#aviatie

• antijivraj — Sistem tehnic, dispozitiv sau ansamblu de măsuri utilizat pentru a preveni formarea și depunerea stratului de gheață (jivraj) pe suprafețele aeronavelor, în conducte sau pe elementele sensibile ale instalațiilor industriale. În sens structural, acționează preventiv prin încălzire termică, pneumatică sau prin injectarea continuă a unor substanțe chimice speciale înainte ca înghețul să se producă.
• antijivrant — Substanță chimică lichidă sau aditiv special care se aplică pe suprafețele exterioare ori se adaugă în combustibili pentru a preveni formarea și aderența gheții; fluid utilizat în procedurile de degivrare preventivă la sol. În sens structural, acționează prin reducerea tensiunii superficiale și coborârea drastică a punctului de congelare al apei.
• anvergură — Distanța liniară dintre extremitățile aripilor deschise ale unei pasări ori ale unui avion; (sens figurat) amploare, proporție, importanță majoră, complexitate sau capacitate intelectuală deosebită a unei acțiuni, a unui proiect ori a unei personalități remarcabile.
• appontage — Termen tehnic preluat din limba franceză care desemnează acțiunea aeronautică de aterizare a unui avion sau a unui elicopter pe puntea special amenajată a unui portavion ori a unei nave militare. Acest procedeu structural necesită o precizie microscopică, sisteme de ghidaj optice avansate și utilizarea unor cabluri de reținere pentru a opri aparatul pe o distanță extrem de scurtă.
• apunta — A executa o manevră de apropiere, ghidare și fixare a unei ambarcațiuni ușoare sau a unui hidroavion lângă o navă-mamă ori pe o platformă special amenajată; în sens tehnic extins, reprezintă acțiunea de a asigura legătura structurală stabilă între două elemente mobile ale unui sistem de transport maritim.
• apuntare — Acțiunea de a apunta și rezultatul ei; manevră nautică sau aeronautică prin care o ambarcațiune ușoară, un elicopter ori un hidroavion este ghidat, cuplat și fixat structural la bordul unei nave-mamă sau pe o platformă marină special amenajată.
• arioplan — Formă populară timpurie, arhaică sau greșită din punct de vedere etimologic pentru termenul 'aeroplan' (avion); aeronavă mai grea decât aerul, echipată cu aripi fixe și propulsată de un motor, destinată transportului aerian. Utilizat pe scară largă în limbajul colocvial de la începutul secolului al XX-lea, cuvântul reflectă un stadiu structural de tranziție lingvistică din perioada asimilării primilor termeni tehnici din aviație.
• aripa — Organ extern pereche al păsărilor, insectelor și unor mamifere (liliecii), adaptat structural pentru zbor; prin extensie, element structural lateral al unui avion care generează forța portantă necesară susținerii în aer, componentă care acoperă roțile unui vehicul terestru sau prelungire laterală a unei clădiri, a unui element de mobilier ori a unei formațiuni militare.
• aripi — Forma de plural a substantivului 'aripă'; organe pereche de locomoție folosite pentru zbor de către păsări, insecte și unele mamifere (lilieci); componente structurale laterale ale unei aeronave care generează forța de portanță necesară susținerii în aer; elemente laterale ale caroseriei unui vehicul terestru care acoperă roțile.
• aripioară — Diminutiv al cuvântului 'aripă'; organ de locomoție și echilibru la pești (înotătoare); componentă mobilă situată pe aripile unui avion (eleron sau voleu) utilizată pentru controlul ruliului; termen culinar ce desemnează secțiunea superioară a aripii de pasăre gătită.
• asietă — Poziție structurală de echilibru static sau dinamic a unei nave ori aeronave, determinată de unghiul pe care axa sa longitudinală îl formează cu planul orizontului. În domeniul naval, reflectă diferența dintre pescajul pupa și cel de provă, în timp ce în aviație indică orientarea aparatului față de traiectoria de zbor; în echitație, desemnează poziția corectă, fixă și stabilă a călărețului în șa.
