#arsen

• abrutețe — Stare sau comportament de om abrutizat, lipsit de sensibilitate, cultură sau rațiune; manifestare primitivă, brutală sau grosolană; ticăloșie sau comportament sălbatic.
• adamită — Forma de feminin pentru adeptele sectei adamiților, caracterizată prin adoptarea modului de viață ascetic și paradiziac. În mod complet independent, în mineralogie (ca substantiv comun), termenul reprezintă un mineral secundar rar din clasa arseniaților, compus din arseniat hidroxid de zinc, remarcabil datorită cristalelor sale strălucitoare, galbene, verzi sau violete, care prezintă o fluorescență intensă sub razele ultraviolete.
• adamsită — Substanță chimică toxică de sinteză din clasa arsenicalelor organice, utilizată din punct de vedere istoric ca agent de combatere a ricușeurilor sau gaz lacrimogen iritant în timpul Primului Război Mondial. Acest compus cristalin, numit științific clorură de 工具 fenarsazină, provoacă la inhalare iritații severe ale căilor respiratorii, strănut violent, greață și dureri de cap, fiind clasificat în prezent ca armă chimică interzisă prin tratatele internaționale.
• alait — Mineral rar din clasa arseniaților, de natură structurală complexă, ce se prezintă sub formă de agregate cristaline microscopice sau cruste eflorescente; compus chimic natural ce conține arsenic și cupru hidratat, întâlnit ocazional în zonele de oxidare ale zăcămintelor polimetalice. Acest mineral prezintă un interes deosebit pentru colecționari și cercetătorii geologi datorită rarității sale și a condițiilor specifice de formare.
• armament — Totalitatea armelor, echipamentelor de luptă, munițiilor și dispozitivelor tehnice conexe din dotarea unei armate, a unei unități militare sau a unui sistem defensiv individual. Acest ansamblu structural include arme albe, arme de foc, tehnică grea și sisteme moderne de rachete, fiind reglementat strict prin legi naționale și tratate internaționale privind securitatea și controlul proliferării.
• armar — Termen istoric regional cu mai multe accepțiuni: meșter care se ocupă cu fabricarea armelor sau dulap mare special amenajat pentru păstrarea armelor; de asemenea, în vechea administrație, putea desemna un funcționar responsabil cu paza arsenalului sau dregătorul curții însărcinat cu logistica militară secundară.
• armărie — Termen istoric și arhaic utilizat pentru a desemna un depozit de arme, o magazie militară, un arsenal sau un atelier specializat în fabricarea și repararea armamentului și a echipamentului de luptă. În organizarea medievală a curților domnești, armăria reprezenta un spațiu logistic esențial aflat sub supravegherea directă a dregătorilor militari (precum armașul), menit să asigure stocarea în siguranță a defensivelor statului.
• armării — Formă veche, colectivă sau regională derivată din sfera termenului 'armare' ori 'armură', utilizată în trecut pentru a desemna totalitatea armelor din dotarea unei unități militare sau a unei cetăți; de asemenea, poate apărea ca formă articulată de genitiv-dativ a substantivului arhaic 'armărie' (atelier sau depozit de arme).
• armurarie — Atelier, manufactură, fabrică sau stabiliment specializat în proiectarea, făurirea, asamblarea, testarea sau repararea armelor de foc și a echipamentelor militare de protecție; armurărie. În documentele administrative vechi, termenul descria depozitul oficial de armament al unei garnizoane sau bresle medievale, reprezentând centrul logistic de stocare a echipamentelor balistice și defensive destinate apărării cetății.
• armurerie — Formă etimologică neadaptată, galicism sau variantă livrescă pentru „armurărie”; magazin, atelier sau depozit de arme și echipamente de protecție militară. Deși forma recomandată de normele actuale este cea asimilată cu 'ă' ('armurărie'), varianta cu 'e' se regăsește frecvent în scrierile istorice din secolul al XIX-lea, traducerile de epocă sau ca denumire comercială pentru armurile și arsenalele vest-europene.
