#pedologie

• acvasol — Sistem coloidal format dintr-o soluție sau suspensie stabilă în care mediul de dispersie structural este apa, iar faza dispersată este alcătuită din particule solide microscopice sau macromolecule hidrofile; de asemenea, în pedologie, termenul se poate referi generic la un tip de sol puternic influențat de prezența pânzei freatice sau a apei stagnante. Acest compus joacă un rol major în procesele biochimice, facilitând transportul eficient al nutrienților.
• aeric — Privitor la aer, aerat sau care conține aer; termen științific rar folosit ca sinonim pentru aerob ori utilizat în clasificarea structurală a solurilor (de exemplu, sol aeric) pentru a indica straturi bine oxigenate, unde circulația gazelor este optimă și nu există fenomene parazitare de anaerobioză.
• agroameliorativ — Care servește la îmbunătățirea proprietăților fizice, chimice ori biologice ale solurilor degradate sau productive în vederea creșterii randamentului culturilor agricole. Termenul descrie măsuri, lucrări sau tehnici structurale complexe, precum desecările, irigațiile, aplicarea de amendamente ori plantarea de perdele forestiere de protecție.
• agrologie — Ramură a agronomiei și a pedologiei care se ocupă cu studiul structurii, compoziției și proprietăților solurilor în relație directă cu nutriția, dezvoltarea și productivitatea plantelor cultivate. Această disciplină analizează fertilitatea pământului și oferă fundamentul științific pentru aplicarea tehnicilor de îmbunătățire funciară, amendare și cultivare rațională.
• agropedologie — Ramură a pedologiei aplicate și a agronomiei care studiază caracteristicile fizice, chimice și biologice ale solurilor exclusiv din perspectiva capacității lor de a susține producția agricolă. Această disciplină oferă bazele științifice pentru clasificarea calitativă a terenurilor arabile, optimizarea regimului de fertilizare, prevenirea degradării structurale și combaterea eroziunii pământului.
• alios — Orizont de sol dur, impermeabil și cimentat, format prin acumularea și precipitarea oxizilor de fier, mangan și a siliciului sau a humisului în straturile inferioare ale podzolurilor. Acest strat geologic compact împiedică pătrunderea profundă a rădăcinilor plantelor și infiltrarea normală a apei, generând adesea băltiri la suprafața solului.
• alitic — Care conține o cantitate însemnată de hidroxizi de aluminiu liberi sau care se referă la bauxită și la produsele de dezagregare bogate în alumină; specific proceselor de alterare chimică în climat tropical umed, care duc la acumularea oxizilor de aluminiu și fier. În chimia cimentului, termenul califică o fază sau o structură clincherizată în care predomină alitul (silicatul tricalcic), responsabilă pentru proprietățile de întărire rapidă.
• alitizare — Proces geochimic și pedogenetic de alterare profundă a rocilor în condiții de climat cald și umed, caracterizat prin eliminarea aproape completă a siliciului (desilicatizare) și acumularea reziduală a hidroxizilor liberi de aluminiu sub formă de bauxită sau soluri lateritice; (rar) variantă sinonimică pentru procesul tehnologic de alitare (saturare a suprafeței metalelor cu aluminiu).
• aluvial — Care provine din aluviuni, format prin depunerea treptată de mâl, nisip, pietriș și resturi organice aduse de apele curgătoare; propriu aluviunilor, specific zonelor de luncă sau deltelor. În sens pedologic și structural, descrie un tip de sol fertil sau un teren sedimentar format recent în văile râurilor prin procese de acumulare dinamică fluvială.
• aluvionar — Care provine din aluviuni, alcătuit sau format prin depunerea treptată de mâl, nisip, pietriș și resturi organice transportate de apele curgătoare; caracteristic aluviunilor. În sens geomorfologic și structural, definește câmpiile de luncă, deltele sau fâșiile terestre joase rezultate dintr-un proces îndelungat de sedimentare și acumulare dinamică fluvială.
• ameliorație — Sistem complex de lucrări tehnice, hidrotehnice, silvice sau chimice executate planificat pentru modificarea radicală și durabilă a însușirilor nefavorabile ale solului, în scopul valorificării lui agricole optime. Termenul se aplică cu precădere în expresia 'îmbunătățiri funciare', desemnând desecări, irigații, îndiguiri, combaterea eroziunii solului sau asanarea mlaștinilor pentru a asigura stabilitatea recoltelor.
