#amon

• antipruriginos — Care calmează, reduce sau elimină senzația de mâncărime (prurit) de la nivelul pielii ori al mucoaselor. Se referă la substanțe chimice, preparate farmaceutice (creme, loțiuni, geluri) sau tratamente terapeutice care acționează local ori sistemic prin blocarea receptorilor histaminici sau prin desensibilizarea terminațiilor nervoase periferice, oferind o ameliorare rapidă a disconfortului cutanat.
• Antwerpen — Oraș portuar major din Belgia, capitala provinciei omonime din regiunea Flandra, situat pe fluviul Escaut; este al doilea cel mai mare port din Europa, un centru economic de importanță mondială și capitala internațională incontestabilă a comerțului și șlefuirii diamantelor.
• Anvers — Denumirea în limba franceză și uzul internațional tradițional românesc pentru orașul-port flamand Antwerpen din Belgia; reprezintă un nod comercial, industrial și logistic de importanță europeană capitală și centrul mondial istoric al tranzacțiilor cu diamante.
• apă-amoniacală — Soluție apoasă de hidroxid de amoniu (NH₄OH), lichid limpede, incolor, cu un miros înțepător, sufocant și puternic alcalin, obținut prin dizolvarea gazului amoniac în apă; este utilizată pe scară largă în industria chimică ca reactiv de laborator, în producția de îngrășăminte azotoase, agenți de curățare, textilii sau ca mediu refrigerant.
• apțian — Etaj geologic superior al Cretacicului inferior, situat cronologic între Barremian și Albian, caracterizat structural prin depuneri sedimentare masive bogate în amoniți și prin extinderea unor faune marine specifice; ca adjectiv, descrie rocile, formațiunile sau fosilele care s-au format în această perioadă din istoria Pământului.
• arginază — Enzimă hidrolitică de o importanță fiziologică crucială, localizată cu precădere în citoplasma hepatocitelor, care catalizează faza finală a ciclului ureei. Acest biocatalizator structural descompune arginina în ornitină și uree, facilitând eliminarea eficientă din organism a amoniacului toxic rezultat din metabolismul proteinelor și prevenind astfel apariția unor grave tulburări neurologice.
• arietites — Gen fosil de amoniți (molluște cefalopode marine dispărute) din perioada Jurasicului timpuriu, caracterizat printr-o cochilie mare, planospirală, cu coaste transversale proeminente și o carenă centrală pronunțată; numele sugerează asemănarea cochiliei spiralate cu coarnele zeului egiptean Ammon sau ale unui berbec, fiind un fosil de ghidaj critic pentru datarea straturilor geologice din etajul Sinemurian.
• aspidoceras — Gen extinct de amoniți (moluște cefalopode marine cu cochilie spiralată) din familia Aspidoceratidae, care a trăit în perioada Jurasicului superior și a Cretacicului timpuriu. Fosilele acestui gen se recunosc după cochilia robustă, de tip evolut, caracterizată prin rânduri distinctive de noduri sau spini dispuși pe flancuri, folosite de paleontologi drept fosile de ghidaj pentru datarea straturilor geologice marine.
• Attalos — Numele purtat de mai mulți regi celebri ai dinastiei Atalide care au guvernat regatul elenistic al Pergamonului în Asia Mică, cel mai cunoscut fiind Attalos al II-lea (fondatorul orașului Antalya) și Attalos al III-lea, care a lăsat testamentar regatul său Republicii Romane. În arheologie, numele este strâns legat de Stoa lui Attalos, o structură monumentală reconstruită în Agora Atenei.