#validat

• abzicere — Acțiunea de a abzice și rezultatul ei; infirmare, retractare sau respingere formală a unei hotărâri, declarații ori pretenții juridice. Folosit în trecut ca echivalent arhaic pentru noțiunea modernă de dezavuare sau anulare formală a unui act juridic ori ecleziastic.
• abzis — Care a fost infirmat, contrazis sau respins în mod formal printr-o decizie judecătorească ori printr-un act administrativ vechi; desființat, dezavuat. În contextul textelor juridice istorice, termenul descrie un argument, o mărturie sau un drept care și-a pierdut valabilitatea legală în urma unei hotărâri oficiale.
• activare — Acțiunea de a activa și rezultatul ei; procesul structural prin care un sistem, un dispozitiv, un cont digital, o licență software sau o reacție chimică este pusă în funcțiune ori adusă într-o stare de operativitate activă. Reprezintă faza de tranziție funcțională de la starea latentă la starea executivă.
• ademinit — Formă arhaică și regională pentru actul de adeverire, recunoaștere oficială sau legalizare a unui document, a unui drept ori a unei proprietăți, utilizată în trecut în cancelariile juridice și administrative. Acest termen structural desemna validarea oficială a unei mărturii sau a unui act de donație în fața autorităților ecleziastice sau boierești din Principatele Române.
• adevărare — Acțiunea de a adevăra și rezultatul ei; proces structural, metodologic sau teoretic de stabilire ori confirmare a adevărului unei propoziții, teorii sau stări de fapt. În filozofia cunoașterii, termenul se referă la actul conștient de validare prin care un enunț abstract este recunoscut ca fiind conform cu realitatea experimentală ori cu regulile logice formale.
• adeverire — Acțiunea de a adeveri și rezultatul ei; proces structural sau metodologic prin care se confirmă veridicitatea unei afirmații, ipoteze, prevestiri sau stări de fapt. În sens administrativ, reprezintă actul formal de certificare ori atestare a unui document sau a unei calități juridice prin dovezi incontestabile, în timp ce în sens filozofic reflectă materializarea unei intuiții ori bănuieli în realitatea obiectivă.
• adeverit — Care a fost confirmat, demonstrat sau recunoscut ca fiind conform cu realitatea obiectivă ori cu valorile de adevăr logic; enunț, fapt sau document a cărui validitate structurală a fost atestată prin dovezi ori evenimente ulterioare. Folosit ca participiu, descrie starea unui vis, a unei bănuieli sau a unei ipoteze care s-a împlinit ori s-a materializat cu exactitate.
• afirmare — Acțiunea de a afirma și rezultatul ei; susținere categorică a unui adevăr sau a unei opinii; declarație fermă. În sens psihologic și sociologic, reprezintă procesul de impunere a propriei personalități, a talentului sau a autorității într-un grup social ori profesional, conducând la dobândirea unui statut recunoscut și a succesului.
• agreare — Acțiunea de a agrea și rezultatul ei; aprobare oficială, acceptare formală, avizare sau recunoaștere a conformității unui furnizor, a unei proceduri ori a unui proiect de către o autoritate competentă. În mediul corporativ și administrativ, reprezintă procesul de selecție și validare prin care o entitate economică primește dreptul de a colabora sau de a livra servicii.
• agreat — Care se bucură de simpatie, aprobare sau recunoaștere oficială; acceptat, agreat sau validat în mod formal de o autoritate, o companie sau un partener extern. În limbajul corporativ și juridic, termenul califică un furnizor, un specialist sau un plan de acțiune care a trecut cu succes de procesul de selecție și evaluare, fiind inclus în listele oficiale de colaborare.
• anticonstituțional — Care contravine Constituției unui stat, încalcă legea fundamentală sau nu este în conformitate cu normele și principiile constituționale stabilite oficial; neconstituțional. În sens juridic, termenul descrie ordonanțe, acte normative, decizii guvernamentale sau măsuri administrative care sunt declarate nule de către Curtea Constituțională din cauza neconformității lor juridice.
• anticonstituționalitate — Caracterul sau starea a ceea ce este anticonstituțional (neconstituțional); neconformitate structurală a unei legi, ordonanțe sau decizii administrative în raport cu normele imperative ale Constituției. Constatarea și declararea acestei stări revine exclusiv Curții Constituționale, având ca efect suspendarea sau anularea definitivă a actului juridic respectiv.
• anua — Formă verbală arhaică pentru acțiunea de a anula, a desființa sau a declara nul un act, o decizie ori o obligație legală; a invalida cu efect retroactiv o hotărâre administrativă sau juridică.
• anula — A declara nul, a lipsi de valabilitate juridică sau administrativă un act, o decizie, o programare ori un contract; a nimici, a desființa sau a reduce la zero efectul, valoarea ori importanța unui fenomen, a unei acțiuni sau a unui sentiment.
• anulare — Acțiunea de a anula și rezultatul ei; invalidarea oficială, desființarea, suprimarea sau declararea nulității unui act juridic, a unei hotărâri administrative, a unui contract sau a unei programări; stingerea ori neutralizarea efectului unui fenomen.
• anularisi — Formă verbală hibridă sau arhaică, utilizată în trecut în mod regional pentru acțiunea de a anula, a invalida sau a șterge din registre o datorie, un act ori o obligație oficială; a reduce la zero valoarea juridică a unui document.
• anulat — Care a fost lipsit de valabilitate legală, administrativă sau tehnică; contract, act, zbor ori eveniment programat care a fost desființat, revocat sau declarat nul; fenomen ori efect care a fost neutralizat sau redus la zero prin intervenția unei forțe sau decizii opuse.
• anulativ — Care are puterea, funcția sau proprietatea de a anula; care tinde să invalideze, să șteargă sau să desființeze efectele unui act, ale unui fenomen sau ale unei structuri anterioare prin introducerea unui element contrar.
• anulatoare — Forma de feminin a adjectivului anulator; (adjectiv) care desființează, nimicește, invalidează sau declară nul un act ori un efect; (substantiv) dispozitiv mecanic, electric sau componentă software utilizată pentru a neutraliza, bloca sau șterge un semnal, o comandă ori o eroare.
• apreciator — Persoană care evaluează, prețuiește, stimează sau recunoaște valoarea, meritele ori calitățile unui obiect, ale unei persoane sau ale unei opere de artă; cunoscător avizat sau fin critic într-un anumit domeniu. Ca adjectiv, descrie o atitudine, un comportament sau un element discursiv care conține ori exprimă o evaluare sau o calificare pozitivă.