#simptome

• acrocianoză — Afecțiune circulatorie periferică cronică și nedureroasă, caracterizată prin colorarea albăstruie sau lividă a extremităților corpului (mâini, degete, picioare), însoțită de transpirație rece și hipotermie locală. În context clinic, această disfuncție structurală este cauzată de spasmul arteriolelor mici combinat cu dilatarea compensatorie a venulelor capilare, fiind accentuată de expunerea la temperaturi scăzute sau de stres emoțional.
• acrodermatită — Afecțiune dermatologică inflamatorie, cronică sau acută, localizată exclusiv sau predominant la nivelul extremităților corpului (mâini, picioare, degete). În context clinic, această disfuncție structurală se manifestă prin leziuni cutanate, eritem, descuamare sau vezicule, fiind adesea asociată cu infecții bacteriene (cum ar fi în boala Lyme), tulburări metabolice congenitale (acrodermatită enteropatică) sau reacții autoimune severe.
• acroestezie — Creștere anormală și patologică a sensibilității tactile, termice sau dureroase localizată exclusiv la nivelul extremităților corpului (mâini, degete, picioare). În context clinic, această disfuncție neurologică structurală se manifestă prin senzații exagerate sau neplăcute (hiperestezie distală) provocate de stimuli minori, fiind asociată cu iritarea nervilor periferici, neuropatii incipiente sau tulburări circulatorii locale.
• adenalgie — Durere localizată la nivelul unei glande sau al unui ganglion limfatic, apărută independent sau ca simptom secundar în cadrul unor procese inflamatorii, infecțioase ori tumorale. Acest fenomen clinic se manifestă prin sensibilitate accentuată la palpare și disconfort structural persistent, necesitând investigații clinice pentru determinarea etiologiei exacte a afectării ganglionare.
• adenită — Inflamație acută sau cronică a unui ganglion limfatic ori a unei glande, provocată de obicei de o infecție bacteriană, virală sau fungică localizată în vecinătate. Această afecțiune structurală se manifestă clinic prin tumefiere, sensibilitate locală crescută, durere spontană la palpare și, uneori, prin înroșirea tegumentului supraiacent, necesitând investigații clinice pentru diferențierea de alte limfadenopatii.
• adenodinie — Senzație dureroasă localizată la nivelul unei glande sau al unui ganglion limfatic, apărută ca urmare a unui proces inflamator acut, a unei congestii vasculare sau a unei distensii structurale a capsulei organului. Acest simptom clinic este echivalent cu adenalgia și este întâlnit frecvent în cadrul limfadenitelor infecțioase, asigurat de sensibilitatea receptorilor nervoși regionali la palpare.
• ageuzie — Pierdere totală a simțului gustului, cauzată de leziuni ale mucoasei linguale, ale căilor nervoase aferente (nervul facial, glosofaringian) sau ale centrilor gustativi din cortexul cerebral. Poate fi congenitală, însă cel mai frecvent este un simptom dobândit în urma unor traumatisme, infecții respiratorii sau tratamente medicamentoase.
• amenomanie — Formă de manifestare maniacală atenuată sau specifică, caracterizată printr-o stare permanentă și nejustificată de binedispoziție, optimism exagerat, delir vesel și o viziune nerealist de pozitivă asupra realității înconjurătoare. Din punct de vedere clinic, reprezintă o tulburare structurală a afectivității în care pacientul ignoră complet aspectele negative sau pericolele, construindu-și un refugiu mental guvernat exclusiv de euforie.
• amioplazie — Formă specifică și cea mai frecventă de artrogripoză multiplă congenitală, caracterizată prin dezvoltarea musculară defectuoasă sau absența congenitală a unor grupuri de mușchi scheletici, care sunt înlocuiți structural cu țesut gras și fibros. Această afecțiune severă determină rigiditate articulară, contracturi simetrice ale membrelor și mobilitate redusă încă de la naștere, fără a afecta în mod obișnuit dezvoltarea intelectuală a pacientului.
• amiostazie — Tulburare neurologică manifestată prin tremurături musculare constante sau instabilitate motorie, caracterizată prin incapacitatea de a menține o poziție fixă ori o stare de repaus stabil a mușchilor. Această manifestare clinică structurală apare în urma unor leziuni ale căilor nervoase motorii sau în afecțiuni degenerative ale sistemului nervos central.
