#constructii

• amorsat — Care a fost supus procesului de amorsare; sistem tehnic inițiat, pregătit sau pus în funcțiune; suprafață suport (perete, beton) tratată în prealabil cu un strat de grund sau amorsă. În sens mecanic sau hidraulic, descrie un dispozitiv sau un circuit din care aerul a fost evacuat și care este gata să transmită fluxul de fluid.
• amplasa — A fixa, a așeza sau a stabili locul de funcționare ori de existență al unui obiect, al unei construcții, al unui monument sau al unui ansamblu arhitectural pe un anumit teren. În sens administrativ și tehnic, acțiunea presupune determinarea unor coordonate spațiale precise în conformitate cu planurile de urbanism, avizele legale și cerințele funcționale ale proiectului.
• amplasament — Locul, terenul sau porțiunea de suprafață terestră delimitată precis pe care este situată, se construiește sau urmează să fie montată o clădire, o instalație tehnică ori o tabără militară. Reprezintă un element de referință fundamental în documentațiile cadastrale și în autorizațiile de construire, definind cadrul fizic și juridic al investiției.
• amplasare — Acțiunea de a amplasa și rezultatul ei; procesul tehnic, administrativ și spațial prin care se stabilește poziția exactă a unei construcții, instalații, monument sau obiect pe un anumit teren. Cuprinde totalitatea etapelor de analiză topografică, obținere a avizelor de urbanism și marcare eficientă a coordonatelor geografice în conformitate cu standardele de siguranță și planificare teritorială.
• amplasat — Care a fost fixat, așezat sau stabilit într-un anumit loc ori pe un anumit teren; situat, poziționat, localizat structural. Termenul descrie starea unui obiect, imobil sau ansamblu tehnic ale cărui coordonate spațiale au fost definitiv determinate și materializate în teren conform planurilor.
• anabitume — Termen tehnic de nișă utilizat pentru a desemna bitumurile naturale sau substanțele asfaltoase cu o structură complexă, bogate în hidrocarburi grele, formate prin transformarea lentă a materiei organice în absența oxigenului. Este folosit în studiile geologice privind zăcămintele de combustibili fosili și în industria materialelor de construcții speciale.
• ancadrament — Ansamblu structural, decorativ sau constructiv, realizat din piatră, lemn, marmură sau tencuială profilează, care înconjoară o deschidere de ușă ori de fereastră. Acesta are atât rolul estetic de a pune în valoare golul arhitectural, cât și funcția practică de a consolida marginile zidăriei și de a asigura îmbinarea etanșă cu tâmplăria.
• ancora — A fixa o navă sau o ambarcațiune de fundul apei cu ajutorul unei ancore pentru a împiedica deplasarea ei sub acțiunea vântului ori a curenților; a ancora. În construcții și tehnică, acțiunea de a lega rigid o structură, un stâlp sau un utilaj de un suport stabil prin cabluri ori tije. Figurat, înseamnă a se stabili trainic într-un loc, într-o idee, într-un context social ori cultural.
• ancoraj — Dispozitiv, piesă sau ansamblu structural folosit pentru a fixa strâns o mașină, un element de construcție, un stâlp sau un cablu de o fundație solidă ori de un suport fix. În ingineria civilă, reprezintă sistemul ce asigură transmiterea eforturilor de întindere de la elementele structurale (cum sunt cablurile unui pod suspendat) la masivul de fundare.
• ancorare — Acțiunea de a ancora și rezultatul ei; fixarea fermă a unei nave de fundul apei sau imobilizarea unei structuri inginerești prin cabluri ori tije speciale. În sens psihologic și cognitiv, reprezintă un proces mental prin care o persoană își stabilizează atenția ori starea emoțională prin raportare la un stimul exterior, o amintire sau o valoare fundamentală.
