#greu

• agăvăra — Termen regional utilizat în anumite graiuri din vestul sau nord-vestul României pentru a descrie acțiunea de a (se) împovăra, a (se) îngreuna sau a (se) încărca peste măsură cu bagaje, sarcini fizice sau griji; prin extensie, poate însemna și a obosi sau a copleși pe cineva cu munci grele ori obligații greu de îndeplinit.
• agăvărare — Acțiunea de a agăvăra și rezultatul ei; procesul prin care o persoană se împovărează, se îngreunează sau își încarcă excesiv corpul ori mintea cu bagaje, sarcini fizice istovitoare ori griji apăsătoare. Reprezintă o formă nominalizată utilizată în anumite graiuri rurale pentru a descrie o stare de suprasolicitare fizică sau o copleșire administrativă și spirituală.
• albuminat — Compus chimic, sare sau combinație moleculară rezultată din reacția unei proteine din clasa albuminelor cu o bază, cu un oxid sau cu un metal greu; substanță organică complexă utilizată în trecut în farmacologie sau vopsitorie datorită proprietăților sale de fixare structurală.
• anevoae — Variantă grafică veche, arhaică sau regională a adverbului standard 'anevoie', utilizată pentru a exprima ideea că o acțiune se desfășoară cu mare dificultate, cu efort susținut, cu greutate sau într-un ritm extrem de lent. În structura textelor literare sau juridice din secolele trecute, acest termen reflectă stadii anterioare ale evoluției fonetice și ortografice a limbii române, păstrând o puternică valoare stilistică.
• anevoință — Stare caracterizată prin dificultate extremă, efort epuizant sau lipsă cronică de mijloace materiale și fizice necesare îndeplinirii unei acțiuni. În structura textelor arhaice, termenul exprimă nu doar o greutate obiectivă în realizarea unui obiectiv, ci și o strâmtorare sau o suferință îndurată cu resemnare de o comunitate ori de un individ.
• anevoios — Care se execută sau se desfășoară cu mare greutate, necesitând eforturi susținute, răbdare, timp și energie; caracterizat prin obstacole structurale sau dificultăți greu de surmontat. Referitor la drumuri, terenuri sau trasee, termenul descrie o configurație accidentată, greu practicabilă și obositoare pentru călători.
• argilos — Care conține o cantitate semnificativă de argilă, are proprietățile specifice acesteia sau seamănă structural cu lutul; se referă în special la soluri, minerale, roci sedimentare sau substrate cleioase impermeabile. În pedologie, descrie un pământ greu, compact, cu o plasticitate ridicată în stare umedă, care reține apa dar devine extrem de rigid și crăpat în perioadele de secetă.
• Ariete — Denumirea oficială a tancului principal de luptă (C1 Ariete) dezvoltat de consorțiul Iveco-Fiat și Oto Melara pentru armata italiană; reprezintă o platformă blindată grea dotată cu un tun de calibru 120 mm și sisteme avansate de conducere a focului, concepută structural ca înlocuitor pentru vechile vehicule de luptă din perioada Războiului Rece.
• arseniemie — Prezența patologică sau concentrația cuantificabilă de arsenic în sânge. Evaluarea nivelului de arseniemie reprezintă un parametru toxicologic esențial pentru diagnosticarea intoxicațiilor acute ori cronice cu acest metal greu, survenite prin expunere industrială, contaminarea apei potabile sau ingestie accidentală.
• asfaltogen — Care generează sau favorizează formarea asfaltului ori a substanțelor bituminoase; care are proprietatea de a se transforma în compuși asfaltenici grei în anumite condiții de temperatură și presiune. În geochimia petrolului, termenul descrie roci-mamă sau tipuri de țiței bogate în hidrocarburi aromatice grele, predispuse structural să lase reziduuri bituminoase masive în urma proceselor de distilare naturală sau industrială.
