#oboseala

• abajur — Dispozitiv montat pe un corp de iluminat, destinat să orienteze, să difuzeze sau să filtreze lumina unei lămpi pentru a proteja ochii de strălucirea directă a becului. În ergonomia medicală, igiena muncii și oftalmologie, utilizarea unui abajur adecvat este esențială pentru prevenirea astenopiei acomodative (oboseala oculară), reducerea reflexiilor pe ecrane și optimizarea confortului vizual în spațiile de tratament sau de birou.
• adinamic — Care prezintă adinamie; caracterizat prin lipsă totală sau scădere severă a forței musculare, a energiei vitale și a capacității de mișcare voluntară. În context clinic structural, descrie starea unui pacient epuizat fizic din cauza unei boli infecțioase grave, a unei afecțiuni neurologice ori a unei stări depresive profunde care inhibă inițiativa motorie.
• adormitat — Despre o persoană sau o ființă care se află într-o stare de somnolență accentuată, moleșeală sau amorțeală pasivă; blegit de somn. Acest participiu adjectival rar, păstrat izolat în texte vechi sau graiuri, accentuează ipostaza de inactivitate temporară a unui individ ale cărui simțuri sunt parțial blocate de oboseală.
• alergat — 1. Care a fost fugărit, urmărit îndeaproape sau gonit; ființă epuizată în urma unei curse sau a unei hăituieli. 2. Ca substantiv neutru, exprimă acțiunea continuă de a alerga, de a umbla mult sau de a se agita intens pentru rezolvarea unor treburi zilnice ori obligații administrative. 3. Cal de curse antrenat și strunit special pentru întreceri hipice.
• alicnire — Acțiunea de a se alicni și rezultatul ei; procesul pasager prin care o persoană trece într-o stare de moleșeală, letargie sau confuzie senzorială. Ca manifestare analizată în etnolingvistică, reprezintă descrierea populară a oboselii acute acumulate în timpul muncilor câmpului, adesea tratată în comunitățile tradiționale prin odihnă la umbră sau prin remedii empirice pe bază de apă rece.
• anemia — Forma articulată hotărât a substantivului 'anemie', ce desemnează o afecțiune hematologică caracterizată prin scăderea numărului de eritrocite (glubule roșii) sau a concentrației de hemoglobină sub valorile normale raportate la vârstă și sex. Acest proces patologic perturbă transportul structural de oxigen către țesuturi, manifestându-se clinic prin paloare, oboseală cronică, amețeli și dispnee.
• anemiat — Care suferă de anemie; cu aspect palid, slăbit sau lipsit de vigoare fizică din cauza deficitului structural de globule roșii sau hemoglobină în sânge. În sens figurat, termenul descrie o lucrare, un stil artistic ori o manifestare lipsită de forță, consistență sau intensitate structurală.
• anemie — Stare patologică caracterizată prin scăderea numărului de eritrocite (globule roșii) sau a concentrației de hemoglobină din sânge sub valorile normale ponderate pentru vârstă și sex. Acest proces fiziopatologic perturbă transportul structural de oxigen către țesuturi, manifestându-se clinic prin paloare cutanată, oboseală cronică, slăbiciune musculară generalizată, amețeli și dispnee la efort.
• aprosexie — Formă severă de tulburare a atenției, caracterizată prin incapacitatea patologică absolută sau parțială de concentrare, fixare și menținere a focalizării mentale asupra unui obiect, stimul sau activități. Acest fenomen structural apare frecvent în stări intense de oboseală cronică, traume cerebrale, episoade neurotice severe sau diverse afecțiuni psihiatrice degenerative.
• astenia — Forma articulată hotărât a substantivului 'astenie'; reprezintă o stare patologică de oboseală cronică, epuizare intensă, scădere a forței musculare și lipsă de energie fizică sau psihică, care nu dispare după odihnă; se manifestă adesea în perioadele de tranziție sezonieră sau ca simptom secundar în cadrul unor afecțiuni infecțioase, endocrine ori neurologice.
• asteniat — Care a fost adus în stare de astenie; slăbit, epuizat din punct de vedere fizic sau nervos, lipsit de energie și vigoare în urma unei boli prelungite, a unui efort intelectual intens sau a stresului cronic.
• astenic — Care se referă la astenie sau este caracterizat prin astenie; element, simptom sau organism marcat de slăbiciune, lipsă de energie ori oboseală cronică; ca substantiv sau adjectiv tipologic, desemnează o persoană cu o constituție fizică zveltă, longilină, cu torace îngust și musculatură fină, asociată în biotipologie cu un temperament predispus spre introversie și sensibilitate.
• astenică — Forma de feminin pentru cuvântul 'astenic'; se referă la o persoană sau o manifestare caracterizată prin slăbiciune organică, epuizare ori oboseală cronică; în psihologie și antropologie, descrie o femeie cu o constituție fizică zveltă, longilină, cu musculatură fină și torace îngust, asociată unui temperament sensibil și introvertit.
• astenie — Stare patologică de oboseală cronică, extenuare profundă și scădere a forței musculare, însoțită de o diminuare a energiei fizice și psihice care nu dispare în urma odihnei; se manifestă ca simptom de bază în perioadele de trecere de la un anotimp la altul sau în cadrul unor afecțiuni endocrine, neurologice ori infecțioase.
• asteniere — Acțiunea de a asteyni sau a (se) asteniza și rezultatul ei; procesul fiziologic sau psihic prin care un organism este adus într-o stare de slăbiciune profundă, epuizare cronică sau pierdere a forței vitale, ca urmare a surmenajului, bolilor sau factorilor de mediu nefavorabili.
• astenizare — Acțiunea de a asteniza și rezultatul ei; procesul medical, fiziologic sau psihologic prin care un organism este adus într-o stare de epuizare, slăbiciune profundă ori pierdere a energiei vitale; surmenaj fizic sau nervos provocat de factori patologici, stres ori efort suprasolicitant.
• astenizat — Care a fost adus în stare de astenie; slăbit, epuizat, extenuat sau lipsit de energie fizică și psihică în urma oboselii cronice, a stresului prelungit sau a unei boli.
• astenologie — Ramură teoretică sau studiu medical specializat care se ocupă cu cercetarea detaliată, clasificarea și tratarea tuturor formelor de astenie, slăbiciune organică și epuizare fizică ori psihică; investighează cauzele metabolice, endocrine sau neurologice care determină prăbușirea barierelor energetice ale corpului uman.
• astenomanie — Tulburare psihică sau preocupare obsesivă rară caracterizată prin simularea, exagerarea voită ori focalizarea bolnăvicioasă a unei persoane asupra stărilor de slăbiciune, oboseală și astenie, folosită adesea ca mecanism inconștient sau conștient pentru a obține atenție, simpatie ori avantaje sociale.
• astenonevrotic — Care aparține sau este caracterizat prin astenonevroză; stare clinică ce îmbină simptomele asteniei profunde (oboseală fizică și musculară) cu cele ale unei nevroze (iritabilitate, anxietate, labilitate emoțională și tulburări de somn); ca substantiv, desemnează un pacient care suferă de această afecțiune neuropsihică.