• ancorator — Persoană specializată în efectuarea manevrelor de ancorare și legare a navelor în porturi ori pe platforme maritime; muncitor care fixează ancorele structurale în construcții. În sens tehnic, termenul poate descrie un dispozitiv mecanic automat ori o navă specială (Anchor Handling Tug) utilizată pentru lansarea, plasarea și recuperarea ancorelor grele ale instalațiilor petroliere submarine.
• andezit — Rocă magmatică efuzivă (vulcanică) cu textură microlitică sau porfirică, de culoare cenușie, brună ori verzuie, compusă în principal din feldspat plagioclaz (cum este andezinul) și minerale feromagneziene (amfiboli, piroxeni sau biotit). Are o arie largă de răspândire în zonele de erupție și este intens utilizată în construcții ca piatră brută, pavaj, split sau agregat structural datorită durității sale.
• angledozer — Utilaj greu de construcții sau variantă constructivă de excavator/buldozer dotat cu o lamă frontală robustă care, spre deosebire de utilajele clasice, poate fi înclinată orizontal și orientată sub un anumit unghi față de axa longitudinală a tractorului. Acest sistem structural binedefinit permite utilajului să împingă pământul, rocile sau resturile vegetale în lateral în timpul deplasării înainte, fiind esențial în lucrările de nivelare, terasamente, profilare a drumurilor sau săparea șanțurilor.
• anroba — A acoperi, a îmbrăca sau a amesteca agregatele minerale (piatră spartă, pietriș, nisip) cu un liant hidrocarbonat (bitum fluid sau emulsie bituminoasă) pentru a obține mixturi asfaltice destinate îmbrăcăminților rutiere. În ingineria civilă, acest proces structural asigură coeziunea, impermeabilitatea și rezistența mecanică a straturilor bituminoase aplicate pe autostrăzi sau drumuri publice.
• anrobare — Acțiunea de a anroba și rezultatul ei; proces tehnologic de acoperire uniformă a agregatelor minerale cu un film subțire de bitum sau alt liant hidrocarbonat. În tehnologia bitumului, calitatea anrobării determină durabilitatea îmbrăcăminții rutiere, prevenind dezlipirea agregatelor sub acțiunea traficului greu și a ciclurilor de îngheț-dezgheț.
• anrobat — Care a fost supus procesului de anrobare; agregat mineral, criblură sau material pietros care a fost învelit și acoperit uniform cu o peliculă fină de bitum, emulsie ori liant hidrocarbonat. În sens tehnic, descrie starea componentelor unei mixturi asfaltice gata de a fi așternute și compactate pe carosabil pentru a forma straturi rutiere impermeabile și rezistente.
• antecală — Compartiment tehnic sau spațiu de depozitare situat în partea din față a unei nave (la proa), poziționat înaintea calelor principale de marfă. Acest spațiu este utilizat adesea pentru stocarea echipamentelor de ancorare, a parâmelor, a sculelor de punte sau a altor materiale auxiliare necesare echipajului pentru manevrele maritime.
• antedeviz — Deviz estimativ preliminar, calcul provizoriu sau evaluare financiară anticipată a cheltuielilor, materialelor și manoperei, întocmită înainte de începerea execuției unei lucrări de construcții, instalații sau amenajări. Acest document are scopul de a stabili valoarea probabilă a investiției pentru a fundamenta bugetul inițial și a permite organizarea licitațiilor.
• antemăsurare — Proces tehnic, calcul preliminar sau operație inginerească de determinare și evaluare analitică, înainte de începerea execuției unei lucrări de construcții sau instalații, a cantităților de materiale, a volumelor de pământ sau beton și a orelor de manoperă necesare. Acest document centralizator stă la baza întocmirii devizului estimativ și a listelor de cantități pentru licitații.
• antemăsurătoare — Piesă scrisă din cadrul unui proiect tehnic, deviz sau calcul preliminar prin care se determină în mod analitic, pe baza planșelor și detaliilor de execuție, cantitățile de lucrări și volumele de materiale necesare ridicării unei construcții. Acest document centralizator este indispensabil pentru evaluarea financiară corectă a investiției și pentru elaborarea caietului de sarcini în vederea licitațiilor.