• autocamion — Autovehicul de mari dimensiuni și de mare tonaj, dotat cu o platformă sau o caroserie închisă ori deschisă, special proiectat și construit pentru transportul rutier de mărfuri grele, materiale de construcție sau echipamente industriale. În lanțurile de distribuție globale, autocamionul reprezintă principalul mijloc terestru de transport de mărfuri pe distanțe lungi, fiind supus unor reglementări tehnice și legislative stricte privind greutatea pe osie și timpii de conducere.
• autocontainer — Autovehicul de mare tonaj conceput, echipat sau adaptat structural din fabricație pentru transportul, încărcarea și descărcarea automatizată ori specializată a containerelor de mărfuri. Acesta dispune de un șasiu consolidat și sisteme mecanice sau hidraulice de fixare rapidă, asigurând siguranța și fluidizarea fluxurilor logistice intermodale pe distanțe lungi.
• autoexcavator — Utilaj greu de construcții format dintr-un excavator montat structural pe șasiul unui autocamion de mare tonaj, echipat cu un motor propriu de propulsie, utilizat pentru deplasarea rapidă pe drumurile publice între șantiere și executarea lucrărilor de terasamente sau săpături.
• automacara — Vehicul autopropulsat, format dintr-un șasiu de autocamion de mare tonaj pe care este montată o instalație mecanică sau hidraulică de ridicat (macara), dotată cu un braț telescopic ori cu zăbrele. Acest utilaj mobil complex este utilizat pe șantierele de construcții, în logistică, transporturi industriale și intervenții de urgență pentru manipularea, ridicarea, poziționarea și mutarea unor încărcături sau structuri grele în diverse puncte de lucru, oferind avantajul unei mari mobilități de deplasare pe drumurile publice.
• automalaxor — Autovehicul greu de construcții format dintr-un șasiu de autocamion de mare tonaj pe care este montat un tambur rotativ (cuvă), acționat hidraulic, utilizat pentru omogenizarea componentelor și transportul betonului fluid de la stația de dozare până pe șantier. Numit în mod curent și cifă, acest utilaj asigură rotirea continuă a amestecului în timpul deplasării pentru a preveni segregarea sau priza timpurie a betonului înainte de turnare.
• automarfar — Autovehicul de mare tonaj, de tip autocamion sau autotractor cu semiremorcă, special proiectat și echipat pentru transportul rutier de mărfuri la distanțe medii și lungi. Cunoscut popular și sub denumirea de tir sau camion de marfă, acest vehicul comercial reprezintă elementul central al logisticii globale terestre, fiind adaptat structural pentru diverse tipuri de carosări (prelată, frigorific, cisternă) în funcție de specificul bunurilor transportate.
• autotractat — Care se tractează, se deplasează sau se propulsează singur prin mijloace sau sisteme mecanice și motoare proprii încorporate; autopropulsat. În domeniul tehnic și militar, descrie utilajele grele sau sistemele de artilerie care nu necesită un vehicul tractor extern, deținând un șasiu motorizat autonom.
• autotractor — Autovehicul de mare putere, construit și echipat exclusiv pentru tractarea unor semiremorci masive sau a altor vehicule utilitare grele lipsite de propulsie proprie. Cunoscut în limbajul curent sub denumirea de cap tractor, acest utilaj logistic deține un sistem special de cuplare (șa) amplasat deasupra punții spate, fiind pilonul de bază în transportul rutier internațional de mărfuri la scară industrială.
• autotrailer — Autovehicul de mare tonaj sau platformă auto masivă tractată, construită și echipată structural cu rampe speciale de încărcare, utilizată pentru transportul rutier securizat al altor vehicule, utilaje grele, tractoare sau mașini noi de la fabrică spre distribuitori. Acest utilaj logistic permite fixarea rigidă și transportarea simultană a mai multor autoturisme pe două niveluri suprapuse.
• autotransportator — Autovehicul de mare tonaj, autotren sau platformă auto specializată, concepută structural pentru transportul rutier securizat al altor vehicule, tractoare sau utilaje noi ori avariate. Ca substantiv masculin, poate desemna și operatorul economic sau persoana juridică autorizată care efectuează activități de transport auto de mărfuri ori persoane pe drumurile publice.