#masina

• abitaclu — Spațiu interior amenajat cu o destinație precisă într-un mijloc de transport (automobil, aeronavă, navă cosmică etc.) destinat adăpostirii și protecției pasagerilor, echipajului sau încărcăturilor speciale. În terminologia maritimă istorică, desemnează locașul special sau suportul nemagnetic construit pentru a adăposti compasul ori busola de navigație.
• abrict — (Tehnic, jargon) Utilaj de tâmplărie folosit pentru îndreptarea și rindeluirea suprafețelor plane ale pieselor din lemn; mașină industrială de rindeluit dotată cu un arbore portcuțite rotativ și mese reglabile.
• adâncitor — Dispozitiv mecanic, utilaj sau unealtă așezată pe o mașină-unealtă (cum ar fi o bormașină sau o freză), utilizată pentru lărgirea, adâncirea sau calibrarea găurilor executate anterior în metal, lemn ori plastic. Ca adjectiv, descrie orice factor, substanță, mecanism sau instrument care îndeplinește funcția structurală de a mări adâncimea.
• aeroautomobil — Vehicul hibrid experimental sau conceptual proiectat să funcționeze atât ca automobil pe drumurile publice, cât și ca aparat de zbor pe rute aeriene, prin utilizarea unor aripi pliabile sau escamotabile și a unui sistem mixt de propulsie. Acest concept tehnologic avansat vizează decongestionarea traficului terestru prin integrarea navetei zilnice în spațiul aerian controlat.
• aeromobil — Ca adjectiv, descrie forțe militare, echipamente sau unități tactice capabile să fie transportate rapid și deplasate prin aer cu ajutorul aeronavelor (în special elicoptere); ca substantiv neutru, reprezintă un vehicul hibrid conceptual sau experimental conceput să ruleze pe șosele și să zboare în spațiul aerian.
• agregat — Ca substantiv, desemnează un ansamblu de elemente sau particule minerale unite prin cimentare ori o mașină complexă formată din mai multe utilaje cuplate ce funcționează simultan ca o singură unitate tehnică. Ca adjectiv sau participiu, califică mărimi, valori sau indicatori economici obținuți prin însumarea ori combinarea mai multor date individuale sau microeconomice într-o structură globală.
• alungătoare — Dispozitiv, mașină unealtă, substanță sau persoană care execută operația de alungire ori de îndepărtare (alungare) a unor elemente. În industria textilă și metalurgică, desemnează utilajul specializat conceput structural pentru a întinde, lamina sau subția firele, benzile ori profilele metalice prin tracțiune controlată, asigurând o calibrare dimensională exactă.
• amaxofobie — Tulburare anxioasă specifică și irațională caracterizată prin teama patologică, persistentă și nejustificată de a călători cu un vehicul (autoturism, autobuz, tren), fie în calitate de pasager, fie în calitate de conducător auto. Persoanele afectate manifestă stări intense de anxietate, palpitații sau atacuri de panică în timpul deplasării sau chiar la simpla idee de a urca într-un mijloc de transport, ceea ce le limitează sever libertatea de mișcare și independența socială.
• ambutisoare — Termen tehnic specializat care desemnează o mașină-unealtă, un utilaj industrial sau un dispozitiv mecanic utilizat special pentru a executa operații de ambutisare a tablelor metalice. Această mașină folosește sisteme de presare hidraulice ori mecanice de mare putere pentru a ghida poansonul în interiorul matriței, asigurând deformarea plastică rapidă și uniformă a semifabricatelor plane în serii mari de producție.
• ampatament — Distanța geometrică orizontală măsurată între axele osiilor sau ale roților extreme (față și spate) ale unui vehicul (autoturism, camion, locomotivă). Acest parametru constructiv structural fundamental influențează în mod direct stabilitatea direcțională, manevrabilitatea, raza de virare, distribuția maselor pe punți și volumul util al spațiului interior al vehiculului.
