#definiție

• avaliza — A garanta prin semnătură (aval) plata unei cambii, a unui bilet la ordin sau a altui titlu comercial, asumându-și obligația de a achita suma înscrisă în cazul în care debitorul principal nu își îndeplinește îndatoririle la scadență.
• avalizat — Care a fost garantat prin aplicarea unei semnături de aval; bilet la ordin, cambie sau efect de comerț pentru care un garant (avalist) și-a asumat responsabilitatea solidară și necondiționată de plată în caz de default al debitorului principal.
• avalizată — Forma de feminin pentru 'avalizat'; care a fost asigurată sau securizată prin aplicarea unui aval; cambie sau obligație comercială garantată de un terț solidar.
• avălmășie — Stare de dezordine totală, amestec haotic, devălmășie sau confuzie generalizată în care lucrurile, ideile sau persoanele sunt îngrămădite fără nicio regulă ori logică. În sens figurat, descrie o agitație tumultuoasă, o viziune încâlcită sau o succesiune rapidă și necontrolată de evenimente ori gânduri care copleșesc capacitatea de percepție a unui individ.
• avămit — Care a fost supus vămuirii sau taxării la trecerea unei granițe ori a unui punct de control fiscal; marfă sau bun pentru care s-au plătit integral dările ori vama conform legiuirilor vechi. În context istoric, termenul descrie statutul juridic și comercial al mărfurilor străine care au primit dreptul de a fi vândute pe teritoriul țării după achitarea dărilor către vistieria domnească.
• avânătură — Regionalism lexical extrem de rar întâlnit în graiurile vechi, utilizat pentru a descrie o acțiune violentă, o izbitură puternică, o pornire bruscă sau o prăbușire neașteptată într-o văgăună ori pantă abruptă; de asemenea, termenul poate face referire la o întindere sălbatică de pământ, un loc râpos, accidentat sau o ruptură de teren ascunsă privirii. Semantica sa este strâns legată de ideea de dinamică necontrolată, prăvălire sau rătăcire prin locuri greu accesibile.
• avant-post — Post militar de santinele sau detașament de trupe trimis înaintea unei poziții defensive ori a unei mari unități pentru a asigura paza, a preveni atacurile prin surprindere și a culege informații despre inamic. În sens figurat, reprezintă un punct avansat, o poziție de pionierat sau o stație izolată care deschide drumul într-un domeniu cultural, științific ori teritorial.
• avant-scenă — Partea din față a scenei unui teatru, situată între cortină și orchestră ori public, unde actorii se află cel mai aproape de spectatori. În sens figurat, desemnează o poziție de prim-plan, de maximă vizibilitate sau de importanță crucială în viața publică, politică, culturală ori în cadrul unui eveniment de amploare.
• avânta — A lua un elan puternic, o pornire rapidă sau o viteză mare pentru a efectua o săritură ori o mișcare impetuoasă; în sens reflexiv și figurat, a se dedica cu entuziasm, pasiune și curaj unei activități, unei acțiuni dificile sau unui ideal spiritual, ignorând riscurile. Folosit tranzitiv, înseamnă a propulsa, a arunca cu forță sau a impulsiona un obiect ori o persoană înainte.
• avantagia — A acorda unui subiect un avantaj, o poziție favorabilă, un profit sau un privilegiu în raport cu alții; a pune într-o situație superioară ori a favoriza în mod direct sau indirect. În sens estetic sau vestimentar, descrie acțiunea unei culori, croieli ori lumini de a pune în valoare calitățile fizice ale unei persoane, făcând-o să arate cât mai bine.
• avantagiare — Acțiunea de a avantagia și rezultatul ei; procesul prin care se acordă un tratament preferențial, un profit, o înlesnire sau o poziție de superioritate unei persoane ori unui grup. În contexte administrative sau juridice, termenul descrie actul formal ori informal de favorizare, adesea analizat din perspectiva echității sociale.
• avantagiat — Care se află într-o situație favorabilă, care beneficiază de un avantaj, de un privilegiu sau de o poziție superioară în raport cu alții. În sens social sau economic, descrie o persoană, o comunitate sau o entitate care dispune de resurse, oportunități ori facilități suplimentare, beneficiind de condiții de start superioare mediei.
• avantagiu — Formă arhaică, etimologică sau regională pentru cuvântul 'avantaj'; reprezintă un folos, un profit, un câștig, o înlesnire sau o situație favorabilă de care dispune cineva în raport cu alții. Deși utilizată în textele juridice și literare din secolul al XIX-lea, forma a fost complet înlocuită în limba română contemporană de varianta modernă 'avantaj'.
• avantaj — Poziție favorabilă, folos, profit, câștig sau utilitate pe care o obține ori o deține cineva într-o acțiune, competiție, afacere sau relație socială; superioritate sau avans pe care un context strategic sau o calitate nativă le oferă în raport cu ceilalți. În sport, reprezintă o situație în care jocul nu este oprit de arbitru după o abatere, deoarece echipa faultată păstrează posesia mingii și poate continua atacul.
• avantaja — A acorda unui subiect un avantaj, o poziție favorabilă, un profit sau un privilegiu în raport cu alții; a pune într-o situație superioară ori a favoriza în mod direct sau indirect. În sens estetic sau vestimentar, descrie acțiunea unei culori, croieli ori lumini de a pune în valoare calitățile fizice ale unei persoane, făcând-o să arate cât mai bine.
• avantajant — Care prezintă o persoană sau un obiect într-o lumină extrem de favorabilă, punându-i în evidență calitățile estetice, structurale ori morale și mascând micile defecte. Este utilizat frecvent în designul vestimentar, fotografie, arte vizuale sau discursuri publice pentru a descrie un element propice care aduce un plus de atractivitate sau valoare imaginii de ansamblu.
• avantajare — Acțiunea de a avantaja și rezultatul ei; procesul prin care se acordă un tratament preferențial, un profit, o înlesnire sau o poziție de superioritate unei persoane ori unui grup. În contexte administrative sau juridice, termenul descrie actul formal ori informal de favorizare, adesea analizat din perspectiva echității sociale.
• avantajat — Care se află într-o situație favorabilă, care beneficiază de un avantaj, de un privilegiu sau de o poziție superioară în raport cu alții. În sens social sau economic, descrie o persoană, o comunitate sau o entitate care dispune de resurse, oportunități ori facilități suplimentare, beneficiind de condiții de start superioare mediei.
• avantajos — Care aduce un avantaj, un profit material, un beneficiu, un câștig sau un folos substanțial; profitabil, util, convenabil sau rentabil. Referitor la prețuri, oferte sau contracte, desemnează o opțiune extrem de favorabilă cumpărătorului ori partenerului, oferind un raport excelent între costuri și beneficii.
• avântare — Acțiunea de a se avânta și rezultatul ei; actul fizic prin care un corp capătă elan, propulsie sau viteză de lansare; în plan abstract sau spiritual, reprezintă avântul, pornirea entuziastă sau impulsul lăuntric de implicare totală într-o activitate creatoare ori idealistă. Spre deosebire de termenul 'avânt', forma în '-re' accentuează procesul dinamic, desfășurarea acțiunii în sine.