#atata

• abstinentă — Persoană (femeie) care alege să renunțe de bunăvoie la satisfacerea anumitor pofte, vicii sau plăceri senzoriale; (ca adjectiv) formă de feminin pentru acțiunile, practicile sau comunitățile care promovează moderația severă și puritatea comportamentală.
• Actinidia polygama — Denumire științifică pentru o specie de viță agățătoare din familia Actinidiaceae, originară din zonele montane ale Chinei și Japoniei, cunoscută popular ca 'viță matatabi' sau 'kiwi de argint'. Planta prezintă frunze care capătă o nuanță alb-argintie în perioada de vegetație și produce bace portocalii, alungite, cu gust ușor picant. În Asia de Est, este utilizată pe scară largă în medicina tradițională și ca stimulent euforic extrem de puternic pentru pisicile domestice și mari, datorită compușilor volatili precum actinidina.
• amuța — Formă regională sau învechită a verbului 'a amuți' (în sensul de a ațâța, a întărâta sau a îndemna câinii de vânătoare ori de pază să atace o pradă sau un intrus). De asemenea, în unele subdialecte, este folosit greșit ca variantă locală pentru 'a amuți' (a tăcea din gură, a deveni mut). În contextul tradițional rural, reprezintă strigătul ritualic de instigare a copoilor.
• amuțare — Acțiunea de a amuța; procesul popular sau local de ațâțare, întărâtare ori îndemnare directă a câinilor de vânătoare sau de pază pentru a ataca o pradă ori un intrus. Reprezintă un termen tehnic rural arhaic ce descrie stimularea vocală și gestuală a animalelor în timpul hăituirii tradiționale în păduri sau la stână.
• amuțat — Care a fost ațâțat, întărâtat sau îndemnat prin strigăte să atace; câine de vânătoare ori de pază instigat împotriva unei prăzi sau a unui intrus. În sens figurat sau local, descrie o stare de agitație provocată artificial unui animal sau unei persoane pentru a genera un conflict.
• amuțător — Persoană care amuță; vânător, hăitaș sau îngrijitor de animale care ațâță, întărâtă și îndeamnă copoii ori dulăii de pază prin strigăte specifice pentru a porni la atac sau a urmări vânatul. În comunitățile pastorale tradiționale, desemnează ciobanul desemnat să coordoneze câinii împotriva prădătorilor sălbatici.
• amuțătură — Rezultatul acțiunii de a amuța; strigăt ritmic, comandă vocală specifică sau fluierat prin care se ațâță și se îndeamnă câinii să atace ori să hăituiască vânatul. În sens larg, termenul poate desemna și starea de întărâtare sau incitare în care se află un grup de animale aduse artificial într-o fază de agresivitate controlată.
• argăsit — Care a fost supus procesului de argăsire sau tăbăcire; dermă animală tratată chimic și transformată într-un material industrial finit, gata pentru confecționarea îmbrăcămintei, încălțămintei sau harnașamentelor. În sens extins, descrie starea stabilizată a unei piei ale cărei fibre proteice au fost legate structural pentru a preveni descompunerea biologică.
• argiliza — A transforma sau a se transforma în argilă prin procese de alterare chimică și hidrotermală a unor minerale preexistente (în special feldspați) sub acțiunea agenților atmosferici sau a soluțiilor endogene. Acest fenomen mineralogic modifică structura inițială a rocii silicatice, ducând la acumularea de minerale argiloase și la scăderea coeziunii mecanice a masivului stâncos.
• asămuire — Acțiunea de a asămui și rezultatul ei; ațâțare, instigare sau asmuțire a câinilor ori a altor animale unele împotriva altora sau împotriva unei persoane. În sens figurat, arhaic sau literar, termenul descrie procesul structural de comparare forțată, confruntare directă ori instigare la ură și vrajbă între două grupuri sau tabere rivale.
• asămuit — Care a fost ațâțat, instigat sau asmuțit împotriva cuiva; animal fioros trimis să atace o țintă determinată. În contextele literare vechi, descrie o persoană sau o mulțime care a fost manipulată structural și împinsă prin provocări repetate la revoltă, ură sau confruntare fizică directă.
• asmuțare — Acțiunea de a asmuți și rezultatul ei; instigare agresivă a unor animale (în special câini) pentru a ataca o țintă sau, prin extensie, provocarea intenționată a unui conflict între persoane prin manipulare, îndemnuri ostile ori ațâțare; act structural de incitare la violență sau intoleranță într-un grup social.
• asmuțat — Care a fost incitat, întărâtat sau îndemnat să atace ori să pornească o acțiune agresivă; (despre animale) pornit la atac în urma unui ordin; (figurat, despre oameni) manipulat sau instigat să acționeze cu ostilitate, ură ori violență împotriva cuiva.
• asmuțător — Persoană care asmute, instigă, provoacă sau ațâță animalele să atace ori să urmărească pe cineva; în sens figurat, se referă la un instigator, o persoană care uneltește în umbră și incită indivizi sau grupuri unii împotriva altora, declanșând conflicte, intrigi, dispute sau revolte în cadrul unei comunități.
• asmuțătură — Acțiunea de a asmuți sau rezultatul ei; strigăt, îndemn, gest ori semnal acustic prin care se provoacă un animal să atace; în sens figurat, reprezintă o instigare directă, o uneltire ori o provocare verbală menită să pornească o ceartă, un scandal sau un conflict deschis între oameni.
• asmute — A îndemna, a stârni sau a incita un animal (în special un câine) să atace, să urmărească sau să prindă pe cineva ori ceva; în sens figurat, înseamnă a instiga, a provoca sau a ațâța o persoană ori un grup de oameni împotriva altcuiva, determinând un conflict, o dispută sau o reacție agresivă.
• asmuțire — Actul de a întărâta, a îndemna sau a trimite un animal de pradă ori de pază (în special câini) să atace o țintă; prin extindere, acțiunea de a incita sau instiga persoane ori grupuri sociale la ură, vrajbă sau acțiuni violente unii împotriva celorlalți prin discursuri manipulative sau provocări intenționate.
• asmuțit — Care a fost îndemnat, întărâtat sau trimis la atac printr-un ordin verbal ori semnal specific (despre animale); (figurat) persoană care a fost instigată, manipulată sau ațâțată să acționeze cu ostilitate și agresivitate împotriva unui semen ori a unui grup.
• asmuțitor — Persoană care asmute, instigă sau provoacă; individ care îndeamnă animalele de pază ori de vânătoare să atace, ori care, în sens figurat, ațâță spiritele, incită la ceartă, discordie sau revoltă în cadrul unui grup. Ca adjectiv, descrie un comportament, un gest sau un strigăt instigator, menit să declanșeze o reacție agresivă imediată.
• asmuțitură — Formă variantă pentru asmuțătură; acțiunea de a asmuți sau rezultatul ei. Reprezintă un strigăt, un semnal sau un îndemn verbal prin care un animal este pornit la atac sau, în sens figurat, o instigare, o provocare rapidă menită să aprindă o dispută ori o neînțelegere.