#alto

• acromatopsic — Care suferă de acromatopsie; caracterizat prin incapacitatea totală de a percepe și de a distinge culorile spectrului vizibil, lumea fiind percepută exclusiv în tonuri de gri, alb și negru. Ca substantiv, desemnează un individ de sex masculin diagnosticat cu această afecțiune congenitală rară, cauzată de o disfuncție structurală severă a celulelor fotoreceptoare cu conuri din retină.
• afundătoare — Denumire populară sau regională atribuită unui loc adânc într-un râu ori lac, unde apa formează vârtejuri și există riscul de scufundare; uneori utilizată pentru a desemna o unealtă sau o greutate folosită la scufundarea plaselor de pescuit ori a altor dispozitive tehnice sub apă.
• agurizar — Termen regional sau arhaic rar utilizat ca variantă fonetică pentru aguridar, desemnând un portaltoi sau un butaș de viță-de-vie sălbatică rezistentă, ori un recipient tradițional din lemn folosit pentru depozitarea sucului acid obținut din strugurii necopți.
• alt — Cuvânt structural utilizat pentru a indica o persoană, un obiect sau o realitate diferită, distinctă sau suplimentară față de cea menționată anterior. Ca substantiv neutru în muzică (alto), definește vocea de femeie (sau de băiat) cu cel mai jos timbru, situată între soprană și tenor, ori instrumentul muzical care corespunde acestui registru sonor (cum este viola sau saxofonul alto).
• altgeige — Denumire împrumutată din limba germană pentru violă sau pentru o vioară alto; instrument muzical cu coarde și arcuș, structural mai mare decât vioara clasică și acordat cu o cvintă mai jos, având un timbru caracteristic mai grav, cald și melancolic.
• althorn — Instrument muzical de suflat din alamă, cu pistoane, de formă conică, având un registru mediu (alto); este utilizat în principal în fanfare și orchestre de suflători pentru a asigura armonia dintre instrumentele grave și cele acute.
• altist — Cântăreț cu voce de alto (mai ales un copil sau un bărbat cu voce de falset) ori muzician care interpretează la un instrument alto, cum ar fi violistul sau cel care cântă la saxofonul alto. Ca adjectiv, descrie un timbru, o compoziție sau un registru instrumental specific gamei de alto.
• altistă — Cântăreață a cărei voce se încadrează în registrul de alto (plasată ca înălțime între soprană și mezzosoprană sau tenor) ori femeie care interpretează la un instrument din aceeași gamă acustică (violă, saxofon alto).
• alto — Voce feminină gravă sau voce de copil situată ca registru între soprană și tenor (numită și contralto); partitură muzicală scrisă pentru acest registru. De asemenea, desemnează instrumente muzicale cu un timbru corespunzător acestei game (de exemplu, saxofon alto, flaut alto) sau, ca adjectiv, descrie un astfel de registru acustic.
• alto-relief — Gen de sculptură în relief în care figurile sau motivele decorative sunt proeminente, detașându-se puternic față de fundal fără a se separa complet de acesta (ieșind în relief cu mai mult de jumătate din volumul lor grosime); lucrare executată în acest stil sculptural.
• alto-reliev — Variantă grafică și fonetică mai puțin frecventă sau învechită a substantivului 'alto-relief'; păstrează aceeași semnificație artistică, desemnând o sculptură cu profil înalt ce proeminează puternic dintr-un fundal plan.
• altoaie — Formă de plural regională, arhaică sau populară pentru substantivul 'altoi' (tratat contextual ca feminin) ori utilizată rar pentru a desemna totalitatea crenguțelor sau lăstarilor recoltați în vederea realizării procesului de altoire; lăstari de reproducție.
• altoan — Formă regională sau arhaică rară utilizată în trecut în anumite comunități rurale pentru a desemna un cuțit special de altoit (briceag de pomicultură) sau o unealtă metalică ascuțită folosită la secționarea scoarței copacilor.
• altoană — Formă de feminin regională sau arhaică derivată din termenul 'altoan', utilizată izolat în anumite comunități pentru a desemna o unealtă de tăiat sau un cuțit special de curățat și altoit pomii fructiferi; adesea confundată sau asimilată în graiurile locale cu acțiunea de tăiere.
• altocumulus — Gen de nori de altitudine medie (situați între 2000 și 6000 de metri), caracterizați prin pânze, baloturi sau mase globulare de culoare albă ori cenușie, dispuși sub formă de valuri, role sau grupuri regulate, adesea lăsând impresia unui cer cu aspect de turmă de oi (cer vălurit).
• altogravură — Procedeu de imprimare de înaltă calitate sau tehnică de gravare (rotogravură / tipar adânc) în care elementele care imprimă sunt gravate adâncit în suprafața unei plăci sau a unui cilindru de cupru; lucrare artistică ori tipografică obținută prin acest proces.
• altoi — Fragment de tulpina, ramură sau mugur prelevat de la o plantă nobilă, care se inserează și se fixează pe o altă plantă (portaltoi) pentru a se uni structural și a conviețui. Ca verb (a altoi), reprezintă acțiunea horticolă de executare a acestei uniri vegetale; colocvial, înseamnă a lovi sau a bate pe cineva.
• altoială — Acțiunea de a bate sau de a lovi pe cineva în mod repetat și rezultatul ei; bătaie, corecție fizică aplicată cuiva în sens certăreț sau punitiv; mai rar, se poate referi în sens popular la activitatea brută sau neglijentă de altoire a pomilor.
• altoire — Acțiunea de a altoi și rezultatul ei; operație horticolă prin care un fragment de plantă nobilă (altoi) este unit artificial cu o altă plantă înrădăcinată (portaltoi) pentru a fuziona din punct de vedere celular și a forma un singur organism stabil.
• altoit — Care a fost supus procesului de altoire; pom fructifer sau plantă nobilă grefată pe un portaltoi rezistent. Ca substantiv neutru, reprezintă acțiunea propriu-zisă de unire a altoiului cu portaltoiul sau perioada în care se execută această lucrare horticolă.