#steril
- abacterian — Termen medical folosit pentru a descrie un mediu, un produs biologic (urină, lichid cefalorahidian) sau un proces inflamator în care nu se constată prezența niciunei bacterii. O inflamație abacteriană (cum ar fi cistita sau prostatita abacteriană) produce simptome similare unei infecții, dar este declanșată de factori chimici, imunitari, traumatici sau de virusuri, culturile microbiene de laborator rămânând negative.
- abacteriemic — Termen medical care descrie starea unui organism sau a sângelui circulant în care nu se găsesc bacterii viabile. Se utilizează clinic pentru a confirma absența unei infecții sistemice diseminate prin torentul sangvin sau pentru a descrie faza de remisiune completă a unui pacient tratat cu succes pentru bacteriemie, unde hemoculturile repetate devin negative.
- abi — Element de compunere savantă utilizat ca prefixoid (variantă a prefixului 'abio-') pentru a semnala absența vieții, lipsa organismelor vii sau procese organice care se desfășoară în afara structurilor biologice active. În biochimie și farmacologie clinică, participă la formarea unor termeni tehnici ce descriu medii sterile, sinteze chimice artificiale de compuși genetici ori reacții moleculare complet lipsite de interacțiune celulară vie.
- abioză — Termen științific care desemnează absența totală a vieții sau starea unui mediu în care existența organismelor vii este complet imposibilă din cauza lipsei factorilor abiotici esențiali sau a prezenței unor condiții fizico-chimice extreme. De asemenea, poate descrie suspendarea temporară a manifestărilor vitale ale unui organism (stare de viață latentă).
- ablastie — Concept abstract utilizat în filozofia modernă și epistemologie pentru a desemna absența completă a germenilor de dezvoltare spirituală, intelectuală sau conceptuală; o stare de sterilitate creativă totală sau incapacitatea unei doctrine de a mai genera idei noi ori evoluție teoretică. Spre deosebire de ignoranță, termenul pune accentul pe lipsa intrinsecă de potențial evolutiv din cadrul unui sistem de gândire.
- acarp — Care este lipsit de fructe, care nu produce rod sau care prezintă o incapacitate biologică de fructificare. În botanica aplicată, termenul caracterizează plantele, arborii sau culturile vegetale care, din cauza unor anomalii genetice, a condițiilor climatice nefavorabile ori a atacurilor de agenți patogeni, nu reușesc să își finalizeze ciclul reproductiv prin formarea și maturarea fructelor.
- adinamandrie — Stare patologică, anomalie structurală sau disfuncție biologică rară la plantele superioare, caracterizată prin incapacitatea funcțională, sterilitatea ori lipsa de dezvoltare a organelor reproductive masculine (staminele sau anterele). Acest fenomen structural împiedică producerea de polen fertil, determinând auto-incompatibilitate sau forțând planta să apeleze exclusiv la polenizarea încrucișată pentru a-și asigura reproducerea.
- amicrobian — Care nu conține microbi, nu este provocat de microbi sau se dezvoltă în absența microorganismelor; referitor la procese patologice (cum sunt unele inflamații sau abcese aseptice) a căror etiologie structurală nu implică prezența bacteriilor ori a fungilor infecțioși.
- androsteril — Despre plante, flori sau varietăți vegetale care prezintă sterilitate masculină, fiind caracterizate structural prin incapacitatea de a produce polen viabil, antere funcționale sau aparate reproducătoare masculine fertile, deși organele feminine (gineceul) rămân complet normale și apte pentru fecundare.
- androsterilitate — Fenomen biologic sau însușire genetică a unor plante de a produce polen steril, de a avea stamine atrofiate sau antere nefuncționale, împiedicând autofecundarea. Acest mecanism structural (care poate fi de natură genică, citoplasmatică sau nucleo-citoplasmatică) este utilizat pe scară largă în horticultură și agricultură pentru producerea eficientă, pe scară industrială, a semințelor hibride de înaltă productivitate.