• amenda — A sancționa pe cineva cu o sumă de bani (amendă) ca urmare a încălcării unei legi, a unui regulament sau a unei contravenții; în context legislativ și politic, termenul înseamnă a aduce modificări, completări, corecturi sau îmbunătățiri unui text oficial, unui proiect de lege sau unei constituții printr-un amendament. În sens tehnic și agricol, verbul descrie acțiunea de a îmbunătăți calitățile unui sol acid sau degradat prin adăugarea de amendamente minerale.
• amendament — O propunere oficială de modificare, adăugare, eliminare sau reformulare a unui text legislativ, a unui proiect de lege, a unui contract sau a unui articol dintr-o constituție, aflată în faza de dezbatere sau deja adoptată de o autoritate competentă. În sens tehnic și agronomic, termenul desemnează o substanță minerală sau organică încorporată în sol pentru a-i îmbunătăți calitățile fizico-chimice, cum ar fi corectarea acidității.
• amendare — Acțiunea de a amenda și rezultatul ei; aplicare a unei sancțiuni contravenționale de natură financiară (amendă); procesul de modificare, corectare sau revizuire a unui text legislativ ori a unui contract; de asemenea, în agricultură reprezintă tratarea chimică a solurilor degradate pentru corectarea acidității sau a altor deficiențe structurale.
• arenizare — Acțiunea de a (se) areniza și rezultatul ei; proces geologic natural de dezintegrare, alterare sau fărâmițare structurală a rocilor compacte (în special granitul sau gresia) sub acțiunea factorilor climatici, chimici ori biologici, ducând la formarea unui depozit granular nisipos. În pedologie, descrie degradarea sau transformarea texturii solului prin îmbogățirea sa excesivă cu particule de nisip grosier.
• areno — Element de compunere savantă (prefixoid) derivat din latinescul 'arena' (nisip), utilizat în terminologia științifică internațională pentru a forma cuvinte referitoare la nisip, soluri nisipoase sau structuri geologice sedimentare bogate în cuarț granular (ex: arenosol). Ca formă autonomă în clasificările pedologice moderne, indică prezența dominantă a particulelor de nisip într-un anumit orizont de sol, determinând o permeabilitate ridicată și o capacitate redusă de reținere a apei.
• argilifer — Care conține argilă, care produce sau adăpostește depozite masive de argilă; specific rocilor sedimentare sau straturilor geologice bogate în minerale argiloase. În sens științific și structural, adjectivul definește calitatea solurilor sau a formațiunilor detritice (cum ar fi gresiile argilifere ori calcarele argilifere) care prezintă proprietăți plastice și de impermeabilitate ridicate datorită fracțiunii pelitice minerale din compoziție.
• argilizat — Care a fost transformat parțial sau total în argilă prin procese hidrotermale ori de alterare exogenă; rocă sedimentară sau magmatică supusă procesului de argilizare. În sens geologic structural, descrie degradarea feldspaților sau a altor silicați sub acțiunea apelor infiltrate sau a soluțiilor acide, având ca rezultat formarea de minerale caolinitice, ilitice ori smectitice care modifică plasticitatea rocii de bază.
• argilo — Element de compunere savantă (prefixoid) derivat din latinescul 'argilla' (argilă), utilizat în terminologia științifică internațională pentru a forma cuvinte referitoare la argilă, lut sau minerale silico-aluminoase (ex: argilosol, argilo-arenos). Ca formă autonomă în clasificările granulometrice moderne, indică prezența semnificativă a particulelor pelitice fine într-un anumit amestec sedimentar, conferind proprietăți plastice și de retenție a apei.
• argilos — Care conține o cantitate semnificativă de argilă, are proprietățile specifice acesteia sau seamănă structural cu lutul; se referă în special la soluri, minerale, roci sedimentare sau substrate cleioase impermeabile. În pedologie, descrie un pământ greu, compact, cu o plasticitate ridicată în stare umedă, care reține apa dar devine extrem de rigid și crăpat în perioadele de secetă.