• antemergătoare — Forma de feminin pentru antemergător; entitate, persoană, vehicul sau unitate mobilă care merge înainte, deschizând calea, ghidând un convoi ori asigurând paza frontală a unei coloane aflate în deplasare. Ca adjectiv, descrie o acțiune, o fază sau o structură premergătoare care anticipează, pregătește ori introduce un eveniment de o importanță mai mare.
• antemergător — Persoană, vehicul, navă sau unitate mobilă care merge înaintea unui convoi, a unei coloane oficiale ori a unui transport agabaritic, având rolul de a deschide calea, de a ghida traseul, de a avertiza traficul și de a asigura măsurile de protecție perimetrală. Ca adjectiv, descrie un element, un fenomen sau o etapă premergătoare care anunță, pregătește ori anticipează un eveniment principal.
• antret — Piesă intermediară de fixare, distanțier metalic sau bucșă structurală utilizată pentru a menține o distanță constantă, strict determinată, între două elemente, plăci sau componente ale unui angrenaj ori ale unei structuri de construcție. Acest reper rigid previne deformațiile mecanice sub acțiunea forțelor de strângere.
• aragaz — Aparat electrocasnic de bucătărie utilizat pentru prepararea termică a alimentelor, compus dintr-o plită cu mai multe arzătoare și un cuptor integrat, alimentat de obicei cu gaz lichefiat, gaz natural sau energie electrică. În limba română curentă, termenul a devenit un substantiv comun generalizat prin procesul de eponimie, provenind de la denumirea gazului îmbuteliat distribuit istoric în perioada comunistă.
• arcubalistă — Mașină de război antică și medievală timpurie, reprezentând o variantă masivă de balistă sau o arbaletă grea montată pe un afet de lemn, folosită structural pentru lansarea de săgeți mari, lănci sau proiectile de piatră. Acest dispozitiv mecanic utiliza elasticitatea unui arc compus din straturi de lemn, corn și tendoane, tensionat cu ajutorul unui troliu, combinând precizia unei arbalete cu puterea de distrugere a unei piese de artilerie neurobalistice.
• arcubalistar — Militar sau oștean medieval specializat în mânuirea, întreținerea și tragerea cu o arcubalistă (arbaletă grea de asediu sau de fortificație). În context structural și tactic, arcubalistarul deținea un rol critic în defensiva cetăților, fiind responsabil de calibrarea mecanică a sistemelor de tensionare cu troliu sau scripeți pentru a lansa proiectile masive cu o forță de impact devastatoare asupra liniilor inamice.
• ariet — Berbec de asediu; mașină de război antică și medievală formată dintr-o grindă lungă și groasă de lemn, prevăzută la capăt cu o piesă masivă de fier sau bronz în formă de cap de berbec, suspendată într-un cadru structural și utilizată pentru dărâmarea porților, zidurilor ori fortificațiilor inamice prin impact repetat.
• aritmograf — Aparat sau dispozitiv mecanic vechi folosit pentru efectuarea automată și înregistrarea grafică sau tipărirea calculelor aritmetice primare. În istoria tehnologiei de calcul, instrumentul reprezintă o etapă intermediară esențială între abac și mașinile de calcul electrice moderne, fiind utilizat în contabilitate și statistică la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.
• aritmometru — Prima mașină de calcul mecanică industrială capabilă să efectueze cele patru operații aritmetice fundamentale (adunare, scădere, înmulțire și împărțire), brevetată în anul 1820 de francezul Thomas de Colmar. Acest dispozitiv robust, bazat pe cilindri cu dinți de lungimi variabile, a dominat birourile administrative și bancare din întreaga lume timp de aproape un secol, reprezentând bunicul tehnologic al calculatoarelor moderne de birou.
• aro — Element de compunere savantă (prefixoid) extras din limba greacă veche (aroun - a ara) care intră în structura unor neologisme din domeniul agriculturii sau agrotehnicii, având semnificația de pământ arabil, ogor sau referitor la arat. În mod complet separat și colocvial în România, scris cu majuscule (ARO), termenul reprezintă acronimul celebrei mărci de automobile de teren românești (Automobil Românesc), produse istoric la Câmpulung Muscel.