#aprecia

• admirat — Care se bucură de stimă, respect, apreciere deosebită sau dragoste din partea publicului ori a unui grup de persoane; personalitate, operă sau comportament evaluat la un nivel valoric superior. În sens lingvistic, reprezintă forma de participiu trecut a verbului 'admira', consolidată funcțional în vocabular ca adjectiv calitativ ce desemnează recunoașterea publică a excelenței sau a frumuseții.
• admirativ — Care exprimă admirație, respect, prețuire sau laudă; atitudine, privire, gest sau ton al vocii prin care se manifestă aprecierea calităților cuiva. În plan stilistic și gramatical, descrie un mod de exprimare sau un comportament comunicativ încărcat de conotații pozitive, menit să evidențieze valoarea excepțională a unui obiect ori a unei ființe.
• ameliorativ — Care aduce o nuanță pozitivă, laudativă sau de apreciere; se spune despre un element lingvistic, sufix sau context semantic care îmbunătățește ori atenuează semnificația de bază a unui cuvânt, transformându-l într-o formă meliorativă. În analiza textelor literare și în lexicologie, termenul descrie procesul prin care sensul unui termen evoluează în timp de la o conotație peiorativă sau neutră către una favorabilă.
• aprecia — A determina valoarea, importanța, prețul sau calitatea unui obiect, a unei acțiuni ori a unei stări printr-o analiză critică sau estimare; a recunoaște meritele, calitățile sau valoarea morală ori profesională a cuiva. În sens economic, reflectă creșterea valorică a unei valute sau a unui activ pe piețele financiare, iar în plan reflexiv exprimă modul în care o persoană își evaluează propria stimă de sine sau competență.
• apreciabil — Care este destul de mare, de important sau de valoros pentru a merita atenție; care poate fi evaluat, simțit ori măsurat în mod clar. Folosit adesea în sens cantitativ pentru a descrie o diferență, o cantitate ori un progres demn de luat în seamă, depășind limitele unei valori neglijabile.
• apreciare — Acțiunea de a aprecia și rezultatul ei; prețuire, stimă, considerație sau respect manifestat față de meritele, calitățile ori valoarea unei persoane sau ale unui obiect. În context economic și financiar, reprezintă procesul de creștere a valorii de piață a unui activ sau a unei monede naționale în raport cu alte devize internaționale, sub influența directă a forțelor cererii și ofertei.
• apreciat — Care se bucură de prețuire, stimă, respect sau recunoaștere din partea publicului, a colegilor ori a unei autorități; care este considerat valoros, util ori de înaltă calitate. În sens tehnic sau academic, descrie un obiect, un activ sau un rezultat care a fost supus unui proces de evaluare și a primit o calificare pozitivă.
• apreciație — Variantă grafică etimologică, livrescă sau arhaică pentru substantivul 'apreciere'; procesul sau acțiunea de a evalua, prețui, estima ori stabili valoarea, calitatea ori importanța unui obiect, a unei probe juridice sau a unui activ financiar. Acest concept structural este utilizat cu precădere în vechiul jargon administrativ sau în traduceri literare riguroase.
• apreciațiune — Variantă învechită, livrescă sau juridic-arhaică a substantivului 'apreciere', utilizată în textele administrative, legislative și literare din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Reprezintă actul oficial sau mental de evaluare, prețuire ori cântărire a valorii, calității sau importanței unui obiect, a unei fapte sau a unei mărturii în cadrul unui proces.
• apreciativ — Care exprimă o apreciere, o aprobare, o laudă sau o prețuire; element discursiv sau atitudine care indică o calificare pozitivă sau o recunoaștere a valorii unui obiect, text sau individ. În lingvistică, descrie adjectivele sau sufixele care adaugă o nuanță afectivă laudativă cuvântului de bază, iar în psihologie face referire la un feedback menit să întărească stima de sine.
• apreciatoare — Persoană de gen feminin care evaluează, prețuiește sau stabilește valoarea ori calitatea unui bun, a unei opere de artă sau a unei conduite; femeie capabilă să recunoască și să valideze meritele cuiva. Ca adjectiv, reprezintă forma de feminin plural a termenului 'apreciator', definind entități, comisii sau acțiuni cu rol structural de evaluare și calificare.
• apreciator — Persoană care evaluează, prețuiește, stimează sau recunoaște valoarea, meritele ori calitățile unui obiect, ale unei persoane sau ale unei opere de artă; cunoscător avizat sau fin critic într-un anumit domeniu. Ca adjectiv, descrie o atitudine, un comportament sau un element discursiv care conține ori exprimă o evaluare sau o calificare pozitivă.
• apreția — Variantă grafică istorică, livrescă sau etimologică pentru verbul 'a aprecia'; acțiunea de a evalua, a estima, a prețui ori a recunoaște valoarea morală, materială sau profesională a unei entități. Utilizat în documentele administrative transilvănene sau în traducerile din secolul al XIX-lea, termenul își păstrează astăzi exclusiv o valoare documentară ori filologică.
• aprețiabil — Variantă grafică istorică sau livrescă pentru adjectivul 'apreciabil'; care este destul de însemnat, mare sau important pentru a fi luat în considerare ori evaluat în mod clar. Utilizat în textele juridice și administrative din secolul al XIX-lea, termenul descrie o cantitate, o diferență ori o valoare demnă de remarcat, păstrându-și astăzi doar o utilitate filologică sau documentară.
• aprețiat — Variantă grafică istorică sau livrescă pentru cuvântul 'apreciat'; care se bucură de prețuire, stimă, respect sau recunoaștere din partea publicului, a colegilor ori a unei autorități. În vechiul limbaj juridic și academic din secolul al XIX-lea, descrie un obiect, un activ sau un rezultat care a fost supus unui proces de evaluare și a primit o calificare pozitivă.
• aprețiator — Variantă grafică istorică, livrescă sau arhaică pentru cuvântul 'apreciator'; persoană care evaluează, prețuiește, stimează sau stabilește valoarea materială ori morală a unui obiect, a unei fapte sau a unei opere. În secolul al XIX-lea, definea expertul evaluator desemnat de instanță sau cunoscătorul avizat într-un domeniu cultural.
• aprețui — Formă hibridă sau arhaică rară rezultată din contaminarea verbelor 'a aprecia' și 'a prețui', utilizată în trecut în anumite graiuri regionale sau scrieri livresce pentru a exprima acțiunea de a determina valoarea, importanța sau calitatea unui lucru ori de a respecta și stima o persoană pentru meritele sale.
• aprețuit — Care a fost supus procesului de aprețuire; persoană sau obiect care se bucură de stimă, respect sau recunoaștere dintr-o contaminare regională a adjectivelor 'apreciat' și 'prețuit'. Descrie o entitate considerată valoroasă ori de înaltă calitate în cadrul unor comunități sau texte rurale izolate.
• autoaprecia — A-și evalua, a-și măsura sau a-și stabili singur, în mod conștient și critic, propria valoare, competențele, calitățile, defectele ori performanțele realizate într-un anumit domeniu; a emite o judecată de valoare asupra propriei persoane sau activități, proces corelat direct cu stima de sine și capacitatea de introspecție.
• autoapreciat — Care a fost evaluat sau judecat de către propria persoană; se spune despre un statut, un nivel de competență sau o trăsătură stabilită prin autoevaluare; individ care s-a analizat și și-a determinat singur valoarea ori nivelul de performanță.