#arar

• Abeona — Eponim mitologic și cultural transpus în psihologia dezvoltării și psihanaliza pediatrică (complexul, sindromul sau arhetipul Abeona). Conceptul descrie instinctul protector matern de ghidare și facilitare a primilor pași independenți ai copilului în afara spațiului familial securizant. În semiologia atașamentului, manifestările patologice de tip Abeona se referă la anxietatea de separare severă a părintelui (supraprotecție nevrotică) care blochează dezvoltarea autonomiei motorii și cognitive a sugarului.
• abjudeca — A deposeda pe cineva de un drept, de un bun sau de o calitate printr-o hotărâre judecătorească sau printr-o decizie oficială; a contesta și a anula pe cale legală un titlu ori o proprietate deținută anterior de o persoană. În dreptul procesual modern, termenul este rar utilizat, fiind înlocuit de concepte precum expropriere, decădere din drepturi sau anularea unui titlu.
• acaparare — Acțiunea de a acapara și rezultatul ei; obținerea controlului exclusiv și monopolizarea unei resurse, a unui spațiu, a unei piețe sau a atenției colective, adesea prin metode coercitive, speculative sau abuzive. În macroeconomie și geopolitică, termenul descrie procesul prin care entități puternice își însușesc teritorii agricole (land grabbing) sau resurse strategice în detrimentul comunităților locale.
• acățărare — Acțiunea de a se acățăra și rezultatul ei; urcarea, escaladarea sau ridicarea cu efort pe o suprafață abruptă, stâncoasă ori înaltă prin prindere fermă cu mâinile și picioarele; cățărare. În contextul graiurilor vechi carpatice, termenul denumea mișcarea laborioasă a păstorilor sau vânătorilor pe versanții muntoși, fiind o formă arhaică nativă înlocuită complet în limba modernă standard de derivatul 'cățărare'.
• adevărare — Acțiunea de a adevăra și rezultatul ei; proces structural, metodologic sau teoretic de stabilire ori confirmare a adevărului unei propoziții, teorii sau stări de fapt. În filozofia cunoașterii, termenul se referă la actul conștient de validare prin care un enunț abstract este recunoscut ca fiind conform cu realitatea experimentală ori cu regulile logice formale.
• agăvărare — Acțiunea de a agăvăra și rezultatul ei; procesul prin care o persoană se împovărează, se îngreunează sau își încarcă excesiv corpul ori mintea cu bagaje, sarcini fizice istovitoare ori griji apăsătoare. Reprezintă o formă nominalizată utilizată în anumite graiuri rurale pentru a descrie o stare de suprasolicitare fizică sau o copleșire administrativă și spirituală.
• Agri Dagi — Denumirea oficială în limba turcă (Ağrı Dağı) a Muntelui Ararat, un masiv vulcanic adormit situat în estul extrem al Turciei, în apropierea graniței cu Armenia și Iranul. Este cel mai înalt vârf din Turcia și din întregul podiș Armean, având o importanță culturală, istorică și religioasă deosebită, fiind asociat în tradiția iudeo-creștină cu locul unde s-a oprit Arca lui Noe după Potop.
• Alain-Fournier — Pseudonimul literar al lui Henri-Alban Fournier, celebru scriitor și poet francez din pragul secolului al XX-lea, rămas nemuritor în istoria culturii universale prin unicul său roman finalizat, 'Cărarea pierdută' (Le Grand Meaulnes). Opera sa structurală îmbină într-un mod unic realismul vieții rurale cu atmosfera onirică, nostalgică și misterioasă a adolescenței timpurii.
• Alehin — Numele de familie al lui Aleksandr Alehin (Alexander Alekhine), legendar șahist rus, naturalizat ulterior în Franța, care a fost al patrulea campion mondial la șah. Recunoscut pentru stilul său de joc extrem de agresiv, imaginativ și complex, numele său structural s-a nemurit în teoria șahistă modernă prin intermediul unei deschideri celebre (Apărarea Alehin), caracterizată prin provocarea timpurie a pionilor adverși.
• alianță — Pact, tratat sau uniune formală încheiată între două ori mai multe state, organizații, partide politice sau persoane în scopul sprijinului reciproc, al apărării comune ori al atingerii unor obiective strategice convergente. În istorie și dreptul internațional, termenul definește legături de cooperare militară și politică riguroase, dar descrie și uniuni simbolice sau de rudenie realizate prin căsătorie între mari familii dinastice.
