#aparare

• acaparare — Acțiunea de a acapara și rezultatul ei; obținerea controlului exclusiv și monopolizarea unei resurse, a unui spațiu, a unei piețe sau a atenției colective, adesea prin metode coercitive, speculative sau abuzive. În macroeconomie și geopolitică, termenul descrie procesul prin care entități puternice își însușesc teritorii agricole (land grabbing) sau resurse strategice în detrimentul comunităților locale.
• Alehin — Numele de familie al lui Aleksandr Alehin (Alexander Alekhine), legendar șahist rus, naturalizat ulterior în Franța, care a fost al patrulea campion mondial la șah. Recunoscut pentru stilul său de joc extrem de agresiv, imaginativ și complex, numele său structural s-a nemurit în teoria șahistă modernă prin intermediul unei deschideri celebre (Apărarea Alehin), caracterizată prin provocarea timpurie a pionilor adverși.
• alianță — Pact, tratat sau uniune formală încheiată între două ori mai multe state, organizații, partide politice sau persoane în scopul sprijinului reciproc, al apărării comune ori al atingerii unor obiective strategice convergente. În istorie și dreptul internațional, termenul definește legături de cooperare militară și politică riguroase, dar descrie și uniuni simbolice sau de rudenie realizate prin căsătorie între mari familii dinastice.
• aliat — 1. Persoană, grup, organizație sau stat unit cu altul printr-un tratat oficial, un pact ori o înțelegere de asistență mutuală și apărare comună. 2. Care aparține unei alianțe, este unit prin interese comune ori luptă de aceeași parte într-un conflict. Ca adjectiv, termenul descrie forțe militare coordonate, strategii politice convergente ori parteneri de afaceri reuniți într-o coaliție riguroasă.
• alibi — Mijloc de apărare în dreptul penal prin care un suspect sau acuzat dovedește că în momentul săvârșirii infracțiunii se afla în alt loc decât cel al faptei, exclusivitatea prezenței sale în altă parte făcând imposibilă participarea sa la crimă. În sens larg, termenul descrie o justificare, o scuză sau o dovadă incontestabilă de nevinovăție folosită de o persoană pentru a se disculpa într-o situație problematică.
• alibiu — Variantă ortografică acceptată istoric sau utilizată ca sinonim perfect pentru termenul standard 'alibi'; mijloc de apărare în dreptul penal prin care un suspect dovedește că în momentul săvârșirii unei infracțiuni se afla în altă parte. Deși normele actuale ale limbii române literare recomandă în mod ferm utilizarea formei scurte 'alibi', varianta declinată 'alibiu' apare încă frecvent în vorbirea curentă sau în traduceri literare mai vechi.
• amnărire — Acțiunea de a amnări și rezultatul ei; procesul fizic tradițional de izbire repetată a amnarului de o piatră de cremene pentru a produce scântei și a aprinde iasca. În sens figurat, termenul descrie o tensionare structurală a relațiilor dintre două persoane, manifestată prin replici tăioase și ostilitate verbală din care 'sar scântei'.
• anchetare — Acțiunea de a ancheta o persoană sau o situație; procesul dinamic și procedural prin care suspecții, martorii sau persoanele implicate într-un caz sunt supuse interogatoriilor și verificărilor legale pentru stabilirea implicării lor într-o faptă ilicită.
• antiaerian — Care este destinat combaterii, interceptării, distrugerii sau neutralizării aeronavelor, rachetelor, dronelor sau oricăror alte mijloace de atac aerian ale inamicului; destinat apărării spațiului aerian. Termenul se aplică unei game vaste de echipamente și structuri militare, inclusiv artileriei de calibru divers, sistemelor de rachete sol-aer (SAM), radarelor de avertizare timpurie și unităților tactice de apărare.
• antiaeriană — Formă de feminin a adjectivului 'antiaerian' sau termen utilizat substantivizat pentru a desemna ansamblul forțelor, armamentului, sistemelor de rachete și structurilor de artilerie destinate apărării spațiului aerian împotriva atacurilor inamice. În tactica militară modernă, reprezintă componenta strategică integrată care monitorizează, interceptează și distruge amenințările venite din aer, precum avioane, elicoptere, rachete de croazieră sau drone.