• amiostenie — Deficiență structurală funcțională caracterizată prin slăbiciune musculară accentuată sau lipsă de forță la nivelul mușchilor scheletici. Această condiție patologică poate fi determinată de atrofii musculare, afecțiuni metabolice, malnutriție sau perioade îndelungate de imobilizare fizică.
• amiotaxie — Tulburare neurologică manifestată prin lipsa de coordonare a mișcărilor musculare sau prin incapacitatea de a controla direcția și precizia contracțiilor musculare voluntare. Această anomalie structurală funcțională este cauzată de obicei de leziuni la nivelul căilor nervoase motorii, al măduvei spinării sau al creierului mic, afectând capacitatea pacientului de a executa mișcări fine.
• amiotonie — Lipsă totală sau diminuare extremă a tonusului muscular normal; flascitate a mușchilor scheletici. Această afecțiune congenitală sau dobândită se manifestă structural prin absența rezistenței la mișcările pasive și prin incapacitatea mușchilor de a menține postura corectă a corpului.
• amiotrofic — Care se referă la amiotrofie sau provoacă o pierdere progresivă a masei musculare; caracterizat prin atrofia mușchilor scheletici din cauza denervării sau a unei boli neurodegenerative. Termenul este utilizat cel mai frecvent în patologia clinică pentru a descrie scleroza laterală amiotrofică, o afecțiune severă ce distruge selectiv neuronii motori, perturbând controlul mișcărilor voluntare.
• amiotrofie — Atrofie sau scădere progresivă în volum a masei musculare, cauzată de o tulburare de nutriție a mușchilor sau de pierderea inervației motorii normale. Această condiție structurală patologică determină o slăbiciune severă a mușchilor scheletici și este adesea asociată cu leziuni ale măduvei spinării ori ale nervilor periferici.
• amorțeală — Stare patologică sau fiziologică tranzitorie caracterizată prin pierderea parțială ori totală a sensibilității tactile și a capacității de mișcare voluntară într-o anumită regiune a corpului, asociată adesea cu senzații de furnicături sau înțepături. Acest fenomen rezonează cu parestezia și apare din cauza comprimării mecanice a nervilor periferici, a circulației deficitare a sângelui sau ca simptom al unor afecțiuni neurologice.
• anaplasmoză — Boală infecțioasă, necontagioasă, produsă de bacterii gram-negative din genul Anaplasma, transmisă în principal prin intermediul mușcăturilor de căpușe (îndosebire Ixodes). Afecțiunea afectează atât animalele (în special rumegătoarele și câinii), cât și oamenii (anaplasmoză granulocitară umană). Clinic, se manifestă structural la nivelul celulelor sanguine (unde bacteriile parazitează leucocitele sau eritrocitele), provocând febră mare, frisoane, anemii severe, dureri musculare, cefalee și leucopenie.
• anatomoclinic — Care stabilește o legătură strânsă sau o corelație structurală și funcțională între modificările anatomice provocate de o boală la nivelul țesuturilor și manifestările clinice, semnele sau simptomele observate direct la patul bolnavului. Acest concept reprezintă o metodă fundamentală de diagnostic în medicina modernă, combinând datele necropsiei sau biopsiei cu istoricul medical al pacientului.
• anicteric — Care se caracterizează prin absența icterului; stare clinică în care manifestările patologice ale unei afecțiuni hepatice sau biliare evoluează fără îngălbenirea tegumentelor, a mucoaselor și a scleroticii oculare. Acest fenomen se întâlnește frecvent în formele ușoare sau atipice de hepatită, unde diagnosticul se stabilește exclusiv pe baza testelor de laborator și a markerilor enzimatici specifici.
• antigripal — Care previne, combate, ameliorează sau tratează gripa și manifestările ei clinice; preparat medicamentos ori biologic (vaccin) destinat neutralizării virusurilor gripale (Influenza) sau reducerii simptomelor asociate. Medicamentele antigripale includ antivirale specifice (cum sunt inhibitorii de neuraminidază) și amestecuri simptomatice utilizate pe scară largă în sezonul rece.