#teologie

• augustinism — Curent filozofic și teologic creștin bazat pe scrierile, interpretările și dogmele Sfântului Augustin de Hipona. Caracterizat prin sinteza dintre platonism (sau neoplatonism) și revelația biblică, acesta pune accentul pe fragilitatea naturii umane în urma păcatului originar, pe necesitatea absolută a harului divin pentru mântuire și pe conceptul de iluminare interioară ca sursă a cunoașterii adevărate.
• autocefal — Care se conduce singur; termen utilizat pentru a descrie o Biserică creștină ortodoxă națională care este complet independentă din punct de vedere administrativ și juridic față de o autoritate ierarhică exterioară sau patriarhat străin, păstrând în același timp deplina comuniune dogmatică și liturgică cu celelalte Biserici surori. Ca adjectiv, termenul se aplică ierarhiei care are dreptul canonic de a-și alege propriul întâistătător și de a-și rezolva problemele interne fără nicio ingerință din afară.
• autoflagelațiune — Variantă arhaică, livrescă ori etimologică a termenului 'autoflagelare', utilizată cu precădere în textele bisericești vechi sau în traducerile timpurii din secolul al XIX-lea. Desemnează actul formal și solemn de pedepsire a propriului trup prin lovituri sau post aspru, fiind păstrat în lexicul contemporan doar cu valoare stilistică sau istorică.
• autonimicire — Acțiunea de a se autonimici și rezultatul ei; proces moral, psihologic sau spiritual prin care un individ recurge la desființarea propriei importanțe, la auto-umilire deliberată ori la reducerea simbolică a sinelui la starea de nimicnicie. În textele teologice sau filozofice existentiale, reprezintă o formă extremă de abandonare a ego-ului, realizată pentru atingerea unei stări de puritate spirituală ori ca reacție la o criză de sens profundă.
• Avgustin — Formă arhaică, bisericească sau regională pentru prenumele masculin Augustin, de origine latină, însemnând 'maiestuos', 'venerabil' sau 'sfânt'; este direct corelat cu numele împăratului Caesar Augustus și al Sfântului Augustin, unul dintre cei mai importanți teologi ai creștinismului. Pe teren românesc, varianta cu sunetul 'v' a circulat masiv în manuscrisele medievale și în comunitățile ortodoxe sub influența traducerilor slavo-bisericești și grecești, fiind întâlnită astăzi sporadic ca nume de familie sau prenume rar.
• avva — Titlu onorific spiritual, respectuos și plin de afecțiune acordat călugărilor bătrâni, pustnicilor sau asceților cu o viață duhovnicească îmbunătățită din primele secole ale creștinismului, în special celor din pustia Egiptului. Provenind din termenul arameic 'abba' (tată), cuvântul desemnează un părinte duhovnicesc, un mentor și un ghid spiritual ale cărui învățături și pilde au fost consemnate în Pateric.
• axion — Imn religios solemn de slavă și laudă intonat în Biserica Ortodoxă în cadrul Sfintei Liturghii, imediat după sfințirea Sfintelor Daruri, dedicat iperduliei și cinstirii delicate a Sfintei Fecioare Maria. Denumirea provine din limba greacă, de la primele cuvinte ale cântării liturgice 'Axion estin' ('Cuvine-se cu adevărat' sau 'Vrednic este'). Istoric, textul este format structural din două părți distincte: prima reprezentând o introducere athonită din secolele X-XI, iar a doua fiind un irmos compus în secolul al VIII-lea de sfântul Cosma Melodul.
• ayataloh — Variantă grafică alternativă, regională sau o transliterare simplificată pentru substantivul masculin 'aiatolah' (ayatollah), ce desemnează un titlu onorific înalt acordat liderilor religioși și juriștilor islamici șiiți din Orientul Mijlociu. Acest rang structural oferă purtătorului autoritatea absolută de a interpreta legea islamică (sharia), de a emite fatwa și de a ghida deciziile spirituale și sociale ale comunității într-un mod profund și influent.
• ayatolah — Variantă grafică acceptată sau formă adaptată în lexicul românesc pentru titlul religios islamic 'ayatollah', ce desemnează un lider spiritual și teolog șiit de rang înalt, recunoscut ca o autoritate supremă în interpretarea textelor sacre, a jurisprudenței islamice și a legii Sharia. Acest statut structural de vază îi conferă dreptul de a emite fatwa, de a colecta taxe religioase și de a ghida deciziile etice, sociale și politice ale comunității sale de credincioși.
• ayatollah — Forma ortografică internațională de referință și varianta cea mai răspândită pentru titlul ecleziastic acordat marilor juriști și învățați din cadrul ramurii șiite a Islamului. Deținătorul acestui rang suprem acționează ca un pilon structural în comunitate, având o influență profundă asupra deciziilor statale și sociale din țări precum Iran și Irak, unde cuvântul și hotărârile sale religioase sunt considerate imuabile de către milioanele de adepți care îl urmează.
• azimit — Termen utilizat istoric și teologic în Biserica Creștină Răsăriteană (Ortodoxă) pentru a-i desemna pe creștinii de rit apusean (Catolici) care folosesc pâinea nedospită (azima / ostia) la celebrarea Sfintei Euharistii; ca adjectiv, descrie cultul, ritualul sau elementele liturgice bazate pe folosirea azimei.
• azimiu — Care aparține sau se referă la cultul, ritualul ori utilizarea azimei (pâinii nedospite) în liturghie; termen teologic rar, folosit istoric în scrierile polemice pentru a descrie practicile euharistice specifice Bisericii Apusene.