#auli

• ablișoară — Termen tehnic arhaic sau regionalism utilizat în trecut în satele transilvănene pentru a denumi o componentă de mici dimensiuni dintr-un mecanism hidraulic tradițional (cum ar fi o roată de moară, o piuă de haine sau o vâltoare) ori o piesă dintr-un război de țesut manual. În analizele de arheologie industrială și istorie economică rurală, cuvântul documentează soluțiile inginerești empirice inventate de meșteșugari pentru eficientizarea transmiterii forței motrice sau a ghidajului textil.
• Adromischus mammillaris — O specie rară de plantă succulentă perenă din genul Adromischus, originară din regiunile aride ale Africii de Sud, în special din zona Little Karoo. Planta se distinge prin tulpini târâtoare sau prostrate și frunze unice, profund liniare-lanceolate, însă intens îngroșate și cărnoase, de o nuanță verde-deschis până la măsliniu, adesea punctate cu pete roșiatice-purpurii spre vârf. În nomenclatorul modern, taxonul este considerat taxonomic sinonim sau strâns înrudit cu complexul Adromischus filicaulis (cum ar fi subsecția marlothii).
• aducțiune — Variantă formală sau terminologie secundară pentru substantivul 'aducție', care desemnează ansamblul de construcții, instalații, canale magistrale sau conducte de mari dimensiuni destinate captării și transportului fluidelor (în special al apei potabile sau industriale) de la sursa de alimentare până la punctele de distribuție ori la stațiile de tratare. În vechile tratate medicale sau academice, termenul era folosit ocazional și ca variantă grafică pentru mișcarea anatomică de apropiere a unui membru de axul median al corpului.
• Aechmea nudicaulis — Specie perenă robustă din genul Aechmea, cu o distribuție largă din Mexic până în Brazilia, caracterizată printr-o rozetă tubulară strânsă din frunze rigide, cu margini puternic spinoase și adesea marcate de o constricție circulară la bază. Numele său provine de la tija florală erectă care este lipsită de frunze mari pe o porțiune considerabilă, terminându-se cu o inflorescență densă acoperită de bractee roșii-aprins și flori galbene sau verzui.
• aeraulică — Ramură a fizicii aplicate și a ingineriei instalațiilor care se ocupă cu studiul curgerii, distribuției și tratării aerului în conducte, incinte închise sau sisteme de ventilație; tehnica proiectării rețelelor de aeraj și climatizare structurală, bazată pe principiile dinamicii fluidelor gazose.
• aeraulician — Inginer sau specialist tehnic calificat în domeniul aeraulicii, responsabil cu proiectarea, dimensionarea, testarea și întreținerea instalațiilor de ventilație, climatizare și evacuare a noxelor în construcții civile ori industriale.
• aerauliciană — Femeie inginer sau specialist tehnic calificat în domeniul aeraulicii, responsabilă cu proiectarea și întreținerea instalațiilor de ventilație și climatizare; formă feminină a termenului aeraulician. Ca adjectiv, descrie o activitate, o metodă, o abordare sau o expertiză structurală proprie acestui domeniu al ingineriei fluidelor gazoase.
• aerisitor — Dispozitiv tehnic, piesă sau supapă montată într-o instalație (de încălzire, hidraulică sau de frânare) cu scopul de a elimina automat ori manual aerul sau bulele de gaz acumulate parazitar în circuite. De asemenea, termenul desemnează orice deschidere de dimensiuni reduse sau grilă concepută structural pentru a asigura ventilarea pasivă a unei incinte.
• afuire — Acțiunea de a afui și rezultatul ei; fenomen hidrodinaric de eroziune locală, spălare și excavare a albiei unui curs de apă sau a pământului de la baza unei construcții hidrotehnice, cum ar fi pilonii unui pod sau digurile, sub acțiunea directă a curenților puternici. Acest proces structural poate periclita stabilitatea întregii fundații dacă nu sunt aplicate măsuri de consolidare.
• ahăli — A scoate strigăte lungi și melodioase, specifice hăuliturilor din zonele montane; a hăuli sau a cânta într-un mod prelung, cu inflexiuni vocale deosebite, pentru a comunica la distanță sau pentru a exprima stări sufletești intense în cadrul muzicii populare tradiționale.
