#instrumente

• acromatizat — Care a fost supus procesului de acromatizare; sistem optic, obiectiv sau ansamblu de lentile corectat din punct de vedere cromatic pentru a preveni dispersia luminii și formarea franjurilor colorate parazitare. În sens tehnic, descrie starea finală a unui dispozitiv de precizie ale cărui aberații sfero-cromatice au fost reduse la minimum conform standardelor industriale.
• actinometric — Care aparține actinometriei sau se referă la aceasta; privitor la măsurarea intensității energiei radiante, în special a radiației solare directe, difuze sau globale. În context meteorologic și fizic, termenul descrie instrumente, metode, observații ori date structurale utilizate pentru a cuantifica fluxul de fotoni și căldură primit de o suprafață de la soare ori de la alte surse artificiale de radiații.
• actinometrie — Ramură a meteorologiei și a fizicii aplicate care se ocupă cu studiul structural și metodic al măsurării intensității energiei radiante (în special a radiației solare, atmosferice și terestre). Actinometria stabilește protocoalele experimentale, unitățile de măsură și principiile de funcționare ale aparatelor destinate evaluării efectelor termice, chimice ori fotochimice provocate de undele electromagnetice scurte din spectrul vizibil și ultraviolet.
• aerometric — Care aparține aerometriei, privitor la aerometrie; care se referă la măsurarea densității, greutății, debitului sau a altor proprietăți fizice ale aerului și ale gazelor. Termenul descrie aparate, instrumente sau metode de laborator utilizate în analiza densimetrice a fluidelor gazoase.
• afișaj — 1. Dispozitiv electronic, panou sau ecran specializat (cu cristale lichide, LED, OLED etc.) utilizat pentru prezentarea vizuală a datelor, cifrelor, textelor sau imaginilor transmise de un aparat sau sistem de calcul. 2. Modul structural sau sistemul tehnic prin care sunt organizate și făcute vizibile informațiile pe cadranele instrumentelor de măsură, la bordul automobilelor sau în spațiile publice.
• ahlborn — Nume de referință în industria muzicală electronică, asociat cu o faimoasă companie producătoare de orgi digitale clasice și sisteme avansate de simulare sonoră pentru biserici. Aparatele de acest tip folosesc tehnologii structurale complexe de eșantionare a sunetului pentru a reproduce cu o fidelitate microscopică acustica și timbrul orgilor tradiționale cu tuburi, devenind un substantiv de referință printre organiști.
• alamă — Aliaj structural de culoare galben-aurie compus în principal din cupru și zinc, în proporții variabile, caracterizat printr-o ductilitate ridicată, rezistență deosebită la coroziune și calități acustice remarcabile. În sens industrial și artistic, este utilizat pe scară largă la fabricarea instrumentelor muzicale de suflat, a pieselor de precizie, a armăturilor sanitare și a obiectelor decorative datorită ușurinței cu care poate fi turnat, laminat sau prelucrat mecanic.
• alămuri — Substantiv colectiv (folosit predominant la plural) care desemnează totalitatea obiectelor, vaselor, uneltelor, instrumentelor muzicale sau accesoriilor decorative fabricate din alamă. În limbaj tehnic sau arheologic, termenul se referă la piesele de feronerie sau podoabele din aliaj de cupru și zinc găsite într-un inventar comercial ori gospodăresc.
• altazimut — Instrument astronomic sau montură mecanică utilizată pentru determinarea poziției corpurilor cerești ori pentru ghidarea telescoapelor și a camerelor de luat vederi, caracterizat prin rotația structurală în jurul a două axe perpendiculare: o axă orizontală (pentru măsurarea înălțimii sau a altitudinii deasupra orizontului) și o axă verticală (pentru măsurarea azimutului).
• altgeige — Denumire împrumutată din limba germană pentru violă sau pentru o vioară alto; instrument muzical cu coarde și arcuș, structural mai mare decât vioara clasică și acordat cu o cvintă mai jos, având un timbru caracteristic mai grav, cald și melancolic.
