#altera

• acruma — A supune un material, un aliment sau o substanță unui proces de acrire sau fermentare acidă controlată; a deveni acru. În anumite contexte meșteșugărești sau tehnice vechi (cum ar fi tăbăcăria ori pregătirea textilelor), acțiunea se referă la tratarea chimică structurală a fibrelor sau a pieilor în băi de soluții slab acide pentru a le modifica proprietățile fizice de elasticitate și rezistență.
• adultera — A falsifica o substanță, un produs alimentar, farmaceutic sau comercial prin adăugarea unor elemente străine, inferioare calitativ sau artificiale, cu scopul de a-i mări volumul sau greutatea și de a obține un profit ilicit; a corupe, a denatura. În filologie și critică literară, verbul semnifică a altera sensul original al unui text, al unui document istoric sau al unei opere de artă prin interpolări sau modificări neautorizate. Ca adjectiv feminin (arhaic), descrie o persoană care a comis un adulter.
• almintrine — Variantă fonetică alterată sau regională a adverbului 'alminteri'; semnifică într-un alt mod, altfel ori de altfel. Apare extrem de rar, fiind o formă întâlnită în graiurile populare nestandardizate sau în documente vechi unde normele ortografice nu erau consolidate, păstrând neschimbată funcția sintactică de conector modal sau condițional.
• altera — A schimba în rău forma, structura, calitatea sau natura esențială a unui lucru; a strica, a degrada, a corupe sau a falsifica. Aplicat la alimente sau substanțe organice, înseamnă a intra în descompunere; aplicat la sentimente, relații sau stări fizice, denotă o deteriorare ori o tulburare profundă.
• alterabil — Care se poate altera, degrada sau strica cu ușurință; predispus la descompunere chimică ori biologică sub influența factorilor externi (căldură, umiditate, aer). În sens larg, se aplică și lucrurilor abstracte care își pot pierde calitatea, trăsăturile inițiale sau stabilitatea structurală.
• alterabilitate — Însușirea, proprietatea sau caracterul a ceea ce este alterabil; sensibilitatea crescută a unui corp, a unei substanțe sau a unui aliment de a se degrada structural ori de a se strica sub acțiunea agenților fizici, chimici sau biologici din mediul înconjurător.
• alterant — Care provoacă o alterare, o degradare sau o transformare structurală negativă; substanță, agent fizic sau factor biologic capabil să modifice ori să strice calitățile inițiale ale unui mediu, ale unui preparat chimic sau ale unui țesut viu.
• alterare — Acțiunea de a (se) altera și rezultatul ei; proces de degradare, stricare, descompunere sau denaturare a proprietăților fizice, chimice ori biologice ale unui corp sau ale unei substanțe. În sens abstract, reprezintă o falsificare a adevărului sau o deteriorare profundă a unor relații ori stări emoționale.
• alterat — Care a suferit un proces de alterare; degradat, stricat, descompus sau denaturat din punct de vedere fizic, chimic ori biologic. În sens abstract sau psihologic, descrie o stare fizică ori mentală tulburată, modificată în rău (de exemplu, o fizionomie desfigurată de emoție sau un adevăr falsificat).
• alterație — Modificare structurală, compozițională sau funcțională a unui element. În muzică, reprezintă modificarea înălțimii unui sunet cu ajutorul unui semn grafic (diez, bemol, bicontextual becar). În geologie, desemnează transformarea chimică ori mineralogică a rocilor sub acțiunea agenților atmosferici sau hidrotermali. În medicină, indică o schimbare patologică a unui țesut ori organ.
• alterațiune — Variantă arhaică, juridică sau livrească a cuvântului 'alterație' ori 'alterare'; desemnează actul de denaturare, deteriorare sau falsificare a unui document official, a unei stări de fapt ori a unui text literar.
• alterativ —
• alteratoare — Formă de feminin (singular sau plural) sau de neutru (plural) a cuvântului 'alterator'; descrie o substanță, un agent extern sau o entitate biologică ce determină degradarea, stricarea sau descompunerea structurală a unui mediu organic sau chimic.
• alterator — Care alterează, degradează sau modifică în rău proprietățile fundamentale ale unui corp; agent fizic, chimic ori biologic ce provoacă descompunerea materialelor sau alterarea produselor alimentare.
• alterit — Termen tehnic specializat ce desemnează un mineral secundar sau un agregat mineralogic complex rezultat în urma proceselor de alterație chimică ori hidrotermală a unor minerale preexistente (de obicei silicați), servind ca indicator petrografic al gradului de degradare a rocii.
• alunitizare — Proces geologic de alterare hidrotermală acidă a rocilor vulcanice sau magmatice bogate în feldspați, sub acțiunea soluțiilor ascendente încărcate cu acid sulfuric; acțiunea de a se transforma în alunit. Acest fenomen structural duce la înlocuirea mineralelor primare cu alunit, cuarț și caolinit, constituind un indicator valoros în prospecțiunile geologice pentru zăcăminte metalifere.
• amerința — Variantă ortografică incorectă sau alterare fonetică regională a verbului tranzitiv standard 'a amenința'; înțelesul face referire la acțiunea de a exprima intenția de a cauza un rău, un prejudiciu sau o vătămare. De asemenea, în studii etimologice sau dialectale izolate, poate fi asociat cu un verb arhaic rural (a lega cu ață/mențe), dar în limba română contemporană normată (DOOM) este considerat o eroare lexicografică brută.
• antroposferă — Parte a biosferei și a învelișului geografic terestru care este modificată, controlată sau utilizată în mod direct de comunitățile umane; spațiul geografic planetar în care se desfășoară activitatea socială și economică a omului și care reflectă impactul tehnologic al civilizației asupra mediului natural înconjurător.
• apătoșa — A transforma sau a deveni apătos; a crește excesiv conținutul de apă al unui preparat, al unui țesut sau al unui amestec material, determinând pierderea densității sau a gustului original. Ca verb reflexiv, descrie procesul prin care o substanță își pierde consistența fermă și se diluează structural sub influența umidității sau a căldurii.
• apătoșire — Acțiunea de a se apătoși și rezultatul ei; proces progresiv de transformare a unei substanțe, texturi sau aliment într-un mediu fluid, apos și lipsit de consistența inițială. Acest fenomen este întâlnit în special în procesele de alterare biologică a legumelor sau în erorile de legare a compozițiilor culinare.