#textile

• albitorie — Secție, atelier sau instalație industrială în cadrul unei fabrici textile sau de hârtie, specializată în albirea și curățarea chimică a firelor, țesăturilor brute ori a pastei de celuloză.
• alcaliceluloză — Produs intermediar obținut în industria chimică prin tratarea celulozei cu o soluție concentrată de hidroxid de sodiu (sodă causticã). Acest compus joacă un rol structural esențial în procesul de obținere a viscozei, a mătăsii artificiale și a celofanului, facilitând reactivitatea chimică ulterioară a fibrelor prin modificarea aranjamentului molecular macromolecular.
• alcam — Denumire regională rară folosită în trecut în anumite zone ale țării pentru un tip de pânză grosieră, țesătură de casă sau material textil simplu utilizat la confecționarea sacilor ori a hainelor de lucru rezistente. Termenul s-a păstrat izolat în vocabularul arhaic al meșteșugarilor textili sau în inventarele gospodărești vechi.
• alciuire — Acțiunea de a alciui și rezultatul ei; procesul rudimentar de fasonare, tăiere sau finisare a marginilor unei piese de lemn ori ale unui material textil tradițional. Acest termen tehnic regional definește munca fizică manuală depusă în atelierele rurale din Carpați.
• aleasă — 1. Care a fost selectat dintr-un grup pe baza unor calități deosebite; persoană sau obiect de o valoare superioară, distins, ilustru ori predestinat. 2. În etnografia românească, descrie o tehnică tradițională de țesere manuală a covoarelor, ștergarelor sau iilor, unde modelele decorative sunt realizate prin introducerea manuală a firelor colorate printre firele de urzeală, creând motive geometrice sau florale unice.
• alesătură — Un termen popular și regional care desemnează rezultatul acțiunii de a alege sau de a sorta, reprezentând fie un grup de elemente atent selecționate, fie un model decorativ complex cusut sau țesut manual pe haine tradiționale. În sens figurat, poate face referire la o elită ori la o categorie de lucruri sau persoane considerate superioare calitativ.
• alizari — Termen tehnic sau comercial rar folosit pentru a desemna rădăcina plantei Rubia tinctorum (roibă), din care se extrage un pigment natural roșu, sau denumirea istorică dată substanței colorante obținute direct din această plantă înainte de apariția variantelor sintetice.
• alizarină — Substanță organică solidă, cristalizată în ace roșii-portocalii, insolubilă în apă, extrasă inițial din rădăcina de roibă (Rubia tinctorum) și obținută ulterior pe cale sintetică din antracen. Este utilizată pe scară largă în industria textilă ca un colorant foarte stabil pentru vopsirea în nuanțe intense de roșu, violet sau negru, precum și în medicină sau microscopie ca indicator chimic.
• almelec — Termen arhaic sau regional provenit din limba turcă, utilizat în trecut în anumite comunități balcanice ori dobrogene pentru a desemna un tip de haină lungă, caftan, manta sau vestă brodată, confecționată din postav ori catifea, purtată ca element de port tradițional de epocă sau de ceremonial.
• alpaca — Mamifer rumegător domestic de talie medie din America de Sud (Vicugna pacos), din familia Camelidae, crescut pentru lâna sa lungă, fină și mătăsoasă. În industria textilă, reprezintă țesătura sau firul de lână de înaltă calitate obținut de la acest animal; în metalurgie, definește un aliaj din cupru, zinc și nichel (argint german), cu aspect alb-strălucitor, folosit la fabricarea tacâmurilor și a obiectelor decorative.
• alpaga — Variantă ortografică învechită, regională sau preluată pe filieră franceză pentru alpaca ori alpacă. În textele comerciale și cataloagele industriale din secolul trecut, termenul desemna stofa fină de lână sau aliajul metalic alb-argintiu din cupru, zinc și nichel, fiind păstrat în arhivele tehnice sub această formă grafică alternantă.
• alsaciană — Forma de feminin pentru alsacian; care aparține Alsaciei sau locuitorilor săi, ori care este specific acestei regiuni din nord-estul Franței. Ca substantiv feminin, poate desemna o femeie nativă din Alsacia, limba sau dialectul alsacian (privit ca unitate lingvistică) ori varietăți de produse culinare specifice zonei (precum tarta alsaciană).
• altiță — Porțiune decorativă lată, bogat brodată cu motive geometrice, florale sau abstracte, situată în partea superioară a mânecii cămășii din costumul popular tradițional românesc (în special la ia femeiască), plasată pe umăr.
• altițe — Forma de plural a substantivului 'altiță'; desemnează benzile ornamentale late și minuțios brodate plasate orizontal pe umerii cămășilor populare românești (ii), reprezentând elementul definitoriu al compoziției ornamentale folclorice.
• alvălucă — Formă regională sau arhaism lexical rar întâlnit în subdialectele limbii române, utilizat pentru a descrie o fâșie îngustă de pânză, o panglică textilă simplă, un element de ornament popular sau o mică decorațiune vestimentară tradițională; variantă feminină strâns legată de termenul 'alvăluc'.
• amet — Denumire arhaică sau regională atribuită unui tip de țesătură veche ori unui fir textil utilizat în trecut în atelierele meșteșugărești pentru ornamentarea straielor populare. De asemenea, în studii lexicografice izolate, poate reprezenta o variantă trunchiată ori o transcriere eronată a unor termeni tehnici sau botanici (precum 'ament'), neavând o circulație activă în limba română contemporană standard.
• amfion — Denumire arhaică, regională sau variantă lexicografică învechită pentru un tip de material textil ori fir de bumbac utilizat în trecut în atelierele de țesătorie tradițională; de asemenea, în unele glosare vechi, apare ca o transcriere deformată a unor termeni din botanică sau jargon comercial oriental, neavând o circulație normată în limba română contemporană standard.
• amidona — A trata o țesătură, o piesă de îmbrăcăminte sau un material textil cu o soluție apoasă de amidon, cu scopul structural de a-i conferi rigiditate, un aspect neted, luciu și o rezistență crescută la șifonare și murdărire în timpul utilizării. Acest procedeu tehnic sau casnic facilitează totodată călcarea materialelor și protejează fibrele textile prin crearea unei pelicule microscopice protectoare la suprafața acestora.
• amidonare — Acțiunea de a amidona și rezultatul ei; proces tehnologic de finisare a materialelor textile prin impregnarea lor cu un clei sau o suspensie de amidon, urmată de uscare și calandrare. Această operațiune structurală îmbunătățește proprietățile fizico-mecanice ale țesăturilor, sporindu-le densitatea aparentă, rezistența la uzură prin frecare și capacitatea de a respinge particulele de praf suspendate în aer.
• amidonat — Care a fost supus procesului de amidonare sau scrobire; material textil, articol de îmbrăcăminte sau guler impregnat structural cu o suspensie de amidon pentru a-i asigura o rigiditate controlată, o suprafață netedă și o ținută impecabilă. În sens larg, descrie o stare fizică modificată a fibrelor polimerice naturale care au dobândit o peliculă protectoare protectoare împotriva cutelor și a degradării prin frecare.