#zeu

• Asclepios — Zeu al medicinei, al vindecării și al tămăduirii în mitologia greacă, fiu al lui Apollo și al Coronidei, identificat în mitologia romană sub numele de Esculap. Reprezentat antropomorfic ținând un baston înconjurat de un șarpe (simbolul universal al medicinei), el a fost venerat în temple numite Asclepeioane, unde bolnavii căutau vindecarea prin ritualuri sacre și tehnici primitive de incubare a viselor.
• asclepius — Numele zeului medicinei și al vindecării în mitologia greacă (transpus ca Esculap în mitologia romană), fiul lui Apollo și al Coronidei, reprezentat structural cu un toiag înconjurat de un șarpe (simbolul universal al medicinei). În sens istoric, termenul se poate referi la școala medicală antică și la asclepioane, sanatoriile-temple unde se practicau ritualuri terapeutice și tehnici timpurii de tratament chirurgical ori naturist.
• asen — Denumire dată oricărei divinități din principala familie de zei a mitologiei nordice, condusă de Odin, care își avea reședința în Asgard. Acești zei (la plural 'aseni' sau 'aesir') erau asociați în mod structural cu puterea, războiul, cerul și ordinea cosmică, fiind adesea puși în opoziție sau în alianță cu familia de zei 'vanir'.
• Asklepios — Erou și zeu al medicinei, al vindecării și al regenerării în mitologia greacă, identificat ulterior în panteonul roman sub numele de Esculap. Fiu al lui Apollo și al Coronidei, instruit în arta tămăduirii de către centaurul Chiron, acesta simbolizează cunoașterea terapeutică ancestrală, știința medicală sacră și capacitatea de a readuce echilibrul biologic, fiind reprezentat iconografic ținând un baston înconjurat de un șarpe.
• Assur — Zeu suprem al panteonului asirian și, concomitent, prima capitală istorică a Imperiului Asirian, situată pe malul vestic al râului Tigru (în actualul Irak); divinitatea, reprezentată adesea ca un arcaș într-un disc înaripat, era considerată zeul războiului și protectorul absolut al statului, în timp ce orașul omonim, fondat în mileniul al III-lea î.Hr., a fost un centru religios și comercial crucial în Mesopotamia antică, situl fiind în prezent inclus în patrimoniul mondial UNESCO.
• ateism — Curent de gândire sau poziție filozofică caracterizată prin absența credinței în existența divinității, sau prin negarea explicită și argumentată a lui Dumnezeu și a oricăror forțe supranaturale. Spre deosebire de agnosticism (care consideră divinitatea necunoscută sau incognoscibilă), ateismul se fundamentează structural pe raționalism, materialism științific și pe explicarea universului prin legi naturale verificabile empiric.
• Athena — În mitologia greacă, una dintre cele mai importante divinități olimpice, zeița înțelepciunii, a strategiei militare, a artelor, a meșteșugurilor și a războiului drept. Născută direct din capul lui Zeus, ea este patroana spirituală a orașului Atena și simbolul universal al rațiunii, civilizației, justiției și ordinii democratice clasice. În arta clasică, este reprezentată purtând coif, scut (egida) și lance, fiind însoțită adesea de o bufniță, simbolul cunoașterii profunde.
• atotputernicul — Forma substantivizată și articulată hotărât a adjectivului 'atotputernic', utilizată ca nume propriu sau epitet suprem exclusiv pentru a desemna Divinitatea, Dumnezeu sau Creatorul universului, conceput ca deținător al omnipotenței absolute. În sens secularizat, literar sau pamfletar, termenul îl indică pe conducătorul suprem, autocratul sau entitatea instituțională care exercită o autoritate totală și discreționară într-un anumit domeniu.
• Attila — Conducătorul legendar al hunilor (care a guvernat între 434 și 453), cunoscut istoric sub numele de 'Biciul lui Dumnezeu'; a creat un imperiu nomad vast care se întindea de la Dunăre până în Europa Centrală. În sens structural și istoriografic, domnia sa a reprezentat un factor de presiune geopolitică majoră asupra Imperiului Roman de Apus și de Răsărit, accelerând colapsul frontierelor antice prin incursiunile sale militare de o violență extremă.
• attis — Divinitate frigiană a vegetației, a renașterii naturii și partener al zeiței-mamă Cybele, faimos în mitologie pentru moartea sa tragică și transformarea structurală într-un pin. Cultul său misteric, adoptat ulterior în Imperiul Roman, celebra ciclul anual al morții și învierii prin ritualuri orgiastice și ceremonii de inițiere profund corelate cu regenerarea pământului.
• Baal — Titlu onorific și nume propriu de proveniență semitică, însemnând inițial 'stăpân', 'lord' sau 'proprietar'; divinitate supremă a fertilității, vremii, ploii și furtunii în mitologiile canaanită, feniciană și cartagineză (sub forma Baal Hammon). În textele biblice și în tradițiile iudeo-creștine ulterioare, termenul a fost demonizat, fiind utilizat adesea ca un nume generic pentru zeitățile păgâne concurente sau integrat în figuri demonologice complexe precum Beelzebub.