#cronica

• Akropoliltes — Formă grafică sau variantă rară ce desemnează un membru al ilustrei familii aristocratice bizantine Akropolites, cel mai celebru reprezentant fiind Georgios Akropolites, mare logofăt, diplomat și istoric de seamă al Imperiului de la Niceea și al Imperiului Bizantin restaurat în secolul al XIII-lea; prin extensie, un locuitor sau apărător al unei acropole fortificate în perioada elenistică sau bizantină. Scrierile sale istorice reprezintă un izvor structural fundamental pentru înțelegerea evenimentelor politice și a dinamicilor geopolitice din întregul Orient Apropiat după Cruciada a Patra, fiind recunoscute pentru precizia detaliilor administrative.
• alaman — Formă arhaică, regională sau de natură populară folosită în vechile cronici românești pentru a desemna un german sau un locuitor de origine germanică (provenit din regiunile istorice ale Germaniei sau Austriei); aleman. În sens adjectival structural, termenul descria obiecte, arme, contingente militare ori influențe culturale specifice spațiului central-european germanic, fiind integrat în vocabularul istoric din perioada medievală.
• alamană — Formă arhaică, regională sau de natură populară a adjectivului 'alemană', folosită în vechile manuscrise și cronici pentru a desemna caracterul germanic, limba germană sau o entitate feminină originară din spațiul cultural al Germaniei și Austriei. În sens strict istoric și etnografic, termenul descrie obiecte, influențe politice, vestimentare ori contingente militare străine adaptate structural în vocabularul medieval românesc.
• alcătuitoriu — Formă arhaică și paleoromână pentru adjectivul 'alcătuitor'; care are capacitatea sau rolul de a forma, de a compune ori de a structura un tot unitar. Se întâlnește în textele bisericești vechi, în cronici sau în primele documente administrative scrise în limba română, având un pronunțat caracter stilistic regional sau istoric.
• alcoholism — Stare patologică și boală cronică determinată de consumul repetat, abuziv și necontrolat de băuturi alcoolice. Se manifestă printr-o dependență fizică și psihică profundă, perturbări metabolice severe, degradare progresivă a personalității, alterarea funcțiilor cognitive și distrugerea organelor vitale, în special a ficatului și a sistemului nervos central.
• alcoolism — Forma ortografică standard în limba română pentru alcoholism; stare patologică și boală cronică determinată de consumul repetat, abuziv și necontrolat de băuturi alcoolice. Această afecțiune se manifestă printr-o dependență fizică și psihică profundă față de etanol, ducând la alterări metabolice, degradarea progresivă a personalității și distrugerea organelor vitale, în special a ficatului și a sistemului nervos.
• alcoolizm — Formă grafică incorectă sau variantă fonetică regională a substantivului alcoolism (dependența cronică de alcool). Deși nu este acceptat în normele ortografice actuale (DOOM), termenul apare uneori în transcrieri colocviale, uzul său fiind strict restricționat în favoarea formei standardizate medical.
• alexandrie — Termen literar arhaic utilizat pentru a desemna o povestire populară, o cronică sau un roman cavaleresc de tip medieval care relatează viața, faptele de vitejie și campaniile militare legendare ale lui Alexandru cel Mare. Provine din tradiția manuscriselor românești vechi și definește un gen narativ specific, caracterizat prin îmbinarea adevărului istoric cu elemente mitologice și fantastice.
• algonevroză — Afecțiune neurovegetativă și reumatologică complexă caracterizată prin manifestarea cronică și severă a durerii, edem local, rigiditate articulară progresivă și tulburări trofice ori vasomotorii severe ale extremităților membrelor; algodistrofie. Boala este declanșată frecvent de traume, fracturi sau imobilizări ghipsate, reprezentând un răspuns neurologic disfuncțional al sistemului nervos simpatic la nivelul țesuturilor periferice.
