#Italia

• Aldrovandi — Nume de familie de origine italiană, faimos în comunitatea științifică datorită lui Ulisse Aldrovandi, un celebru naturalist, medic și filozof renascentist, considerat unul dintre părinții studiilor moderne de istorie naturală. Acesta a pus bazele uneia dintre primele grădini botanice universitare și a adunat o colecție vastă de specimene biologice, numele său fiind nemurit în taxonomie prin diverse genuri și specii de plante sau animale dedicate memoriei sale.
• Alessandria — Un oraș și municipiu din regiunea Piemont, situat în nord-vestul Italiei, capitală a provinciei cu același nume. Fondat în secolul al XII-lea ca fortăreață ligurică, orașul reprezintă un nod feroviar și industrial de importanță istorică și strategică majoră, fiind recunoscut la nivel mondial și pentru fabricarea faimoaselor pălării Borsalino.
• Alfieri — Nume propriu de origine italiană, renumit în cultura universală datorită contelui Vittorio Alfieri (1749–1803), considerat părintele tragediei moderne italiene și un precursor al curentului romantic. În sens cultural și critic, numele simbolizează spiritul antitiranic, pasiunea pentru libertatea politică și sobrietatea stilistică clasică, fiind utilizat frecvent în studiile umaniste și în istoria literaturii europene ca un etalon al dramaturgiei de idei.
• all segno — Expresie și indicație muzicală provenită din limba italiană (al segno), tradusă literal prin 'la semn'. Este utilizată în partituri pentru a instrui interpreții sau dirijorul să repete o secțiune muzicală anterioară începând exact din locul marcat cu un simbol grafic specific (denumit 'segno' sau 'semn'), servind la eficientizarea spațiului grafic al partiturii și evitarea rescrierii acelorași măsuri.
• allargando — Indicație de dinamică și tempo provenită din limba italiană, tradusă literal prin 'lărgind'. Este utilizată în partituri pentru a instrui interpreții sau dirijorul să încetinească treptat ritmul de execuție, crescând simultan intensitatea sunetului (volumul), oferind astfel o sonoritate mai amplă, mai maiestuoasă și mai solemnă, de regulă spre finalul unei secțiuni muzicale dramatice.
• allegretto — Indicație de tempo și dinamică provenită din limba italiană, utilizată în partituri pentru a impune o mișcare destul de iute, vioaie și ușoară, dar mai puțin rapidă decât cea indicată de 'allegro'. Ca substantiv, termenul desemnează o piesă muzicală sau o parte a unei compoziții mai ample (cum ar fi o simfonie sau o sonată) scrisă în acest ritm grațios și animat.
• Allegri — Nume de familie italian de rezonanță europeană, celebru în istoria culturii în special prin Gregorio Allegri (1582–1652), compozitor baroc și preot catolic, autorul faimoasei compoziții sacre 'Miserere mei, Deus'. De asemenea, numele este larg cunoscut în epoca contemporană în lumea sportului datorită antrenorului italian de fotbal Massimiliano Allegri.
• allegro — Indicație de tempo și dinamică provenită din limba italiană, utilizată în partituri pentru a impune o mișcare rapidă, veselă, iute și plină de viață. Ca substantiv, termenul desemnează o piesă muzicală independentă sau prima parte (mișcare) a unei compoziții clasice mai ample, precum o simfonie, un concert sau o sonată, interpretată în acest ritm alert.
• allegro assai — Indicație de tempo și dinamică compusă din limba italiană, utilizată în partituri pentru a cere o mișcare foarte rapidă și iute. Termenul combină baza alertă 'allegro' cu modificatorul intensiv 'assai' (destul de / foarte), plasând ritmul de execuție imediat sub cel indicat de 'presto' și oferind piesei un caracter impetuos, plin de energie cinetică.
• allegro ma non troppo — Indicație de tempo și dinamică compusă din limba italiană, utilizată în partituri pentru a cere o mișcare rapidă și iute, dar temperată, tradusă literal prin 'iute, dar nu prea mult'. Acest avertisment compozițional impune interpreților să mențină caracterul strălucitor și alert al ritmului 'allegro', evitând însă o viteză excesivă care ar putea periclita claritatea detaliilor melodice, expresivitatea sau precizia tehnică a pasajelor.
