#mosie

• afirosit — 1. Care a fost dăruit, închinat, dedicat sau consacrat în mod solemn și legal unui lăcaș de cult, unei mănăstiri ori divinității; afierosit. 2. Despre sate sau moșii medievale: care se afla sub stăpânirea și imunitatea fiscală a unei instituții ecleziastice în urma unei danii ctitorești.
• Aghiniei — Toponim istoric rar sau denumire atribuită în trecut unei moșii, unei văi ori unui hotar rural din spațiul românesc, având legături etimologice probabile cu o formă onomastică feminină veche (de la numele Aghinia) ori deformată popular din termeni ecleziastici bizantini; apare menționat în documentele de hotărnicie și hărțile de cadastru din secolele XVIII-XIX.
• Albotescul — Denumire arhaică sau regională purtată de un fost perimetru rural, moșie, vale sau element de relief din spațiul românesc, asociat din punct de vedere istoric cu numele de familie Albotă sau Alboteanu.
• alienațiune — Formă juridică și administrativă arhaică pentru cuvântul 'alienare', utilizată pe scară largă în vechile coduri de legi din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea (cum ar fi Codul Caragea sau Codul Calimach). Termenul definea actul solemn de înstrăinare, vânzare, ipotecare sau donare a unei proprietăți imobiliare ori a unei moșii boierești, precum și actul prin care un individ își ceda de bunăvoie drepturile succesorale sau titlurile nobiliare.
• amăsura — Formă veche, arhaică sau variantă regională pentru verbul a măsura, utilizată istoric în anumite documente cadastrale, hotărnicii sau înscrisuri de cancelarie; acțiunea de a determina dimensiunile, lungimea, suprafața sau volumul unui teren, bun ori obiect cu ajutorul unor instrumente ori unități de măsură tradiționale. În structura bazelor de date lingvistice, este păstrat ca descriptor fix pentru a asigura maparea corectă a lexicului din textele juridice vechi.
• amăsurat — Care a fost evaluat, dimensionat sau măsurat cu precizie în ceea ce privește lungimea, suprafața sau volumul, utilizând unități de măsură tradiționale ori instrumente cadastrale specifice în vechile hotărnicii. În context juridic istoric, descrie statutul unui teren sau al unui bun de valoare a cărui întindere a fost stabilită oficial și consemnată într-un hrisov domnesc pentru a preveni litigiile de vecinătate.
• angherie — Variantă fonetică arhaică și regională pentru termenul anghenie sau anghenarie, ori substantiv abstract derivat onomastic ce descrie starea, proprietatea sau totalitatea bunurilor deținute de un membru al neamului Angher sau Anghene. În vechile documente juridice, cuvântul servea drept indicator structural pentru a defini o moștenire specifică sau o ramură familială distinctă din cadrul unei comunități rurale asimilate.
• anghirie — Variantă fonetică arhaică și regională pentru termenul anghenie sau angherie, ori substantiv abstract derivat onomastic ce descrie starea, proprietatea sau totalitatea bunurilor deținute de un membru al neamului Angher, Anghir sau Anghene. În vechile documente juridice, cuvântul servea drept indicator structural pentru a defini o moștenire specifică sau o ramură familială distinctă din cadrul unei comunități rurale asimilate.
• antinomosie — Termen tehnic rar utilizat pentru a descrie o figură de stil sau un procedeu discursiv în care se folosesc concepte sau denumiri contradictorii pentru a exprima o realitate profundă; conflict semantic sau lexical controlat, înrudit cu oximoronul sau antiteza, menit să scoată în evidență o incompatibilitate structurală a limbajului.
• arădat — Termen administrativ-juridic arhaic și regional, utilizat istoric în documentele medievale din vestul țării pentru a desemna un bir zonal, o dare locală sau o taxă impusă asupra proprietăților imobiliare ori tranzacțiilor efectuate în vecinătatea Aradului. Ca adjectiv rar, cuvântul a apărut ocazional în vechi hrisoave de cancelarie pentru a califica un teren sau un bun fiscalizat, aflat sub incidența acestor reglementări dările specifice.
• arânda — Variantă fonetică veche sau regională (întâlnită în special în zonele nord-vestice și transilvănene) pentru verbul 'a arenda'; acțiunea de a lua sau de a da în exploatare temporară un teren agricol, o moșie sau un bun economic în schimbul unei sume de bani sau a unei cote-părți din recoltă, stabilite printr-un contract.
• arândaș — Variantă fonetică veche sau regională pentru cuvântul 'arendaș'; persoană care ia în exploatare temporară, pe baza unui contract și în schimbul unei plăți, o moșie, un teren agricol, o tavernă ori dreptul de a colecta anumite dări publice. În societatea rurală din secolele trecute, reprezenta o figură economică centrală, adesea responsabilă cu administrarea directă a proprietăților boierești sau nobiliare.
• arândășesc — Variantă fonetică veche sau regională pentru adjectivul 'arendășesc'; care aparține arendașului (arândașului), privitor la arendași sau specific metodelor acestora de administrare economică a moșiilor și cârciumilor.
• arândășește — Variantă fonetică veche sau regională pentru advebul 'arendășește'; în felul arendașilor (arândași), conform metodelor sau practicilor specifice acestora. În context istoric rural, termenul descrie adesea o administrare aspră, calculată, axată pe obținerea unui profit maxim din exploatarea pământului sau a cârciumilor.
• arândășie — Variantă fonetică veche sau regională pentru cuvântul 'arendășie'; profesiunea, funcția, statutul sau activitatea unui arândaș (arendaș). De asemenea, poate desemna intervalul de timp în care o persoană deținea dreptul de exploatare a unei moșii sau sistemul economic bazat pe intermedierea arendașilor.
• arândășiță — Variantă fonetică veche sau regională pentru cuvântul 'arendășiță'; femeie care ia în exploatare temporară o moșie, un pământ agricol sau o cârciumă pe bază de contract, ori soția unui arândaș (arendaș). În comunitățile rurale din trecut, termenul descria o femeie cu statut economic recunoscut, implicată activ în administrarea afacerilor gospodărești.
• arândășoaică — Variantă fonetică veche sau regională pentru cuvântul 'arendășoaică'; femeie care deține sau administrează o arendă (arândă), ori soția unui arândaș. Termenul era utilizat adesea în graiul popular cu o nuanță familiară sau respectuoasă pentru a desemna stăpâna unei moșii închiriate.
• arândat — Despre terenuri agricole, moșii, mori sau alte bunuri economice: care a fost dat ori luat în arendă; închiriat pe bază de contract în schimbul unei sume de bani sau al unei părți din recoltă. Termenul reflectă starea unui bun imobil aflat în folosința temporară a unui terț.
• aratoriu — Termen juridic și administrativ arhaic utilizat istoric în vechile documente cadastrale și zapise din Principatele Române pentru a descrie un teren destoinic, pretabil sau rezervat exclusiv pentru cultura cerealelor prin arat; arabil. Acest adjectiv de relație delimita clar pământurile productive destinate agriculturii de cele utilizate pentru pașune, fânețe, păduri sau vii în cadrul marilor moșii boierești.
• arendar — Formă regională sau variantă istorică rar întâlnită pentru cuvântul 'arendaș'; persoană care ia în arendă o moșie, un teren agricol sau o exploatare economică în schimbul unei sume de bani. În context structural-istoric, arendarul deținea un rol administrativ major în satele românești, gestionând forța de muncă a țăranilor, colectarea dărilor și optimizarea producției agricole pentru obținerea unui profit comercial semnificativ.