#garant

• ademană — Termen juridic și administrativ arhaic ce desemnează o chezășie, o garanție materială sau o cauțiune depusă în cadrul unui litigiu ori al unei tranzacții comerciale. În vechiul drept românesc, ademana reprezenta de asemenea actul formal sau înțelegerea prin care o persoană își asuma responsabilitatea deplină pentru comportamentul ori datoriile financiare ale unui terț în fața autorităților.
• adevărător — Persoană care adeverește, confirmă sau garantează autenticitatea unui fapt ori a unui înscris oficial; garant, martor de încredere sau dregător însărcinat cu certificarea actelor în vechile cancelarii. Ca adjectiv structural, descrie un element, un discurs sau o mărturie care are puterea ori calitatea de a demonstra adevărul.
• amanet — Formă de garanție reală mobiliară prin care un debitor predă creditorului un bun mobil (obiecte de preț, bijuterii, electronice) pentru a asigura rambursarea unei datorii sau obținerea unui împrumut bănesc pe termen scurt. Prin extensie, termenul desemnează instituția comercială sau magazinul specializat (casă de amanet) care acordă aceste împrumuturi pe baza evaluării bunurilor lăsate drept gaj.
• amanetat — Care a fost predat sau lăsat ca gaj într-o casă de amanet ori la un creditor pentru a garanta restituirea unui împrumut bănesc; zălogit. În sens extins și figurat, descrie un lucru de valoare materială sau spirituală (precum libertatea, viitorul sau onoarea) care a fost sacrificat sau pus în pericol pentru obținerea unui beneficiu imediat.
• anticreză — Convenție sau contract de garanție reală (specific în vechiul drept civil și în dreptul comercial) prin care un debitor cedează creditorului său folosința și posesia unui bun imobil (sau mobil), permițându-i acestuia să rețină fructele, chiriile ori veniturile generate de bun pentru a acoperi dobânzile sau a stinge parțial ori total datoria principală.
• antihrisis — Convenție sau contract de garanție reală prin care un debitor cedează creditorului său folosința unui bun imobil, acordându-i dreptul structural de a-i culege fructele ori veniturile în contul stingerii dobânzilor sau al capitalului datorat. Acest mecanism juridic de origine romano-bizantină reprezintă un gaj imobiliar utilizat istoric în dreptul civil.
• aravon — Termen arhaic și ecleziastic, împrumutat din greaca veche, utilizat istoric în textele religioase și juridice românești pentru a desemna o zălogire, o chezașie, o tărie, un avans sau o logodnă privită ca o garanție sacră ori materială a îndeplinirii unei promisiuni viitoare. În context teologic, cuvântul apare în traduceri ale Noului Testament pentru a descrie simbolic arvuna Spiritului Sfânt oferită credincioșilor ca zălog al mântuirii veșnice.
• aravonă — Variantă flexionară de feminin pentru termenul arhaic și bisericesc 'aravon'; desemnează o arvună, un zălog, o garanție materială sau o logodnă privită ca un angajament solemn și sacru în fața comunității și a bisericii. În documentele medievale, forma era utilizată ocazional în mod interschimbabil cu variantele masculine, adaptându-se structural la genul feminin sub influența altor termeni similari care definesc plata unui avans sau o înțelegere comercială asigurată.
• aravonire — Acțiunea de a aravoni și rezultatul ei; actul juridic sau bisericesc prin care se depune un zălog, o arvună ori o garanție solemnă pentru securizarea unei înțelegeri viitoare. În contextul ecleziastic medieval, termenul făcea referire la procesul formal de logodire ritualică a doi tineri în fața altarului, fiind consemnat în scris în zapisele parohiale ca o etapă obligatorie și de neschimbat înaintea tainei căsătoriei.
• asigura — 1. (Tranzitiv) A face ca ceva să fie sigur, cert sau stabil; a garanta realizarea unui fapt ori a proteja o suprafață sau un obiect împotriva riscurilor. 2. (Reflexiv) A-și lua măsuri de precauție pentru a fi în siguranță; a încheia un contract cu o companie de asigurări pentru a primi despăgubiri în caz de daune. Acest proces structural oferă stabilitate economică și personală în fața imprevizibilului.
• asigurată — Persoană fizică sau juridică protejată structural printr-un contract de asigurare, ale cărei bunuri, viață sau sănătate fac obiectul protecției împotriva unor riscuri în schimbul plății unei prime. Ca adjectiv sau participiu, descrie o entitate, o situație, un profit sau un viitor care a fost făcut cert, sigur, garantat ori lipsit de pericole sau îndoieli.
• asiguratoare — Formă grafică sau variantă folosită uneori pentru adjectivul feminin 'asigurătoare' ori substantivul 'asigurătoare' (societate de asigurări); descrie o entitate, o clauză sau o măsură structurală care oferă garanție, certitudine, siguranță ori protecție împotriva unui risc financiar, juridic sau fizic. Reprezintă instituția sau firma autorizată legal să preia riscurile asiguraților în schimbul primelor încasate.
• asiguripsire — Acțiunea de a asiguripsi și rezultatul ei; procesul istoric sau actul administrativ de garantare, securizare ori punere sub protecție a unui drept, a unui bun material sau a unei persoane. Desemnează starea de siguranță sau confirmarea juridică veche oferită printr-un înscris oficial.
• avala — A garanta prin semnătură (aval) plata unei cambii, a unui bilet la ordin sau a altui efect de comerț, devenind solidar răspunzător alături de debitorul principal în cazul neîndeplinirii obligației de plată la scadență.
• avalare — Acțiunea de a avala și rezultatul ei; operațiunea juridică și financiară prin care o persoană fizică sau juridică garantează prin semnătură plata unei cambii ori a unui bilet la ordin, asumându-și responsabilitatea solidară pentru stingerea datoriei comerciale.
• avalist — Persoană fizică sau juridică care garantează prin semnătură (aval), pe o cambie sau pe un bilet la ordin, plata acestui titlu de credit la scadență, obligându-se solidar și necondiționat alături de persoana garantată.
• avalistă — Femeie sau entitate juridică de sex feminin care garantează prin semnătură (aval), pe o cambie sau pe un bilet la ordin, plata acestui titlu de credit la scadență, obligându-se solidar și necondiționat alături de persoana garantată în caz de neplată.
• avaliza — A garanta prin semnătură (aval) plata unei cambii, a unui bilet la ordin sau a altui titlu comercial, asumându-și obligația de a achita suma înscrisă în cazul în care debitorul principal nu își îndeplinește îndatoririle la scadență.
• avalizat — Care a fost garantat prin aplicarea unei semnături de aval; bilet la ordin, cambie sau efect de comerț pentru care un garant (avalist) și-a asumat responsabilitatea solidară și necondiționată de plată în caz de default al debitorului principal.
• avalizată — Forma de feminin pentru 'avalizat'; care a fost asigurată sau securizată prin aplicarea unui aval; cambie sau obligație comercială garantată de un terț solidar.