• arsana — Șantier naval vechi, arsenal sau adăpost fortificat de pe coasta mării ori a marilor fluvii, destinat construcției, reparării și iernării corăbiilor sau ambarcațiunilor militare și comerciale. Termenul, de origine arabo-otomană, descrie o structură arhitecturală specifică bazinului mediteraneean, pontic și dunărean, adesea integrată în fortificații portuare sau mănăstirești.
• arsen — Element chimic cu numărul atomic 33 și simbolul As, situat în grupa a XV-a a tabelului periodic, clasificat drept metaloid cu proprietăți intermediare între metale și nemetale. Se prezintă sub mai multe forme alotropice (cel mai stabil fiind cel cenușiu, cu luciu metalic), este un semiconductor utilizat în microelectronică și optoelectronică și, sub formă de compuși, este recunoscut istoric ca un toxic celular extrem de periculos, având utilizări industriale severe.
• arsenal — Depozit, stabiliment sau fabrică destinate construirii, reparării, întreținerii și păstrării armamentului, munițiilor și a echipamentelor militare; (la nivel figurat) totalitatea mijloacelor, argumentelor sau resurselor de care dispune cineva pentru a atinge un scop ori a purta o dispută. În context sportiv internațional, termenul definește identitatea structurală a clubului englez de fotbal Arsenal FC, fondat istoric de muncitorii fabricii de armament din Woolwich.
• Arsene — Nume propriu de persoană utilizat frecvent ca nume de familie sau prenume masculin în spațiul lingvistic românesc și francez; provine din numele grecesc Arsenios, având semnificația etimologică de bărbătesc, puternic sau viguros. În cultura fotbalistică modernă globală, numele rezonează puternic cu figura legendară a managerului francez Arsène Wenger, cel mai longeviv și de succes antrenor din istoria modernă a clubului englez Arsenal.
• Arseni — Nume de familie de origine onomastică greacă sau slavă, derivat de la prenumele masculin Arsenie (provenit din grecescul 'Arsenios', însemnând bărbătesc, puternic). În spațiul cultural românesc și est-european, acest nume este purtat de personalități marcante din domenii precum medicina, știința sau teologia, păstrându-și conotațiile istorice tradiționale.
• arseniat — Sare sau ester al acidului arsenic, obținut prin combinarea acestuia cu o bază ori un radical organic. În natură, arseniații formează o clasă complexă de minerale, adesea viu colorate, dar extrem de toxice, utilizate în trecut la fabricarea insecticidelor, a pesticidelor agricole și a unor pigmenți industriali.
• arsenic — Denumire uzuală acordată trioxidului de arsen sau elementului arsen în sine, recunoscut ca un compus mineral anorganic cristalin de o toxicitate extremă, folosit în istorie ca otravă puternică, dar și în doze infime în procese medicale sau metalurgice. Când este utilizat ca adjectiv, descrie o substanță sau un acid derivat direct din arsen, capabil să formeze săruri numite arsenați.
• arsenică — Care conține arsenic, se referă la arsenic sau derivă din acest element chimic metaloid; descrie o substanță, o compoziție minerală ori o soluție în care arsenicul se află în stare de valență superioară. În sens industrial și geologic, termenul este utilizat pentru a clasifica anumite roci, ape minerale sulfuroase sau compuși sintetici cu un grad ridicat de toxicitate structurală, utilizați în metalurgie sau în procese de conservare.
• arsenical — Care conține arsen în structura sa chimică, se referă la arsen sau provine direct din compușii acestui metaloid. În termeni industriali și medicali, descrie minerale, ape minerale termale, deșeuri industriale sau preparate farmaceutice vechi care au în compoziție proporții variabile de arsen, impunând măsuri speciale de protecție sau monitorizare din cauza riscului de toxicitate cumulativă.
• arsenicism — Stare patologică determinată de o intoxicație cronică sau acută cu arsenic ori cu compușii săi derivați; maladie profesională sau accidentală manifestată prin tulburări digestive severe, leziuni cutanate caracteristice (hiperkeratoză, melanodermie), neuropatii periferice și afectări hepatorenale. În toxicologia clinică, diagnosticul se stabilește structural prin evidențierea prezenței metaloidului în firele de păr, unghii sau urină.