• ahălit — Acțiunea de a ahăli și rezultatul ei; strigăt lung, prelung și tărăgănat, scos după o tehnică vocală arhaică; hăulire tradițională care servește ca ecou sau chemare în zonele de munte. Ca participiu, descrie un sunet sau un cântec interpretat în acest mod.
• ajutaj — Piesă tubulară scurtă, de formă cilindrică sau conică, fixată la capătul unei conducte, al unui recipient sau al unui dispozitiv tehnic, având rolul structural de a modifica geometria curgerii, de a regla debitul și de a accelera viteza de refulare a unui jet de fluid (lichid sau gaz) prin conversia energiei de presiune în energie cinetică. Acest component de înaltă precizie hidraulică este utilizat pe scară largă în inginerie, de la duzele arzătoarelor industriale și sistemele de injecție ale motoarelor cu ardere internă, până la turbinele hidraulice și dispozitivele de pulverizare, determinând eficiența amestecului și direcția precisă a fluxului.
• albicaul — Care are tulpina albă sau acoperită cu un înveliș albicios, lânos ori pufos; indicator morfologic utilizat în botanică și taxonomie pentru a descrie plante sau arbori remarcabili prin coloritul imaculat al axului lor principal (cum ar fi pinul albicaul - Pinus albicaulis).
• ambutisa — A prelucra o tablă metalică prin deformare plastică la rece sau la cald, cu ajutorul unei prese și al unei matrițe, pentru a obține piese cave, bombate sau cu relief (cum ar fi caroserii auto, oale, jante sau carcase metalice). Acest procedeu tehnic modifică geometria materialului fără a genera așchii, păstrând continuitatea structurii moleculare a metalului.
• ambutisare — Acțiunea de a ambutisa și rezultatul ei; operație tehnologică de prelucrare la rece sau la cald a tablelor metalice, prin care un semifabricat plan este transformat într-o piesă cavă, cu ajutorul unei prese și al unei matrițe. Procesul structural implică curgerea plastică a materialului sub acțiunea forței exercitate de poanson, fiind esențial în producția industrială de serii mari datorită eficienței crescute și preciziei dimensionale.
• ambutisat — Care a fost supus procesului tehnologic de ambutisare; tablă sau piesă din foaie metalică prelucrată prin deformare plastică cu ajutorul unei prese și al unei matrițe pentru a dobândi o formă cavă ori profilată. În sens industrial, descrie starea finală a componentelor structurale rigide rezistente la solicitări mecanice mari, utilizate pe scară largă în producția de caroserii, ambalaje metalice și aparatură electrocasnică.
• ambutisoare — Termen tehnic specializat care desemnează o mașină-unealtă, un utilaj industrial sau un dispozitiv mecanic utilizat special pentru a executa operații de ambutisare a tablelor metalice. Această mașină folosește sisteme de presare hidraulice ori mecanice de mare putere pentru a ghida poansonul în interiorul matriței, asigurând deformarea plastică rapidă și uniformă a semifabricatelor plane în serii mari de producție.
• ambutisor — Muncitor calificat sau operator industrial specializat în executarea operațiilor de ambutisare a tablelor metalice; persoană care reglează și deservește presele și matrițele de ambutisat. De asemenea, termenul se poate referi în sens instrumental la un dispozitiv, element de ghidare sau poanson utilizat în procesul de deformare plastică a metalelor pentru obținerea pieselor cave.
• amont — Sectorul superior al unui curs de apă, situat în direcția izvoarelor, în raport cu un punct de referință dat; direcție opusă sensului de curgere a apei. Folosit adesea în ingineria hidrotehnică și ecologie pentru a descrie localizarea unor structuri sau fenomene situate în susul apei.
• amorsat — Care a fost supus procesului de amorsare; sistem tehnic inițiat, pregătit sau pus în funcțiune; suprafață suport (perete, beton) tratată în prealabil cu un strat de grund sau amorsă. În sens mecanic sau hidraulic, descrie un dispozitiv sau un circuit din care aerul a fost evacuat și care este gata să transmită fluxul de fluid.