#apa

• autoproteja — A se proteja pe sine însuși împotriva unor pericole, riscuri, agresiuni sau factori nocivi din mediul extern; a acționa în mod conștient ori automat pentru a-și asigura propria integritate fizică, emoțională, juridică sau digitală. În informatică, descrie acțiunea unui software avansat de a rula protocoale de auto-izolare în cazul detectării unui atac cibernetic, în timp ce în psihologie reflectă aplicarea unor bariere mentale pentru conservarea echilibrului psihic.
• autoprotejare — Acțiunea de a se autoproteja și rezultatul ei; proces structural, comportamental sau tehnic prin care un individ, un grup ori un sistem își activează propriile resurse pentru a preveni degradarea, rănirea sau compromiterea în fața unor factori de risc externi. În managementul stresului, definește adoptarea unor obiceiuri sănătoase de conservare a energiei mintale, în timp ce în ingineria software reprezintă capacitatea de reziliență algoritmică automatizată.
• autoprotejat — Care s-a protejat sau a fost asigurat împotriva unor riscuri, erori, agresiuni ori factori nocivi prin mijloace sau mecanisme proprii, interne și autonome; sistem software, circuit electronic sau individ aflat într-o stare de siguranță structurală obținută fără intervenție exterioară directă. În informatică, descrie codul adaptativ sau infrastructura cibernetică securizată prin protocoale de auto-izolare automate, în timp ce în psihologie reflectă starea unui subiect care și-a stabilit granițe emoționale clare pentru conservarea echilibrului psihic.
• autorefractor — Aparat medical computerizat utilizat în oftalmologie și optometrie pentru măsurarea automată și obiectivă a erorilor de refracție ale ochiului, precum miopia, hipermetropia sau astigmatismul. Acest dispozitiv analizează modul în care lumina este reflectată pe retină, oferind specialistului o valoare de bază extrem de precisă pentru prescrierea ulterioară a ochelarilor de vedere sau a lentilelor de contact.
• autostropitoare — Autovehicul de mare tonaj echipat cu un rezervor masiv de apă, pompe de presiune și rampe cu duze pulverizatoare, utilizat de serviciile edilitare pentru stropirea, spălarea și curățarea străzilor, piețelor ori a spațiilor verzi din localități. Acest utilaj urbanistic este folosit intens în perioadele caniculare pentru împrospătarea aerului și reducerea prafului sau iarna pentru împrăștierea de soluții lichide anti-îngheț.
• autotomie — Mecanism biologic de auto-apărare reflex, întâlnit la anumite animale (cum ar fi șopârlele, racii sau insectele), care constă în amputarea sau desprinderea spontană a unui segment de corp ori a unui membru prins sau atacat de un prădător. Acest fenomen structural reflex distrage atenția agresorului și permite animalului să evadeze, membrul pierdut fiind ulterior parțial sau total regenerat prin multiplicare celulară autonomă.
• autotutela — Facultate sau drept recunoscut unei persoane ori unei autorități publice de a-și proteja, conserva sau restabili prin mijloace proprii interesele juridice ori deciziile administrative, fără a recurge preventiv la intervenția unei instanțe judecătorești; principiu conform căruia administrația își poate revoca sau modifica propriile acte ilegale ori inoportune.
• avaiu — Termen arhaic sau regional, utilizat în trecut pentru a desemna un tip de șanț adânc, groapă de apărare, albie săpată sau canal de scurgere a apelor pluviale în jurul unei gospodării, fortificații ori de-a lungul unui drum public rural, având rol de protecție împotriva inundațiilor sau a intrușilor.
• avalanșă — Masă mare de zăpadă, gheață, pietre sau pământ care se desprinde brusc de pe versantul abrupt al unui munte și se deplasează rapid la vale, distrugând totul în cale; (figurat) acumulare bruscă, masivă și copleșitoare de evenimente, scrisori, solicitări sau stări emoționale.
• avampost — Detașament militar sau punct fortificat amplasat la o anumită distanță în fața forțelor principale, având rolul de a supraveghea inamicul, de a colecta informații și de a preveni atacurile prin surprindere. În sens figurat, termenul descrie o poziție avansată, o filială sau o bază de operare dintr-un domeniu cultural, științific, comercial ori ideologic situată într-un teritoriu nou sau ostil.
