#relatii

• abandonic2 (s.m.) — Persoană care suferă de un complex de abandon și ale cărei relații interpersonale sunt dominate de frica patologică de a fi părăsită sau respinsă. În mediul clinic, un abandonic manifestă adesea mecanisme de apărare disfuncționale, precum autosabotajul relațional, posesivitatea extremă sau cererile constante de reasigurare a afecțiunii.
• abuziv — Care constituie un abuz, care depășește limitele legalității, ale moralității sau ale bunului-simț; bazat pe forță, pe bunul-plac sau pe un raport inegal de putere, în dauna drepturilor altei persoane. În sens medical sau comportamental, desemnează o utilizare exagerată, nocivă și lipsită de moderație a unei substanțe, a unui privilegiu sau a unei resurse.
• afabilitate — Însușirea, calitatea sau virtutea de a fi afabil; politețe cordială, bunăvoință și amabilitate manifestată constant în comportament și în interacțiunile sociale. Reprezintă o caracteristică structurală a personalității deschise, care facilitează stabilirea unor relații interpersonale armonioase și armonia în cadrul comunităților.
• agrea — A privi pe cineva sau ceva cu simpatie, bunăvoință sau plăcere; a accepta, a aproba sau a simpatiza o persoană, o propunere sau o idee într-un cerc social ori profesional. Termenul implică o atitudine favorabilă, manifestată prin acordarea de sprijin moral, appreciation estetică ori consimțământ amiabil în fața unor opțiuni.
• agreabil — Care trezește un sentiment de plăcere, satisfacție sau confort fizic și psihic; plăcut, simpatic, încântător sau reconfortant pentru simțuri ori pentru minte. În relațiile interpersonale, califică o persoană cu maniere fine, a cărei prezență este căutată și apreciată, ori o atmosferă relaxantă care favorizează comunicarea deschisă și starea de bine.
• agresiune — Act, comportament sau atac violent, neprovocat și ilegal, îndreptat împotriva integrității fizice sau morale a unei persoane ori împotriva suveranității unui stat. În dreptul penal, constituie o infracțiune gravă ce implică folosirea forței sau a amenințărilor, în timp ce în relațiile internaționale reprezintă recurgerea la forța armată de către un stat împotriva independenței teritoriale a altei națiuni.
• alipi — A uni sau a se uni strâns prin intermediul unei substanțe adezive, prin presare, sudare ori prin coasere; a adăuga un element structural la un ansamblu deja existent pentru a forma un tot unitar. În sens figurat sau social, se referă la acțiunea unei persoane de a se alătura unui grup, de a adera intim la o cauză, la o idee sau de a dezvolta un atașament afectiv profund față de cineva.
• amabile — Forma de plural feminin și neutru a adjectivului amabil; desemnează ființe, acțiuni, gesturi sau manifestări care exprimă bunăvoință, curtoazie, politețe și o atitudine prietenoasă. În context structural, se referă la elemente multiple din sfera comportamentului uman sau a interacțiunilor sociale care sunt caracterizate prin tact, respect reciproc și dorința de a genera armonie.
• amant — Bărbat care se află într-o relație amoroasă, intimă și afectivă cu o persoană, în afara cadrului legal sau oficial al unei căsătorii; iubit sau partener romantic clandestin. În sens literar sau poetic vechi, termenul descrie un bărbat profund îndrăgostit, un admirator devotat sau un curtezan pasional, fără a implica în mod necesar un caracter secret sau extraconjugal.
• amantă — Femeie care se află într-o relație amoroasă, intimă și afectivă cu o persoană, în afara cadrului oficial sau legal al unei căsătorii; iubită clandestină. În istorie, termenul făcea adesea referire la femei cu un statut social influent (precum amantele regale), care dețineau o poziție recunoscută neoficial la curte, beneficiind de privilegii economice și politice deosebite.
• amensal — Care aparține amensalismului sau este caracteristic acestuia; organism, specie ori populație biologică dintr-un ecosistem care suferă efecte negative, inhibiție structurală sau distrugere totală în urma interacțiunii cu o altă specie, în timp ce aceasta din urmă rămâne complet neutră, nefiind afectată pozitiv ori negativ. Reprezintă elementul asimetric inhibat dintr-o relație de coabitare forțată.
• amensalism — Formă de interacțiune ecologică interspecifică asimetrică în care o populație sau o specie biologică este inhibată, vătămată ori nimicită în mod sistematic prin prezența sau activitatea metabolică a unei alte specii, fără ca aceasta din urmă să obțină vreun beneficiu direct sau să sufere vreo daună. Un exemplu clasic structural este antibioza, unde antibioticele secretate de un mucegai distrug bacteriile din jur, fără un impact metabolic direct asupra fungilor.
• americano - nord-coreean — Care se referă simultan la Statele Unite ale Americii și la Coreea de Nord, sau la relațiile politice, diplomatice, economice ori militare dintre aceste două state; adjectiv compus utilizat pentru a descrie interacțiunile, tratatele, conflictele sau acordurile bilaterale din zona geopolitică a Pacificului. Prima componentă a termenului rămâne invariantă în forma 'americano-', în timp ce a doua componentă se acordă în gen și număr cu substantivul determinat.
• amic — Persoană legată de alta printr-o afecțiune reciprocă, bazată pe încredere, respect și comunitate de idei sau interese, fără a atinge însă profunzimea sau vechimea unei prietenii depline; tovarăș, cunoscut apropiat. Ca adjectiv, descrie un comportament binevoitor, favorabil sau prietenos.
• amică — Femeie sau fată legată de o altă persoană printr-o relație de amiciție, bazată pe afecțiune, stimă și interese comune, fără a avea neapărat profunzimea unei prietenii vechi; cunoscută apropiată, tovarășă. Ca adjectiv, reprezintă forma de feminin pentru 'amic'.
• amical — Privitor la amici sau la amiciție; care manifestă calități de amic, fiind prietenos, cordial, călduros și plin de bunăvoință. Ca substantiv neutru, desemnează un meci sportiv de pregătire, jucat în afara competițiilor oficiale.
• amicie — Formă învechită, rară sau variantă regională pentru termenul 'amiciție'; legătură strânsă între oameni, bazată pe afecțiune, încredere reciprocă și respect; prietenie.
• amiciție — Relație interpersonală strânsă, bazată pe afecțiune reciprocă, stimă, încredere, respect absolut și comunitate de idei sau interese; legătură stabilă și dezinteresată care unește două sau mai multe persoane, fiind recunoscută ca o valoare socială și morală fundamentală în dezvoltarea psihologică a individului.
• amico- — Prefixoid sau element de compunere lexicală utilizat în terminologia internațională (mai ales în jargonul diplomatic, istoric sau juridic) pentru a exprima ideea de amiciție, prietenie, cooperare pașnică sau legătură structurală favorabilă.
• amor — Sentiment intens de afecțiune, atașament profund și atracție pasională (adesea erotică) față de o persoană; formă superioară de trăire emoțională care guvernează relațiile interumane. În sens cultural și mitologic, termenul personifică forța iubirii sau dorinței, fiind reprezentat istoric prin zeul Cupidon.