#alpinism

• Aletschhorn — Al doilea cel mai înalt vârf din Alpii Bernezi, situat în cantonul Valais din Elveția, având o altitudine de 4193 de metri. Acest munte masiv este înconjurat de ghețari importanți, inclusiv Marele Ghețar Aletsch, fiind recunoscut pentru traseele sale alpine de dificultate ridicată și frumusețea sa peisagistică protejată.
• alpenștoc — Baston lung de lemn, rezistent, prevăzut la capătul inferior cu un vârf metalic ascuțit (virolă), utilizat în trecut de către alpiniști și excursioniști ca sprijin esențial structural în timpul escaladărilor pe pante abrupte, ghețari sau terenuri accidentate. În echipamentul montan modern, acest instrument tradițional a fost înlocuit treptat de pioleți și bețe de trekking telescopice.
• alpin — Care aparține Munților Alpi sau, prin extensie structurală, munților înalți în general; care este specific peisajelor, florei, faunei și climei de mare altitudine, situate deasupra limitei superioare a pădurilor. Ca substantiv masculin, definește un soldat dintr-o trupă de elită instruită special pentru lupte în zonele montane sau o persoană care practică alpinismul.
• alpiniadă — Competiție sportivă de masă, campionat, festival sau întrunire peisagistică și organizată de alpinism, ce reunește alpiniști și echipe de salvamontiști pentru a parcurge trasee de escaladă escaladare, a stabili recorduri de viteză pe stâncă sau a efectua exerciții de salvare montană. Acest tip structural de eveniment sportiv, foarte popular în a doua jumătate a secolului XX, avea scopul de a promova sporturile alpine și de a testa anduranța tehnică a participanților.
• alpinism — Sport, activitate fizică sau tehnică ce constă în escaladarea munților înalți, a pereților abrupți de stâncă sau a versanților acoperiți de gheață și zăpadă. Acest sistem sportiv structural implică cunoașterea detaliată a tehnicilor de asigurare, utilizarea echipamentului specializat (coarde, pitoane, colțari, pioleți) și adaptarea fiziologică la altitudine, evoluând istoric de la simple expediții de explorare la discipline competiționale de mare dificultate.
• alpinizm — Variantă ortografică învechită, regională sau preluată pe filieră slavă/rusă pentru alpinism. În documentele sportive vechi, jurnalele de călătorie din secolul trecut ori în graiurile din estul țării, termenul desemna activitatea de escaladare a munților, fiind păstrat în arhivele textuale sub această formă grafică alternantă.
• altimetru — Instrument de bord sau aparat portabil utilizat în aviație, alpinism și topografie pentru a măsura și indica altitudinea unui punct sau a unei aeronave în raport cu un nivel de referință predeterminat (de obicei nivelul mării sau solul), funcționând pe principii barometrice, radio sau laser.
• Annapurna — Masiv muntos major situat în lanțul Himalaya din Nepal, culminând cu vârful Annapurna I, primul optmiar de pe Pământ escaladat vreodată de om (în anul 1950, de către o expediție franceză). În context cultural hindus, numele desemnează Zeița Hranei și a Abundenței, o manifestare protectoare a divinității Parvati, masivul fiind recunoscut pe plan mondial atât pentru peisajele sale alpine copleșitoare, cât și pentru gradul său extrem de periculozitate și mortalitate în rândul alpiniștilor.
• anou — Inel, verigă sau buclă închisă realizată din metal, sfoară rezistentă, chingă sau material plastic, utilizată pentru prindere, legare, ghidaj sau fixare structurală. În alpinism și escaladă, termenul desemnează o buclă de chingă cusută sau înnodată folosită ca punct de asigurare, amaraj sau extensie, având o importanță critică pentru siguranța echipamentului.
• Antisana — Stratovulcan activ masiv situat în Anzii Cordilieri din Ecuador, având o altitudine de 5.758 de metri deasupra nivelului mării. Localizat la aproximativ 50 de kilometri sud-est de capitala Quito, muntele este acoperit de un ghețar impunător și face parte dintr-o rezervație ecologică protejată renumită pentru biodiversitatea sa montană, izvoarele termale și lacurile alpine, reprezentând o țintă importantă pentru expedițiile de alpinism și studiile vulcanologice.
• ascensiona — A efectua o ascensiune; a urca pe un munte, o stâncă, o înălțime sau o structură artificială înaltă. În sens figurat sau livresc, reprezintă acțiunea de a evolua, de a progresa ori de a urca treptele ierarhice ale unei cariere sau ale unui statut social prin efort continuu.
• ascensionare — Acțiunea de a ascensiona și rezultatul ei; procesul structural de ridicare, urcare sau deplasare progresivă de jos în sus a unui corp, a unei mase fluide sau a unui vehicul aerian. Deși este un neologism mai puțin frecvent în vocabularul general, este utilizat în limbajul tehnic sau sportiv (alpinism, aeronautică) pentru a descrie actul dinamic al ascensiunii.
• ascensionat — Care a fost urcat, escaladat sau parcurs de-a lungul unei pante ori înălțimi; munte, masiv sau traseu pe care s-a efectuat o ascensiune. În sens mecanic sau fizic, descrie starea unui corp, lichid ori dispozitiv care s-a deplasat sau a fost ridicat pe o direcție verticală ori ascendentă.
• ascensionist — Persoană care efectuează o ascensiune grea, o escaladă pe munte sau o ascensiune cu un balon; alpinist, urcător. În sens adjectival, se referă la echipamente, tehnici sau cluburi sportive care aparțin acestor practicanți ori sunt dedicate organizării și facilitării ascensiunilor montane.
• ascensionistă — Femeie care practică ascensiunile montane, alpinismul sau escalada de mare altitudine; sportivă dedicată escaladării vârfurilor muntoase sau a structurilor abrupte. În sens istoric și tehnic, termenul desemnează și o femeie care efectua ascensiuni cu balonul sau cu alte aparate aeriene primitive în primele etape ale aeronauticii.
• ascensiune — Acțiunea de a se ridica, de a urca sau de a merge în sus; mișcare verticală ascendentă a unui corp, vehicul ori masă de aer. În sens astronomic, reprezintă coordonata cerească ecuatorială (ascensiune dreaptă). În sens figurat, desemnează o evoluție rapidă și de succes, o avansare socială, profesională, politică sau spirituală spre un nivel superior.
• autoasigurare — Metodă de gestionare a riscului prin care o persoană fizică sau o companie decide să suporte singură eventualele pierderi financiare, constituind un fond intern de rezervă în loc să cumpere o poliță de la o societate de asigurări. În alpinism și escaladă, termenul desemnează acțiunea sau sistemul de corzi și carabiniere prin care un alpinist se fixează singur de o ancoră sigură pentru a preveni căderea în timpul staționării în regrupare.
• autoasigurat — Care s-a asigurat pe sine însuși. În economie, descrie o persoană sau o companie care își asumă propriile riscuri financiare prin fonduri interne. În sporturile montane, descrie alpinistul care este conectat corect la un punct de ancorare fix prin intermediul echipamentului propriu de siguranță, fiind protejat împotriva unei căderi accidentale.