• antichimic — Care protejează împotriva efectelor nocive ale substanțelor chimice toxice, ale gazelor de luptă sau ale poluanților industriali; conceput pentru a neutraliza, bloca ori decontamina agenții chimici agresivi. În domeniul militar și al protecției civile, termenul descrie echipamente de siguranță, cum sunt măștile de gaze sau costumele izolante special proiectate pentru intervenții în medii contaminate.
• antirachetă — Rachetă defensivă proiectată și utilizată pentru a intercepta, distruge sau neutraliza în zbor o altă rachetă (balistică, de croazieră sau tactică) lansată de forțele inamice. În sens larg, termenul caracterizează elemente structurale ale unui scut defensiv, sisteme de senzori și baterii de lansare integrate într-un complex de apărare aerospațială menit să protejeze un teritoriu împotriva atacurilor cu vectori ghidați.
• antisubmarin — Care este destinat, proiectat sau utilizat pentru detectarea, localizarea, urmărirea și distrugerea submarinelor inamice. Termenul se aplică unei game largi de echipamente de apărare, inclusiv nave de suprafață, aeronave specializate, sisteme sonar avansate și armament specific (cum ar fi torpilele ghidate sau încărcăturile de adâncime), având rolul de a asigura securitatea căilor maritime și a flotelor militare.
• antitanc — Care este destinat, conceput, echipat sau utilizat pentru combaterea, avarierea ori distrugerea tancurilor și a altor vehicule blindate inamice. Termenul se aplică armamentului specializat (rachete dirijate, tunuri, mine, grenade), unităților tactice de infanterie sau obstacolelor defensive structurale (șanțuri, dinți de dragon) folosite pentru blocarea avansului blindatelor pe câmpul de luptă.
• antitero — Denumire prescurtată, utilizată frecvent în limbajul curent, jurnalistic și militar, pentru acțiunile, trupele sau dispozitivele destinate combaterii directe a terorismului. Se referă în mod specific la unitățile speciale de intervenție rapidă, echipamentele tactice sau operațiunile de asalt menite să neutralizeze teroriștii în situații de criză cu ostatici ori atacuri armate iminente.
• antiterorist — Care aparține antiterorismului, privitor la combaterea terorismului sau care este destinat dezinfectării focarelor extremiste; militar, luptător sau agent operativ instruit special pentru executarea misiunilor de neutralizare a grupărilor teroriste. Termenul descrie atât profilul individual al unui combatant de elită, cât și caracterul defensiv ori ofensiv al unei operațiuni strategice desfășurate pentru protecția populației.
• antiteroristă — Forma de feminin pentru adjectivul sau substantivul antiterorist; care se referă la ansamblul de măsuri, tactici sau unități organizate pentru combaterea extremismului armat (ex: brigadă antiteroristă, acțiune antiteroristă) ori femeie combatant integrată în structurile de elită ale trupelor speciale de intervenție.
• apăra — A lua măsuri active de protecție pentru a pune pe cineva sau ceva la adăpost de un pericol, de o agresiune, de un atac ori de o consecință negativă. În sens juridic și social, reprezintă acțiunea de a susține cauza unei persoane, de a-i pleda nevinovăția sau de a-i asigura drepturile fundamentale în fața unei instanțe ori a unei opinii publice adverse.
• apărare — Acțiunea de a proteja împotriva unui atac, a unei agresiuni sau a unui pericol și rezultatul acesteia; ansamblu de măsuri tactice, strategice ori structuri fortificate menite să respingă o ofensivă inamică. În domeniul juridic, reprezintă totalitatea argumentelor, probelor și activităților desfășurate de un avocat pentru a demonstra nevinovăția unui acuzat, iar în sport definește tactica sau compartimentul unei echipe responsabil de împiedicarea adversarului de a înscrie.
• apologetic — Care conține o apologie, privitor la apărarea sistematică și elogierea unei doctrine, idei sau credințe; caracterizat prin argumente menite să justifice sau să reabiliteze o poziție teologică sau ideologică în fața criticilor. În sens larg, descrie un ton sau un text vădit laudativ, adesea lipsit de obiectivitate din cauza atașamentului față de cauza apărată.