exclusiv ca nume propriu inalienabil.
• Alcmena — Eroină din mitologia greacă, fiica regelui Electryon din Micene, soția lui Amfitrion și mama legendarului semizeu Heracles (Hercule). Conform legendei, Zeus s-a îndrăgostit de ea și a luat chipul soțului ei pentru a o seduce în timp ce acesta era plecat la război, prelungind noaptea de dragoste; Alcmena reprezintă simbolul demnității materne în fața geloziei Herei, figura sa fiind ecranizată și transpusă în numeroase piese de teatru clasice.
• alizeu — Vânt planetar regulat și permanent, care suflă pe tot parcursul anului în zonele intertropicale, dinspre celulele de înaltă presiune subtropicale către zona de calme ecuatoriale de joasă presiune. Datorită forței Coriolis, alizeele sunt deviate spre vest, suflând dinspre nord-est în emisfera nordică și dinspre sud-est în emisfera sudică, având un rol crucial în stabilirea rutelor maritime istorice și în reglarea climatului global.
• Amalteea — In mitologia greaca, nimfa (reprezentata adesea ca o capra) care l-a hranit cu laptele ei pe zeul Zeus in copilarie, pe cand acesta era ascuns in pestera din muntele Ida pentru a fi salvat de furia tatalui sau, Cronos; cornul ei a devenit legendarul corn al abundentei (cornucopia). In astronomie, termenul desemneaza al treilea satelit natural al planetei Jupiter ca distanta, descoperit in 1892 de Edward Emerson Barnard, caracterizat printr-o forma extrem de neregulata si o culoare rosiatica intensa.
• Amalthea — În mitologie, numele nimfei sau al caprei divine care l-a hrănit cu lapte pe Zeus în perioada pruncriei sale ascunse în peștera din Creta, cornul ei devenind faimosul simbol al abundenței cunoscut sub numele de 'Cornul Abundenței'. În astronomie, termenul desemnează al treilea satelit ca distanță față de planeta Jupiter, descoperit în anul 1892, caracterizat printr-o formă extrem de neregulată și o nuanță roșiatică intensă.
• amigdalolit — Concrețiune calcaroasă sau calcul de dimensiuni variabile format în criptele amigdalelor palatine, cunoscut popular sub numele de dop de cazeum sau piatră de amigdale. Se formează structural prin acumularea și calcificarea detritusurilor celulare, a resturilor alimentare și a coloniilor bacteriene, provocând frecvent halitoză, senzație de corp străin în gât și disfagie ușoară.
• Ammon — Divinitate majoră din mitologia egipteană (Amun / Amon), asociată inițial cu aerul și aspectele ascunse ale creației, sincretizată ulterior cu zeul soarelui sub numele de Amon-Ra și preluată de greci ca zeul Ammon. Reprezentat adesea cu coarne de berbec, cultul său avea ca centru principal templul din Teba și faimosul oratoriu din oaza Siwa, unde Alexandru cel Mare a fost proclamat fiu legitim al acestei zeități.
• Amon — Divinitate supremă din mitologia egipteană, considerat regele zeilor și creatorul universului, venerat inițial ca zeu al aerului și al vântului în Teba, iar ulterior contopit cu zeul soarelui sub numele de Amon-Ra. Numele său se traduce structural prin 'Cel Ascuns' sau 'Incompatibilul', simbolizând omniprezența nevăzută și puterea absolută care guvernează ordinea cosmică și dinastiile faraonice.
• androgeu — Formă adaptată în limba română pentru numele personajului mitologic Androgeos, fiul regelui cretan Minos, faimos pentru abilitățile sale atletice excepționale. Moartea sa violentă la Atena a reprezentat catalizatorul structural pentru campaniile militare ale lui Minos și pentru instituirea legendarului tribut uman impus atenienilor, compensat ulterior prin intervenția eroului Tezeu în Labirint.
• antinous — Forma latină originală a numelui Antinou; termen utilizat în arheologia internațională pentru a desemna tipologia sculpturală asociată favoritului lui Hadrian. De asemenea, denumește o constelație istorică situată la sud de constelația Vulturul, introdusă de Hadrian în catalogul stelar și utilizată în astronomia europeană până când a fost retrasă oficial de Uniunea Astronomică Internațională.