#vehicul

• astrobusolă — Instrument de navigație optic sau giroscopic de înaltă precizie utilizat pentru determinarea direcției de deplasare (cursul) și a azimutului unui vehicul (navă, aeronavă sau vehicul spațial) prin observarea directă și urmărirea automată a poziției unor corpuri cerești cunoscute (cum ar fi Soarele, Luna sau anumite stele). Acest dispozitiv este esențial în zonele polare sau în spațiu, unde busolele magnetice clasice devin total ineficiente din cauza anomaliilor magnetice terestre sau a lipsei unui câmp magnetic de referință.
• astronavă — Vehicul spațial, navă cosmică sau aparat de zbor complex proiectat și echipat structural pentru a naviga în spațiul extraatmosferic, a transporta echipaje umane ori încărcături științifice și a efectua misiuni de explorare interplanetară sau interstelară. O astronavă integrează sisteme avansate de propulsie, suport vital regenerativ, scuturi de protecție termică și radiații, precum și echipamente automatizate de ghidaj necesare supraviețuirii și operării în vidul cosmic.
• ataș — Dispozitiv sau vehicul secundar lateral, cu o singură roată, conceput pentru a fi atașat mecanic de tulpina laterală a unei motociclete, având scopul de a transporta un pasager suplimentar sau mărfuri. În sens administrativ sau tehnic , reprezintă o piesă adăugată, un document anexat ori un accesoriu structural montat pe o mașinărie pentru a-i extinde funcționalitatea primară.
• autoambulanță — Autovehicul special amenajat, echipat cu aparatură medicală specifică și personal instruit, destinat transportului rapid, asistenței de urgență și primului ajutor acordat bolnavilor, răniților sau victimelor unor accidente în drum spre o unitate spitalicească; salvare.
• autoamfibie — Autovehicul special proiectat și echipat structural pentru a se deplasa cu aceeași eficiență atât pe uscat, cât și pe apă; mașină sau vehicul militar ori de salvare capabil să plutească și să navigheze datorită unei carcase etanșe și a unui sistem propriu de propulsie acvatică (elice sau jet de apă).
• autoamfibiu — Variantă lexicografică masculină sau formă adjectivală pentru conceptul de vehicul capabil să ruleze pe sol și să plutească pe apă. Ca adjectiv, descrie un aparat sau un echipament cu proprietăți amfibii automatizate ori independente.
• autoatelier — Autovehicul special amenajat și echipat cu scule, utilaje, piese de schimb și aparatură de măsură, utilizat pentru executarea unor lucrări de întreținere, reparații rapide, depanare sau asistență tehnică direct la locul unde s-au produs defecțiunile altor mașini sau utilaje agricole, industriale ori de transport.
• autobază — Unitate economică sau administrativă care deține un parc de autovehicule (camioane, autobuze, utilaje) și dispune de instalațiile necesare (garaje, ateliere de reparații, stații de alimentare) pentru adăpostirea, întreținerea, repararea și exploatarea tehnică a acestora.
• autoblindat — Autovehicul militar protejat cu plăci de blindaj rezistente la gloanțe și schije, echipat cu armament ușor sau mediu, utilizat pentru recunoaștere, transport de trupe sau sprijin tactic pe câmpul de luptă. Ca adjectiv, termenul descrie un vehicul dotat cu o structură protectoare metalică și propulsie proprie, capabil să execute misiuni în zone de mare risc tactic.
• autobrec — Autoturism sau vehicul utilitar cu caroserie lungă de tip break, caracterizat printr-un spațiu de încărcare extins în partea din spate, folosit adesea pentru transportul mixt de persoane și mărfuri ușoare. Deși termenul reprezintă o formă hibridă mai rar utilizată în lexicul tehnic oficial, el descrie în mod popular vehiculele de familie spațioase dotate cu hayon și cu o linie continuă a pavilionului până la extremitatea posterioară.
