#amon

• amoniat — Compus chimic cristalin sau solvat complex care conține amoniac legat ca ligand sau ca molecule de incluziune în rețeaua sa cristalină, similar hidraților pentru apă. În sens adjectival, descrie un ion sau o moleculă dizolvată care s-a asociat strâns cu moleculele de solvent amoniac în urma procesului de amoniere (solvatare în amoniac lichid).
• amoniemie — Prezența și concentrația amoniacului sau a ionilor de amoniu în sângele circulant. În mod normal, nivelul acestuia este menținut foarte scăzut prin transformarea lui rapidă în uree la nivelul ficatului; determinarea cantitativă a amoniemiei este crucială pentru diagnosticarea insuficienței hepatice severe, a cirozei avansate sau a unor erori înnăscute de metabolism ale ciclului ureei.
• amonificare — Proces biologic și chimic de descompunere a substanțelor organice azotoase (cum ar fi proteinele, aminoacizii sau ureea din resturile vegetale și animale) de către microorganismele din sol (bacterii și fungi amonificatori), având ca rezultat final eliberarea azotului sub formă de amoniac sau ioni de amoniu. Această etapă este fundamentală în cadrul ciclului natural al azotului, transformând compușii complecși în forme minerale accesibile plantelor.
• amoniogeneză — Proces biochimic și fiziologic de sinteză și producție a amoniacului sau a ionilor de amoniu de către celulele organismului, localizat cu precădere în celulele tubulare ale rinichilor. Acest mecanism celular joacă un rol fundamental în menținerea echilibrului acido-bazic al organismului, permițând excreția ionilor de hidrogen în exces prin legarea lor sub formă de amoniu în urină.
• amonit — Moluscă cefalopodă marină fosilă din subclasa Ammonoidea, caracterizată printr-o cochilie calcaroasă externă, planospirală și compartimentată, care a trăit din Devonian până la sfârșitul Cretacicului. Fosilele acestor organisme sunt utilizate pe scară largă în geologia stratigrafică drept fosile de ghidaj pentru datarea precisă a straturilor de roci sedimentare din era Mezozoică.
• amoniți — Forma de plural pentru amonit; grup extins de moluște cefalopode marine fosile caracterizate prin cochilii compartimentate spiralate, similare nautilului modern. În geologia istorică, acești reprezentanți servesc drept fosile de ghidaj esențiale pentru delimitarea și datarea biozonelor sedimentare din erele trecute, oferind indicii despre climatul și dinamica oceanelor preistorice.
• amonitide — Denumire științifică superioară sau clasificare taxonomică extinsă (Ammonitida) care reunește ordinele și familiile de amoniți adevărați, caracterizați prin cochilii cu linii de sutură extrem de complexe și ramificate. Aceste moluște cefalopode marine fosile au dominat mările în perioada Jurasicului și Cretacicului, dispărând complet în timpul marii extincții în masă de la sfârșitul Mezozoicului.
• amoniție — Termen istoric sau arhaic utilizat în vechile tratate de alchimie și chimie din secolul al XIX-lea pentru a desemna acțiunea de amoniere, impregnare sau combinare a unei substanțe solide ori lichide cu vapori de amoniac. Acest proces rudimentar era aplicat în atelierele manufacturiere pentru fixarea culorilor pe textile sau în prepararea unor compuși medicinali timpurii.
• amoniu — Radical chimic monovalent sau cation poliatomic încărcat pozitiv (NH4+), format prin atașarea unui proton la o moleculă de amoniac. Acesta se comportă chimic în mod similar cu ionii de metale alcaline, formând săruri cristaline solubile (precum clorura de amoniu sau azotatul de amoniu) care au o importanță fundamentală în biochimia celulară, fabricarea îngrășămintelor agricole și menținerea echilibrului osmotic.
• amoniurie — Eliminarea prin urină a amoniacului sau a ionilor de amoniu, reprezentând un indicator clinic esențial al modului în care rinichii reglează echilibrul acido-bazic sistemic. În stările de acidoză metabolică, valorile acesteia cresc semnificativ ca urmare a amplificării amoniogenezei renale compensatorii, transformând excreția de amoniu într-o barieră fiziologică împotriva scăderii pH-ului sangvin.