• Amati — Numele unei celebre familii de lutieri italieni din Cremona, activă în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, care a avut un rol fondator în proiectarea și perfecționarea structurii moderne a viorii. Printre membrii săi de elită se numără Andrea Amati (creatorul formei de bază a viorii) și Nicola Amati (cel mai rafinat maestru al dinastiei, profesor al lui Antonio Stradivari și Andrea Guarneri), instrumentele lor fiind piese de patrimoniu universal de o valoare inestimabilă.
• ambușură — Termen polivalent care desemnează, în muzică, piesa bucală sau muștiucul unui instrument de suflat, precum și poziția corectă a buzelor și a limbii unui instrumentist pentru a produce sunete clare. În geografie, reprezintă gura de vărsare a unui fluviu sau a unui râu într-o mare sau ocean, iar în tehnică se poate referi la deschiderea ori gura de alimentare a unui cuptor sau a unui mecanism industrial.
• anceu — Limbă subțire și elastică, confecționată din trestie, material plastic sau metal, care servește la producerea sunetelor prin vibrație sub presiunea aerului la unele instrumente de suflat (cum ar fi clarinetul, saxofonul sau oboiul). Reprezintă elementul acustic esențial pentru controlul timbrului, dinamicii și flexibilității expresive în generarea undelor sonore specifice suflătorilor de lemn.
• ancie — Variantă ortografică rară sau împrumut direct neadaptat fonetic pentru termenul anceu; lamelă subțire și elastică din trestie sau material plastic fixată la muștiucul unor instrumente muzicale de suflat pentru a produce sunete prin vibrație sub presiunea aerului.
• anemoscop — Aparat sau dispozitiv meteorologic utilizat pentru indicarea direcției din care suflă vântul, fără a măsura și viteza acestuia. Din punct de vedere structural, acesta constă adesea dintr-o giruetă mobilă montată pe un ax vertical care se orientează aerodinamic pe direcția curentului de aer, oferind o reprezentare vizuală imediată a circulației atmosferice locale.
• anemotest — Aparat portabil, test experimental sau procedură tehnică utilizată pentru verificarea funcționalității anemometrelor sau pentru evaluarea rezistenței unui material ori organism la acțiunea fluxurilor de aer controlate. În anumite contexte medicale sau industriale secundare, poate descrie un dispozitiv de calibrare pentru debitul de aer expirat sau injectat.
• aneroid — Instrument mecanic de măsurare a presiunii atmosferice bazat pe deformările elastice ale unei capsule metalice hermetice în interiorul căreia s-a creat un vid parțial. Ca adjectiv, descrie orice dispozitiv, barometru sau sfigmomanometru care funcționează structural fără utilizarea vreunui lichid (cum ar fi mercurul), transmițând variațiile de volum ale capsulei direct către un ac indicator prin intermediul unui sistem de pârghii de precizie.
• aneroidă — Forma de feminin pentru 'aneroid'; descrie o structură mecanică, o capsulă sau o componentă instrumentală care funcționează pe principiul deformării elastice fără utilizarea vreunui fluid indicator. Se folosește cu precădere în ingineria de precizie și metrologie pentru a desemna incintele metalice elastice etanșe sensibile la variațiile barometrice.
• archet — Variante regională sau învechită pentru cuvântul 'arcuș'; baghetă subțire din lemn flexibil, prevăzută cu fire de păr de cal întinse între capete, folosită pentru a pune în vibrație coardele unui instrument muzical (vioară, violă, violoncel). În sens tehnic arhaic, termenul putea desemna și un dispozitiv curbat folosit în atelierele de tâmplărie sau strungărie primitivă pentru a imprima o mișcare de rotație pieselor prelucrate structural.
• archetto — Termen muzical preluat din limba italiană care desemnează un arcuș mic sau subțire, utilizat în special pentru instrumentele de epocă din familia violei sau pentru execuția unor detalii tehnice miniaturale în muzica barocă. În sens structural-constructiv, archetto reprezintă și puntea elastică ori elementul curbat de tensiune ce susține firele de păr de cal, având un rol crucial în controlul nuanțelor dinamice și al articulației sunetului.