• astrobusolă — Instrument de navigație optic sau giroscopic de înaltă precizie utilizat pentru determinarea direcției de deplasare (cursul) și a azimutului unui vehicul (navă, aeronavă sau vehicul spațial) prin observarea directă și urmărirea automată a poziției unor corpuri cerești cunoscute (cum ar fi Soarele, Luna sau anumite stele). Acest dispozitiv este esențial în zonele polare sau în spațiu, unde busolele magnetice clasice devin total ineficiente din cauza anomaliilor magnetice terestre sau a lipsei unui câmp magnetic de referință.
• astrocompas — Varianta sinonimică modernă a termenului astrobusolă; instrument mecanic, optic sau electronic utilizat pentru determinarea nordului adevărat, a cursului unui vehicul și a azimutului prin vizarea directă și urmărirea corpurilor cerești. Acest dispozitiv joacă un rol crucial în navigația aeriană sau maritimă de mare altitudine și de mare precizie, funcționând ca sistem redundant independent în cazul defectării echipamentelor magnetice sau electronice de tip GPS.
• astrodom — Cupolă sau dom transparent, emisferic, realizat din sticlă optică sau plexiglas rezistent, montat în partea superioară a fuzelajului unui avion (în special la bombardierele și avioanele de transport din secolul XX) sau pe o structură terestră. Acest element structural permitea navigatorului aerian să utilizeze sextantul sau astrobusola pentru determinarea poziției prin observarea aștrilor, iar în arhitectură desemnează cupola rotativă a unui observator astronomic de mici dimensiuni.
• aterizare — Acțiunea de a ateriza și rezultatul ei; ansamblul manevrelor tehnice și de pilotaj prin care o aeronavă, un elicopter sau un alt aparat de zbor pierde treptat din altitudine, ia contact cu suprafața solului pe o pistă ori pe un teren amenajat și își reduce viteza până la oprirea completă. Reprezintă faza critică de finalizare a unui zbor, fiind termenul standardizat și normat oficial în limba română pentru acest proces.
• autopilot — Sistem structural electronic, mecanic sau software capabil să ghideze, să controleze și să mențină traiectoria, viteza și echilibrul unui vehicul (precum o aeronavă, o navă maritime sau un automobil autonom) fără intervenția continuă a unui operator uman. În sens figurat și psihologic, definește o stare de funcționare mentală semi-conștientă în care o persoană execută sarcini repetitive, complexe sau de rutină pe baza unor automatisme rigide implementate adânc în subconștient.
• autorotație — Mecanism aerodinamic și regim de zbor de urgență al unui elicopter sau al unei aeronave cu aripi rotative, în cadrul căruia rotorul principal se învârte exclusiv sub acțiunea curentului de aer ascendent, fără aportul motorului. Acest fenomen fizic permite aparatului de zbor să coboare controlat și să aterizeze în siguranță totală în cazul unei defecțiuni majore sau al opririi complete a sistemului de propulsie.
• aviasan — Acronim istoric utilizat în perioada comunistă în România (format din 'Aviația Sanitară') pentru a desemna serviciul de transport aerian medical de urgență, specializat în evacuarea pacienților critici din zone greu accesibile sau transferul rapid al acestora către spitalele mari; de asemenea, termenul descria în limbaj popular avioanele sanitare ușoare utilizate în aceste misiuni (cum ar fi cele de tipul AN-2). A reprezentat precursorul istoric și structural al serviciului SMURD aerian modern.
• aviatic — Care aparține aviației, privitor la aviație, la aparatele de zbor sau la navigația aeriană; se aplică în mod specific industriei aeronautice, transportului de pasageri sau de mărfuri prin aer, competițiilor aeriene și tehnologiilor de pilotaj. În sens larg, descrie un element, un eveniment sau un accident care implică aeronave ori infrastructura aeroportuară.
• aviatică — Forma de gen feminin pentru adjectivul aviatic; se aplică structurilor, industriilor sau tehnologiilor corelate cu zborul. În vechi scrieri tehnice sau traduceri livresce timpurii, termenul a fost utilizat sporadic și ca substantiv feminin abstract pentru a desemna știința sau arta aviației ori ansamblul normelor care guvernează navigația aeriană.