• alloco — Termen preluat din limba italiană sau folosit ca împrumut rar în ornitologie pentru a desemna huhurezul mic (Strix aluco), o pasăre răpitoare de noapte din familia Strigidae, de mărime medie, cu ochi mari și negri și un penaj brun-cenușiu ce oferă un camuflaj perfect pe scoarța copacilor. În sens figurat, în limba italiană și uneori în jargonul literar, termenul descrie o persoană bhlajină, zăpăcită, blegă sau ușor de păcălit.
• allottava — Formă verbală din limba italiană, reprezentând persoana a III-a singular a imperfectului indicativ de la verbul 'allottare' (a aloca, a parcela, a lotiza, a distribui prin tragere la sorți). În studiile economice, juridice sau istorice referitoare la sistemul administrativ italian, termenul descrie acțiunea trecută și continuă prin care autoritățile sau proprietarii împărțeau terenurile în loturi specifice ori alocau resurse financiare.
• Altieri — Nume de familie celebru de origine italiană, purtat de-a lungul istoriei de o importantă familie patriciană romană care a dat numeroși cardinali și pe Papa Clement al X-lea (Emilio Altieri).
• Altini — Nume de familie de origine italiană, purtat de-a lungul timpului de diverse personalități istorice și contemporane, remarcabil fiind Francesco Altini, pictor și artist decorativ de secol XIX, sau regăsit ca toponim în documente arhaice legate de migrații locale.
• Amalasunta — Personalitate istorică proeminentă din Antichitatea Târzie și Evul Mediu Timpuriu, reprezentând regina regentă a ostrogoților (între 526 și 534) și ulterior regină domnitoare (534-535); fiică a regelui Teodoric cel Mare. Recunoscută pentru erudiția sa remarcabilă, cultura de tip clasic (stăpânea latina, greaca și gotica) și politica sa diplomatică filobizantină, Amalasunta a încercat să mențină stabilitatea Regatului Ostrogot în Italia, asasinarea ei devenind pretextul direct pentru invazia bizantină declanșată de împăratul Iustinian I.
• Amedeo — Prenume masculin de origine latină, reprezentând varianta italiană standard a numelui Amadeus, tradus prin 'cel care îl iubește pe Dumnezeu' sau 'iubitor de Dumnezeu'. În cultura universală și în spațiul românesc, numele este recunoscut datorită unor personalități marcante, precum pictorul Amedeo Modigliani sau fizicianul Amedeo Avogadro (autorul faimosului număr al lui Avogadro), având o rezonanță artistică și științifică deosebită.
• Amici — Eponim istoric ce face referire la Giovanni Battista Amici, faimosul astronom, matematician și fizician italian din secolul al XIX-lea, recunoscut pentru inovațiile sale structurale în designul microscoapelor și telescoapelor; prin extensie astronomică, reprezintă numele unui crater de impact proeminent situat pe partea ascunsă a Lunii.
• amore — Variantă arhaică sau împrumut stilistic din limba italiană care desemnează sentimentul de iubire, o pasiune romantică intensă sau obiectul unei afecțiuni profunde. În terminologia muzicală clasică, termenul apare frecvent în indicații de expresie (cum ar fi 'con amore' - cu dragoste, cu pasiune) pentru a ghida interpretarea sensibilă a unei compoziții.
• amoroso — Indicație de execuție înscrisă pe partiturile muzicale clasice, prin care compozitorul cere interpretului (solist sau orchestră) să redea fragmentul respectiv într-un mod cald, duios, plin de dragoste, tandrețe și sensibilitate romantică. Ca adverb împrumutat, ghidează tempo-ul și expresivitatea interpretării instrumentale.
• Anagni — Oraș istoric și comună din regiunea Lazio, Italia (provincia Frosinone), recunoscut structural în istoria universală drept „Orașul Papilor” datorită faptului că a servit ca reședință papală și loc de naștere pentru patru pontifi medievali. Este faimos pentru „Palma de la Anagni” (ultrajul din 1303 împotriva Papei Bonifaciu al VIII-lea de către trimișii regelui Filip al IV-lea al Franței) și pentru catedrala sa romanică remarcabilă, a cărei criptă adăpostește fresce bizantine intacte de o valoare artistică inestimabilă.