• avandună — Formă arhaică sau variantă regională rară folosită în anumite graiuri vechi pentru a descrie o adâncitură adâncă de apă, un vârtej periculos sau o bulboană formată pe cursul unui râu mare. În sens figurat, termenul poate evoca o prăpastie, un hău sau o situație haotică și de nepătruns în care lucrurile se pierd fără urmă.
• avanpost — Detașament militar sau punct fortificat amplasat la o anumită distanță în fața forțelor principale, având rolul de a supraveghea inamicul, de a colecta informații și de a preveni atacurile prin surprindere. În sens figurat, termenul descrie o poziție avansată, o filială sau o bază de operare dintr-un domeniu cultural, științific, comercial ori ideologic situată într-un teritoriu nou sau ostil.
• avanul — Formă articulată sau variantă regională pentru avat (Aspius aspius), un pește răpitor de apă dulce din familia ciprinidelor, caracterizat printr-un corp alungit, solzi argintii și o gură largă, lipsită de dinți pe maxilare, dar cu o musculatură puternică. Trăiește în apele curgătoare mari și este extrem de apreciat de pescarii sportivi pentru atacurile sale violente la suprafața apei.
• Avignon — Oraș istoric faimos din sud-estul Franței, situat în regiunea Provence-Alpi-Coasta de Azur, pe malul stâng al fluviului Ron; este recunoscut la nivel mondial pentru perioada în care a servit drept sediu al papilor catolici (Exilul de la Avignon, 1309–1377) și pentru Palatul Papal (Palais des Papes), o structură gotică monumentală protejată. Orașul găzduiește un renumit festival anual de teatru contemporan și este celebru în cultura populară datorită vechiului pod legendar Sfântul Benezet.
• avion — Aeronavă mai grea decât aerul, echipată cu aripi fixe care generează sustentație aerodinamică și propulsată de unul sau mai multe motoare cu piston, turboreactoare ori turbopropulsoare. Acest mijloc de transport aerian este destinat deplasării rapide a pasagerilor, mărfurilor sau executării unor misiuni militare și civile speciale în straturile inferioare ale atmosferei terestre.
• avionetă — Aeronavă motorizată de dimensiuni reduse, cu o greutate maximă la decolare limitată și o capacitate restrânsă de transport, destinată în principal zborurilor de agrement, școlilor de pilotaj, utilităților utilitare sau deplasărilor private pe distanțe scurte. Acest tip de aparat de zbor este echipat de regulă cu motoare cu piston și elice, având avantajul de a putea ateriza și decola de pe aerodromuri mici sau piste neamenajate.
• avioplan — Termen istoric, arhaic sau livresc folosit în primele etape ale aeronauticii pentru a denumi un aeroplan, un avion sau un aparat de zbor cu aripi fixe propulsat mecanic. Acest cuvânt compus reflectă perioada de tranziție lingvistică în care denumirile tehnice nu erau pe deplin stabilizate, fiind utilizat în hărți vechi, brevete de invenție timpurii sau articole de presă de la începutul secolului XX.
• avocat — Persoană licențiată în drept, înscrisă într-un barou autorizat și învestită legal cu dreptul de a acordan consultanță juridică, de a redacta acte și de a asista ori reprezenta interesele clienților săi (persoane fizice sau juridice) în fața instanțelor judecătorești și a altor instituții publice.
• avocată — Femeie licențiată în drept, membră a unui barou autorizat, care exercită profesia de avocat; specialistă învestită cu dreptul legal de a acorda consultanță juridică, de a redacta acte, de a asista și de a reprezenta interesele clienților în fața instanțelor judecătorești sau a altor instituții administrative.
• avocățel — Diminutiv al substantivului 'avocat', utilizat în limbajul familiar, adesea cu o nuanță ușor ironică, binevoitoare sau peiorativă, pentru a desemna un avocat tânăr, aflat la începutul carierei, ori o persoană (mai ales un copil sau un novice) care încearcă să aducă justificări insistente, replici logice sau să ia apărarea cuiva în mod naiv ori guraliv.