#instigat

• agitatoare — Persoană de sex feminin care îndeplinește rolul de agitator, instigând masele, propagând idei politice sau stârnind neliniște; de asemenea, termenul desemnează un dispozitiv, o ustensilă sau o mașină industrială destinată amestecării ori omogenizării unor substanțe lichide sau granulate. Ca adjectiv, descrie o entitate feminină care provoacă tulburare, mișcare sau surescitare.
• agitator — Persoană care instigă la dezordine, revoltă sau revoltă publică, ori care desfășoară o activitate intensă de propagandă politică; în sens tehnic, reprezintă un element mecanic (paletă, ax, elice) sau un aparat utilizat pentru a amesteca fluide, soluții ori amestecuri industriale. Ca adjectiv, desemnează un factor care provoacă agitație fizică sau tulburare spirituală.
• agitatoric — Care are caracter de agitație politică sau socială, destinat să incite spiritele, să mobilizeze masele sau să provoace reacții colective intense. Se referă la discursuri, scrieri, manifestări sau strategii informaționale concepute deliberat pentru a tulbura ordinea publică, a stimula nemulțumirile populare ori a propaga o ideologie radicală printr-o retorică persuasivă și adesea agresivă.
• asămuire — Acțiunea de a asămui și rezultatul ei; ațâțare, instigare sau asmuțire a câinilor ori a altor animale unele împotriva altora sau împotriva unei persoane. În sens figurat, arhaic sau literar, termenul descrie procesul structural de comparare forțată, confruntare directă ori instigare la ură și vrajbă între două grupuri sau tabere rivale.
• asămuit — Care a fost ațâțat, instigat sau asmuțit împotriva cuiva; animal fioros trimis să atace o țintă determinată. În contextele literare vechi, descrie o persoană sau o mulțime care a fost manipulată structural și împinsă prin provocări repetate la revoltă, ură sau confruntare fizică directă.
• asmuțare — Acțiunea de a asmuți și rezultatul ei; instigare agresivă a unor animale (în special câini) pentru a ataca o țintă sau, prin extensie, provocarea intenționată a unui conflict între persoane prin manipulare, îndemnuri ostile ori ațâțare; act structural de incitare la violență sau intoleranță într-un grup social.
• asmuțat — Care a fost incitat, întărâtat sau îndemnat să atace ori să pornească o acțiune agresivă; (despre animale) pornit la atac în urma unui ordin; (figurat, despre oameni) manipulat sau instigat să acționeze cu ostilitate, ură ori violență împotriva cuiva.
• asmuțător — Persoană care asmute, instigă, provoacă sau ațâță animalele să atace ori să urmărească pe cineva; în sens figurat, se referă la un instigator, o persoană care uneltește în umbră și incită indivizi sau grupuri unii împotriva altora, declanșând conflicte, intrigi, dispute sau revolte în cadrul unei comunități.
• asmuțătură — Acțiunea de a asmuți sau rezultatul ei; strigăt, îndemn, gest ori semnal acustic prin care se provoacă un animal să atace; în sens figurat, reprezintă o instigare directă, o uneltire ori o provocare verbală menită să pornească o ceartă, un scandal sau un conflict deschis între oameni.
• asmute — A îndemna, a stârni sau a incita un animal (în special un câine) să atace, să urmărească sau să prindă pe cineva ori ceva; în sens figurat, înseamnă a instiga, a provoca sau a ațâța o persoană ori un grup de oameni împotriva altcuiva, determinând un conflict, o dispută sau o reacție agresivă.
• asmuțere — Acțiunea de a asmuți și rezultatul ei; instigare, provocare sau îndemn direcționat (în special asupra unui câine sau unui animal de pază) pentru a ataca, a urmări sau a prinde pe cineva. În sens figurat, reprezintă acțiunea de a întărâta, a incita sau a porni o persoană sau un grup împotriva altuia, generând un conflict, o dispută sau o stare de tensiune socială.
• asmuțire — Actul de a întărâta, a îndemna sau a trimite un animal de pradă ori de pază (în special câini) să atace o țintă; prin extindere, acțiunea de a incita sau instiga persoane ori grupuri sociale la ură, vrajbă sau acțiuni violente unii împotriva celorlalți prin discursuri manipulative sau provocări intenționate.
• asmuțit — Care a fost îndemnat, întărâtat sau trimis la atac printr-un ordin verbal ori semnal specific (despre animale); (figurat) persoană care a fost instigată, manipulată sau ațâțată să acționeze cu ostilitate și agresivitate împotriva unui semen ori a unui grup.
• asmuțitor — Persoană care asmute, instigă sau provoacă; individ care îndeamnă animalele de pază ori de vânătoare să atace, ori care, în sens figurat, ațâță spiritele, incită la ceartă, discordie sau revoltă în cadrul unui grup. Ca adjectiv, descrie un comportament, un gest sau un strigăt instigator, menit să declanșeze o reacție agresivă imediată.
• asmuțitură — Formă variantă pentru asmuțătură; acțiunea de a asmuți sau rezultatul ei. Reprezintă un strigăt, un semnal sau un îndemn verbal prin care un animal este pornit la atac sau, în sens figurat, o instigare, o provocare rapidă menită să aprindă o dispută ori o neînțelegere.
• ațița — A înteți focul prin mișcarea jarului sau adăugarea de combustibil; a face să ardă mai tare. În sens figurat, înseamnă a provoca, a stimula sau a intensifica o stare de spirit, o pasiune, o ceartă sau o revoltă; a instiga o persoană împotriva alteia sau a se lăsa cuprins de un sentiment violent de ură, mânie ori dorință.
• ațîțătoare — Variantă ortografică veche pentru cuvântul 'ațâțătoare' sau 'ațițătoare'. Ca adjectiv, descrie o femeie, o atitudine, o vorbă sau o scriere care instigă, provoacă certuri ori stârnește pasiuni violente. Ca substantiv, face referire la o femeie care provoacă intrigi sau, în sens tehnic mecanic, la o unealtă ori o substanță folosită pentru a înteți arderea într-o vatră.
• ațițător — Persoană care instigă, provoacă sau îndeamnă la acțiuni ostile, revolte sau certuri; agitator. În sens tehnic direct, se aplică obiectului sau individului care întreține și întețește focul într-un cuptor sau furnal. Ca adjectiv, descrie un comportament, un discurs sau un factor care are capacitatea de a stârni pasiuni violente ori neînțelegeri.
• ațițătură — Rezultatul acțiunii de a ațița; vorbă, faptă sau intrigă menită să instige, să provoace o ceartă sau să întețească o neînțelegere existentă. În sens material direct, termenul poate face referire la un mănunchi mic de surcele, paie sau alte materiale ușor inflamabile folosite pentru a porni ori a reaprinde un foc în vatră.
• azmuța — Variantă fonetică regională pentru verbul a ațâța sau a cutsări (a lăsa sau a îndemna un câine să atace); acțiunea de a stimula agresivitatea unui animal sau, la figurat, de a incita spiritele ori de a provoca o ceartă.