• aliat — 1. Persoană, grup, organizație sau stat unit cu altul printr-un tratat oficial, un pact ori o înțelegere de asistență mutuală și apărare comună. 2. Care aparține unei alianțe, este unit prin interese comune ori luptă de aceeași parte într-un conflict. Ca adjectiv, termenul descrie forțe militare coordonate, strategii politice convergente ori parteneri de afaceri reuniți într-o coaliție riguroasă.
• alibi — Mijloc de apărare în dreptul penal prin care un suspect sau acuzat dovedește că în momentul săvârșirii infracțiunii se afla în alt loc decât cel al faptei, exclusivitatea prezenței sale în altă parte făcând imposibilă participarea sa la crimă. În sens larg, termenul descrie o justificare, o scuză sau o dovadă incontestabilă de nevinovăție folosită de o persoană pentru a se disculpa într-o situație problematică.
• alibiu — Variantă ortografică acceptată istoric sau utilizată ca sinonim perfect pentru termenul standard 'alibi'; mijloc de apărare în dreptul penal prin care un suspect dovedește că în momentul săvârșirii unei infracțiuni se afla în altă parte. Deși normele actuale ale limbii române literare recomandă în mod ferm utilizarea formei scurte 'alibi', varianta declinată 'alibiu' apare încă frecvent în vorbirea curentă sau în traduceri literare mai vechi.
• alitrosi — Variantă fonetică arhaică și regională a verbului 'litrosi', utilizată istoric în spațiul balcanic și în Principatele Române, însemnând a pune în libertate (un rob, un prizonier), a mântui, a elibera dintr-o obligație sau a face să dispară o povară; de asemenea, poate descrie acțiunea agrară de a scutura sau a separa pământul de pe rădăcinile unei plante. În textele juridice și ecleziastice din epoca fanariotă, termenul avea un puternic caracter simbolic legat de iertarea datoriilor sau de răscumpărarea simbolică a unui individ.
• amarare — Acțiunea de a se amărî sau de a deveni amar și rezultatul ei; proces fizico-chimic sau biologic prin care un aliment, o băutură (precum berea sau vinul) ori o substanță organică capătă un gust amar pronunțat. În industria alimentară, definește fie o transformare controlată (cum este adăugarea de hamei pentru amararea berii), fie o degradare nedorită cauzată de oxidare, râncezire sau activitate bacteriană negativă.
• amăreață — Termen regional rar ce desemnează calitatea de a fi amar, intensitatea unui gust amar sau o substanță cu proprietăți amărui. La nivel figurat, în anumite comunități rurale arhaice, cuvântul este întrebuințat pentru a descrie o stare trecătoare de necaz, supărare ascunsă sau o nuanță de răutate și sarcasm prezentă în vorbele cuiva.
• amărî — A da unui aliment sau unei băuturi un gust amar ori neplăcut. În sens figurat și cel mai des utilizat, verbul înseamnă a întrista profund, a mâhni, a deprima sau a supăra pe cineva prin acțiuni rele, vorbe grele ori vești proaste; la forma reflexivă (a se amărî), definește procesul psihologic prin care un individ devine trist, abătut sau plin de resentimente din cauza necazurilor.
• amnărire — Acțiunea de a amnări și rezultatul ei; procesul fizic tradițional de izbire repetată a amnarului de o piatră de cremene pentru a produce scântei și a aprinde iasca. În sens figurat, termenul descrie o tensionare structurală a relațiilor dintre două persoane, manifestată prin replici tăioase și ostilitate verbală din care 'sar scântei'.
• anchetare — Acțiunea de a ancheta o persoană sau o situație; procesul dinamic și procedural prin care suspecții, martorii sau persoanele implicate într-un caz sunt supuse interogatoriilor și verificărilor legale pentru stabilirea implicării lor într-o faptă ilicită.
• aneto — Denumire rară, neologică sau variantă regională utilizată ocazional în lexiconul botanic și gastronomic pentru a desemna mărarul (Anethum graveolens) ori o varietate înrudită de plante aromatice din familia Apiaceae. În context culinar internațional, termenul este împrumutat structural din limbile romanice vestice pentru a descrie frunzele și semințele folosite drept condiment datorită uleiurilor eterice cu proprietăți carminative și aromatice puternice.