• autobus — Variantă ortografică și fonetică alternativă (sau arhaică/populară) pentru cuvântul 'autobuz'; vehicul rutier de mari dimensiuni, cu propulsie proprie, amenajat cu numeroase locuri pentru pasageri, utilizat pentru transportul public în comun pe trasee urbane, interurbane sau turistice fixe. Termenul păstrează o formă etimologică apropiată de rădăcina sa internațională și este utilizat ocazional în documente istorice sau în limbajul familiar.
• autobuz — Autovehicul de mari dimensiuni, cu propulsie proprie, echipat cu caroserie închisă și amenajat cu numeroase locuri pe scaune și în picioare, utilizat pentru transportul public sau privat de persoane pe rute urbane, interurbane sau turistice. În rețelele moderne de tranzit, acesta reprezintă pilonul de bază al mobilității sustenabile, fiind integrat într-un sistem logistic complex coordonat de autoritățile locale prin grafice stricte de circulație.
• autocamion — Autovehicul de mari dimensiuni și de mare tonaj, dotat cu o platformă sau o caroserie închisă ori deschisă, special proiectat și construit pentru transportul rutier de mărfuri grele, materiale de construcție sau echipamente industriale. În lanțurile de distribuție globale, autocamionul reprezintă principalul mijloc terestru de transport de mărfuri pe distanțe lungi, fiind supus unor reglementări tehnice și legislative stricte privind greutatea pe osie și timpii de conducere.
• autocamionetă — Autovehicul utilitar de dimensiuni reduse și de tonaj mic sau mediu, prevăzut cu o cabină pentru pasageri și o platformă deschisă sau închisă în spate, destinat transportului rapid de mărfuri ușoare, utilaje sau materiale pe distanțe scurte și medii. În mediul urban și comercial, acest tip de vehicul reprezintă o soluție logistică esențială pentru distribuția locală și livrările la domiciliu datorită manevrabilității sale sporite în trafic comparativ cu vehiculele grele.
• autocar — Autovehicul rutier de mari dimensiuni, cu propulsie proprie, special proiectat, construit și echipat pentru transportul confortabil de pasageri pe distanțe lungi, în curse interurbane, internaționale sau în circuite turistice. Spre deosebire de un autobuz urban obișnuit, acesta dispune de amenajări superioare destinate confortului sporit, cum ar fi scaune rabatabile, aer condiționat individual, compartiment spatios pentru bagaje, instalații multimedia și toaletă integrată.
• autocart — Un vehicul mic de tip miniautobil, lipsit de caroserie clasică, dotat cu suspensii simple sau rigide și un motor de capacitate redusă, destinat curselor de viteză pe piste special amenajate sau activităților de agrement. Termenul reprezintă o adaptare românească neoficială folosită în limbajul popular și tehnic pentru a desemna un kart autopropulsat utilizat în competițiile de bază din sportul automobilistic.
• autocisternă — Autovehicul utilitar de mare tonaj echipat cu un rezervor etanș de mari dimensiuni (cisternă), special proiectat, construit și omologat pentru transportul rutier securizat al fluidelor, mărfurilor lichide, gazelor lichefiate sau al materialelor pulverulente vrac. În logistica modernă, vehiculul este dotat cu instalații avansate de pompare, sisteme de supape de siguranță, senzori de presiune și, în cazul transportului de substanțe periculoase (conform normelor ADR), cu structuri de protecție termică sau antiexplozie.
• autodric — Autovehicul special amenajat și carosat pentru transportul mortuar ceremonial al sicrielor cu trupurile neînsuflețite către cimitir sau crematoriu; dric motorizat modern.
• autodubă — Autovehicul de dimensiuni medii sau mari, cu caroserie închisă și rigidă, utilizat pentru transportul de mărfuri, echipamente speciale sau, în dotarea autorităților, pentru transportul securizat al deținuților ori al efectivelor de intervenție.
• autoelectromobil — Termen tehnic neologic și rar utilizat pentru a desemna un automobil acționat în întregime de motoare electrice alimentate de la acumulatoare reîncărcabile proprii; autovehicul electric modern capabil de rulare autonomă.