• amonizare — Acțiunea de a amoniza și rezultatul ei; proces tehnologic sau industrial prin care se introduce amoniac gazos ori lichid într-un mediu chimic, în soluții sau pe un substrat solid, cu scopul de a-i modifica aciditatea, reactivitatea structurală sau conținutul de azot. În ecologia aplicată, termenul este utilizat uneori ca sinonim parțial pentru amonificare, descriind faza inițială de degajare a amoniacului din reziduuri.
• amonoidee — Denumire științifică extinsă sau clasificare taxonomică superioară (Ammonoidea) care include toate speciile de moluște cefalopode marine fosile înrudite cu amoniții adevărați, răspândite global din Devonian până în Cretacic. Aceste organisme preistorice se disting prin structura unică a cochiliilor externe spiralate și compartimentate, fiind esențiale ca fosile de ghidaj în stratigrafie.
• amonoliză — Reacție chimică de scindare a unei legături dintr-un compus organic sau anorganic sub acțiunea amoniacului, analogă hidrolizei, în urma căreia se introduc grupări amino (-NH2) în structura moleculei rezultate. Acest proces industrial este utilizat pe scară largă pentru sinteza aminelor, amidelor și a altor derivați azotoși din halogenuri de alchil, acizi sau esteri.
• amont — Sectorul superior al unui curs de apă, situat în direcția izvoarelor, în raport cu un punct de referință dat; direcție opusă sensului de curgere a apei. Folosit adesea în ingineria hidrotehnică și ecologie pentru a descrie localizarea unor structuri sau fenomene situate în susul apei.
• amonte — În susul apei, spre izvoarele unui curs de apă; în direcția opusă sensului de curgere. Ca substantiv, desemnează sectorul superior al unui râu sau fluviu în raport cu un punct fix de observare. În sens figurat sau economic, descrie fazele inițiale dintr-un lanț de producție ori proces industrial.
• amontillado — Sortiment de vin de Jerez (sherry) tradițional spaniol, caracterizat printr-o maturare dublă, inițial biologică (sub un strat de drojdii numit 'flor') și ulterior oxidativă. Acest proces complex îi conferă o culoare chihlimbarie, o aromă intensă, persistentă, cu note pronunțate de alune de pădure și un gust sec, fin și corpolent.
• amunte — Formă adverbială regională utilizată în anumite zone montane pentru a indica direcția spre culmea muntelui, în susul pantei sau spre izvoarele unui râu. Funcționează ca un antonim pentru termenul 'avale' sau 'ajos', fiind un element de orientare spațială specific comunităților de păstori și tăietori de lemne.
• Anaphalis cinnamomea — Denumirea științifică binominală a unei specii de plante erbacee perene din genul Anaphalis, familia Asteraceae, nativă în regiunile temperate și montane ale Asiei (inclusiv Himalaya, China și Japonia). Specia este remarcabilă din punct de vedere structural prin perișorii densi de pe dosul frunzelor și de pe tulpini care capătă o nuanță caracteristică scorțișoară-brună sau gălbuie la maturitate, în contrast cu bracteele involucrale albe sau crem ale inflorescențelor capitulare, fiind folosită uneori ca plantă ornamentală sau în medicina tradițională locală.
• anchiloceras — Gen de amoniți fosili din perioada Cretacicului timpuriu, caracterizat printr-o cochilie parțial derulată sau îndoită în forme neobișnuite, adesea cu o porțiune inițială spiralată urmată de un segment drept și o curbură finală în formă de cârlig. Reprezintă un organism de referință în biostratigrafie pentru datarea precisă a straturilor geologice marine.
• anisian — Subetaj sau etaj geologic stratigrafic situat la baza Triasicului Mediu, cuprins cronologic între acum aproximativ 247 și 242 de milioane de ani. Ca adjectiv, termenul se referă la rocile, sedimentele sau fosilele formate în această epocă, definită la nivel internațional prin apariția unor asociații specifice de amoniți și conodonți în secțiunile geologice de referință din zona Alpilor.