Dicționarul de Termeni Medicali și Anatomopatologici

• acondroplazic — Care aparține acondroplaziei sau se referă la aceasta; caracterizat prin lipsa dezvoltării sau formării normale a cartilajelor oaselor lungi; care suferă de nanism acondroplazic.
• adenectopie — Anomalie congenitală sau poziționare anormală, vicioasă, a unei glande sau a unui ganglion limfatic în afara locului său anatomic obișnuit. Acest fenomen structural apare în timpul dezvoltării embrionare defectuoase, când țesutul glandular migrează greșit, putând funcționa normal sau generând complicații din cauza compresiunii asupra organelor învecinate.
• agenezic — Care se referă la agenezie; caracterizat prin absența congenitală a unui organ, a unui țesut sau a unei părți a corpului, cauzată de oprirea dezvoltării acestuia în viața embrionară. În sens clinic, descrie un organism, un segment anatomic sau un proces afectat de această anomalie structurală severă de dezvoltare.
• agenezie — Absență congenitală a unui organ, a unui țesut sau a unei părți a corpului, provocată de oprirea dezvoltării acestuia în faza de viață embrionară. Spre deosebire de aplazie, unde mugurele embrionar există dar nu se dezvoltă complet, în această anomalie structurală severă schița inițială a organului lipsește cu desăvârșire conform profilului genetic.
• agenosomie — Malformație congenitală gravă, de natură teratologică, caracterizată prin dezvoltarea incompletă sau absența parțială ori totală a organelor genitale externe și a peretelui abdominal inferior, asociată frecvent cu eventrația viscerelor. Această anomalie structurală severă este investigată clinic în cadrul patologiei fetale și este considerată în mod obișnuit incompatibilă cu supraviețuirea extrauterină pe termen lung.
• amastie — Anomalie congenitală congenitală rară caracterizată prin absența completă, unilaterală sau bilaterală, a țesutului mamar glandulal, a areolei și a mamelonului. Din punct de vedere clinic și structural, această malformație de dezvoltare embrionară rezultă din eșecul proliferării crestei mamare în timpul primelor săptămâni de gestație și se poate prezenta izolat sau asociată cu alte sindromuri polimalformative complexe, cum este sindromul Poland.
• anaplazie — Condiție patologică celulară caracterizată prin pierderea completă a diferențierii structurale și funcționale a celulelor dintr-un țesut, acestea revenind la o formă primitivă asemănătoare cu cea embrionară. Acest fenomen reprezintă un indicator major al malignității tumorale, fiind asociat cu o rată accelerată de diviziune celulară, atipii nucleare severe și o alterare profundă a arhitecturii normale a organului afectat.
• androblastom — Tumoră rară secretantă de hormoni androgeni, localizată la nivelul ovarului (cunoscută și ca tumoră cu celule Sertoli-Leydig) sau al testiculului, dezvoltată din structurile embrionare ale cordoanelor sexuale primitive. Din punct de vedere structural, această proliferare neoplazică determină adesea fenomene clinice de virilizare și masculinizare secundară la pacienții de sex feminin, necesitând diagnosticare histopatologică precisă și excizie chirurgicală.
• anencefal — Termen medical care descrie un făt, un nou-născut sau un individ afectat de anencefalie, o malformație congenitală gravă ce constă în absența parțială sau totală a creierului, a meningelui și a oaselor cutiei craniene. Ca adjectiv, descrie orice structură biologică sau organism care prezintă această anomalie structurală severă de dezvoltare a tubului neural anterior.
• anoftalmie — Anomalie congenitală severă și rară caracterizată prin absența completă a unuia sau a ambilor globi oculari, cauzată de oprirea dezvoltării veziculelor optice în primele săptămâni ale vieții intrauterine. Această lipsă structurală oculară determină o reducere de volum a orbitei și a pleoapelor, fiind adesea asociată cu mutații genetice sau sindroame malformative complexe.
• aoria — Termen medical rar utilizat pentru a descrie absența congenitală, atrofia severă sau lipsa de dezvoltare structurală a aortei, principala arteră a corpului uman. Acest fenomen patologic extrem de sever afectează direct sistemul circulator mare și necesită intervenție chirurgicală complexă imediat după naștere pentru a asigura supraviețuirea organismului.
• aplazic — Care se referă la aplazie sau este afectat de aceasta; caracterizat prin oprirea congenitală ori dobândită a dezvoltării unui organ, țesut sau sistem celular, structura respectivă rămânând într-un stadiu rudimentar ori involutiv. În context clinic, descrie stări patologice în care regenerarea fiziologică este complet absentă, determinând deficiențe funcționale severe la nivelul organismului.
• apneumie — Malformație congenitală extrem de rară caracterizată prin absența completă, structurală și anatomică, a unuia sau a ambilor plămâni, ca urmare a unei oprirei timpurii a dezvoltării mugurelui respirator în faza embrionară. Această anomalie gravă este investigată în cadrul patologiei fetale și este asociată de regulă cu alte defecte majore de sistem.
• arteriectopie — Condiție medicală rară congenitală sau dobândită ce reprezintă anomalia structurală de poziționare sau deplasare a unei artere în afara traiectului său anatomic normal ori în afara locului său obișnuit în țesuturi. Această localizare ectopică poate fi asimptomatică sau poate genera complicații din cauza compresiei mecanice exercitate asupra organelor, nervilor ori structurilor vecine, necesitând monitorizare imagistică avansată pentru prevenirea riscurilor chirurgicale.