• Alixandru — Variantă onomastică arhaică, cronicărească sau populară a numelui propriu masculin Alexandru. Acest tip de transcriere este des întâlnit în cronicile moldovenești și muntene (de exemplu, referirile la domnitori precum Alixandru Lăpușneanu sau Alixandru cel Bun), reflectând particularitățile fonetice ale limbii române vechi din perioada medievală.
• altfeliu — Variantă fonetică veche, arhaică sau regională pentru cuvântul 'altfel'; înseamnă în alt mod, în alt chip sau într-un alt fel de manifestare, întâlnită în textele medievale cronicărești și în graiurile locale.
• altilere — Formă arhaică, populară sau coruptă fonetic utilizată în trecut în documentele istorice și cronicile din Țările Române pentru a desemna artileria sau totalitatea pieselor de foc (tunuri, bombarde) ale unei armate.
• altunde — În altă parte, în alt loc, într-o altă direcție spațială; formă scurtată, arhaică sau regională a adverbului modern 'altundeva', utilizată în textele cronicărești și în graiurile din diverse zone ale țării.
• amigdalectomie — Intervenție chirurgicală de extirpare completă, unilaterală sau bilaterală, a amigdalelor palatine, indicată clinic structural în cazurile de amigdalită cronică recidivantă, abces periamigdalor sau hipertrofie amigdaliană obstructivă ce provoacă apnee în somn. Acest procedeu operator se poate realiza prin tehnici clasice de disecție la rece, electrocauterizare, radiofrecvență sau coblație plasma-laser, necesitând hemostază riguroasă postoperatorie.
• amintere — Formă veche, regională sau dialectală pentru substantivul de acțiune 'amintire'; procesul mental sau fapta de a-și aduce aminte, de a reaminti ori de a pomeni o persoană sau un eveniment din trecut. Acest termen structural păstrează sufixarea arhaică utilizată în anumite documente istorice sau manuscrise bisericești vechi.
• Amiras — Nume propriu de familie românesc sau nume purtat de personalități istorice, cel mai cunoscut fiind logofătul și cronicarul moldovean Axinte Uricariul (cunoscut contextual în unele izvoare sau filiații ca legat de familia Amiras). De asemenea, reprezintă o variantă de transcriere sau elenizarea istorică a titlului militar 'amira' ori 'emir' în documentele bizantine și medievale timpurii.
• Amurat — Formă arhaică și istorică folosită în vechile cronici românești pentru numele propriu masculin Murat, purtat de mai mulți sultani faimoși ai Imperiului Otoman. Printre aceștia se numără Amurat I, eroul bătăliei de la Kosovo, Amurat al II-lea, adversarul de temut al lui Iancu de Hunedoara, și Amurat al III-lea, contemporan cu Mihai Viteazul. Numele evocă perioada medievală de confruntări geopolitice dintre Țările Române și Sublima Poartă.
• anale — Scriere istorică în care evenimentele sunt înregistrate structural an de an, în ordine cronologică strictă, fără o analiză critică sau filosofică profundă a cauzelor; cronică istorică anuală. În sens modern, termenul desemnează titlul unor publicații periodice cu caracter științific sau academic, editate de universități și societăți savante pentru a prezenta cercetările anuale.
• analoghisit — Care a fost citit, recitat sau cântat de pe analoghion în timpul unei slujbe divine. Înțelesul istoric sau livresc secundar descrie un fapt, un set de cifre sau o problemă care a fost deja socotită, calculată, cumpănită ori analizată structural în mod amănunțit de către o autoritate clericală ori administrativă.
• Angiolello — Nume propriu de familie de origine italiană, intrat în istoriografia și onomastica românească în special prin figura lui Giovanni Maria Angiolello (1451-1525), cronicar, călător și funcționar venețian care a lăsat însemnări istorice extrem de valoroase despre Europa de Est și Imperiul Otoman în secolul al XV-lea. Ca entitate structurală onomastică, reprezintă un element de referință în studiul documentelor vechi și al relațiilor culturale și diplomatice timpurii.