- antisteril — Formă grafică sau variantă lexicală învechită pentru cuvântul antisterilitate; care previne, combate ori tratează sterilitatea. În monografiile medicale și biochimice din prima jumătate a secolului al XX-lea, termenul caracteriza anumiți factori nutritivi sau compuși bioactivi, în special vitamina E (alfa-tocoferolul), datorită rolului lor esențial în susținerea funcțiilor reproductive și protejarea fertilității organismelor.
- apirogen — Care nu produce febră; substanță, soluție perfuzabilă sau preparat medicamentos sterilizat care nu conține pirogeni (substanțe de natură bacteriană sau chimică capabile să declanșeze o reacție febrilă în organismul uman sau animal în urma injectării). Este o caracteristică obligatorie pentru toate lichidele administrate pe cale intravenoasă.
- apoginie — Pierdere congenitală, accidentală sau evolutivă a capacității de reproducere feminină la plante, manifestată prin atrofierea, avortarea sau absența totală a gineceului ori a organelor carpelare; sterilitate feminină structurală. Fenomenul este studiat în fitogenetică pentru înțelegerea modificărilor hormonale interne ce împiedică dezvoltarea pistilului.
- Appert — Nume de familie de origine franceză, devenit celebru datorită lui Nicolas Appert, inventatorul francez din secolul al XVIII-lea care a pus bazele conservării moderne a alimentelor prin sterilizare termică în recipiente închise ermetic (proces numit ulterior appertizare). În sens istoric și tehnic, reprezintă un pilon fundamental în dezvoltarea biotehnologiei alimentare și a logisticii militare.
- arid — Care este lipsit de umiditate, uscat, neroditor; regiune sau climat caracterizat prin precipitații extrem de reduse și evapotranspirație ridicată, condiții structurale ce împiedică dezvoltarea unei vegetații bogate sau a agriculturii tradiționale. În sens figurat, descrie un text, un discurs sau un domeniu lipsit de sensibilitate, dinamism, expresivitate ori imaginație, fiind considerat plictisitor sau monoton.
- asepsie — Metodă profilactică de prevenire a infecțiilor microbiene, constând în împiedicarea pătrunderii germenilor patogeni în organisme, răni sau câmpuri operatorii, realizată prin sterilizarea prealabilă a instrumentelor medicale, a pansamentelor, precum și prin spălarea riguroasă a mâinilor chirurgului. Spre deosebire de antisepsie, care distruge microbii existenți, asepsia reprezintă un ansamblu de măsuri preventive riguroase menite să asigure o absență totală a agenților infecțioși vii.
- aseptic — Care aparține asepsiei, privitor la asepsie; caracterizat prin absența totală a germenilor patogeni, a microbilor sau a bacteriilor vii. Se aplică unui mediu, unui instrument surgical, unui pansament ori unui proces industrial (precum îmbutelierea) realizat în condiții perfecte de sterilitate pentru a preveni fermentarea, alterarea sau infectarea.
- aseptiza — A distruge microbii, bacteriile sau alte microorganisme patogene din mediul înconjurător, de pe obiecte, instrumente medicale sau de pe suprafețe, utilizând metode fizice ori chimice de precizie; a realiza asepsia. Acest procedeu tehnic garantează eliminarea riscului de infecție sau contaminare structurală, creând un spațiu steril propice intervențiilor chirurgicale ori proceselor industriale de înaltă siguranță.
- aseptizare — Acțiunea de a aseptiza și rezultatul ei; ansamblu de măsuri structurate, chimice ori fizice, destinate împiedicării pătrunderii germenilor patogeni într-un organism sau într-un mediu steril. Acest fenomen tehnic implică utilizarea antisepticelor, sterilizatoarelor sau a sistemelor avansate de filtrare a aerului, fiind un pilon fundamental în prevenirea infecțiilor nosocomiale din unitățile spitalicești.
- aseptizat — Care a fost supus procesului de aseptizare; sterilizat, curățat sau dezinfectat complet pentru a distruge germenii patogeni și a preveni infecțiile. În sens figurat sau cultural, descrie un mediu, un discurs ori o operă lipsită de originalitate, asperități sau elemente considerate impure, fiind adusă la o stare neutră și artificial controlată.