#satelit

• Actaea — Termen cu multiple valențe; în botanică reprezintă un gen de plante erbacee perene din familia Ranunculaceae, cunoscute popular sub numele de 'orbalț' sau 'iarba lui Cristofor', caracterizate prin fructe de tip bacă adesea toxice. În mitologia greacă, Actaea este numele uneia dintre nereide (nimfe ale mării), iar în astronomie desemnează un satelit natural al obiectului transneptunian 120347 Salacia.
• Aegaeon — Nume alternat atribuit în mitologia greacă titanului Briareus, un Hecatonchir uriaș cu o sută de brațe și cincizeci de capete, recunoscut pentru rolul său de protector al tronului lui Zeus împotriva rebeliunii olimpice. În epoca modernă, termenul desemnează un satelit natural de mici dimensiuni al planetei Saturn (Saturn LIII), descoperit în anul 2008 de sonda spațială Cassini și situat în interiorul inelului G al planetei.
• Aeolus — Eol; zeul, conducătorul sau păstrătorul mitologic al vânturilor în mitologia greacă și romană, care locuia pe insula plutitoare Aeolia și ținea furtunile închise într-o peșteră adâncă, eliberându-le doar la ordinul zeilor majori. În context modern, termenul desemnează diverse proiecte spațiale (cum ar fi satelitul meteorologic ADM-Aeolus al ESA), fenomene atmosferice sau concepte de inginerie eoliană structurală.
• aerocosmic — Care se referă simultan la spațiul aerian (atmosferic) și la cel cosmic (extraatmosferic); situat în aceste spații sau adaptat să funcționeze în ambele medii. Termenul descrie tehnologii, vehicule, misiuni de cercetare sau industrii conexe care integrează aviația clasică și zborul spațial orbital ori interplanetar.
• aerospațial — Care aparține sau se referă în același timp atmosferei terestre și spațiului cosmic din afara ei, ori proiectării și construcției vehiculelor destinate navigației în ambele medii. Acest termen descrie o ramură industrială și științifică extrem de complexă, ce include structural cercetarea aerodinamică, ingineria rachetelor, zborul sateliților și sistemele de navigație extra-atmosferică.
• Amalteea — In mitologia greaca, nimfa (reprezentata adesea ca o capra) care l-a hranit cu laptele ei pe zeul Zeus in copilarie, pe cand acesta era ascuns in pestera din muntele Ida pentru a fi salvat de furia tatalui sau, Cronos; cornul ei a devenit legendarul corn al abundentei (cornucopia). In astronomie, termenul desemneaza al treilea satelit natural al planetei Jupiter ca distanta, descoperit in 1892 de Edward Emerson Barnard, caracterizat printr-o forma extrem de neregulata si o culoare rosiatica intensa.
• Amalthea — În mitologie, numele nimfei sau al caprei divine care l-a hrănit cu lapte pe Zeus în perioada pruncriei sale ascunse în peștera din Creta, cornul ei devenind faimosul simbol al abundenței cunoscut sub numele de 'Cornul Abundenței'. În astronomie, termenul desemnează al treilea satelit ca distanță față de planeta Jupiter, descoperit în anul 1892, caracterizat printr-o formă extrem de neregulată și o nuanță roșiatică intensă.
• amficit — Celulă glială turtită, de formă satelit, care înconjoară structural și protejează corpul neuronilor din ganglionii nervoși spinali și vegetativi ai sistemului nervos periferic. Aceste celule satelite capsulare joacă un rol esențial în menținerea micromediului biochimic, asigurarea suportului trofic și izolarea electrică a corpului celular neuronal.
• amfiplastie — Fenomen citogenetic sau anomalie structurală cromozomială ce apare în urma hibridării interspecifice, caracterizată prin modificarea morfologică constantă (alterarea formei, constricțiilor secundare sau a organizatorilor nucleolari) a unui set de cromozomi proveniți de la o specie parentală sub influența citoplasmei sau a genomului speciei partenere.
• antenist — Muncitor sau tehnician specialist în asamblarea, instalarea, orientarea și repararea antenelor de radiocomunicații, televiziune terestră sau prin satelit și telefonie mobilă. Acest specialist deține cunoștințe avansate despre propagarea undelor electromagnetice, cabluri coaxiale și echipamente de recepție, lucrând adesea la înălțimi mari pe clădiri sau piloni.
• apocentru — Punctul cel mai îndepărtat de centrul de atracție în orbita eliptică a unui corp ceresc sau a unui satelit artificial; extremitatea axei mari a orbitei opusă pericentrului. În funcție de corpul central în jurul căruia se efectuează mișcarea orbitală, termenul capătă denumiri specifice, cum ar fi apogeu pentru Pământ sau afeliu pentru Soare.
• apogeu — Punctul cel mai îndepărtat de Pământ pe orbita eliptică a Lunii sau a unui satelit artificial; apoapsidă terestră. În sens figurat, termenul desemnează punctul culminant, treapta cea mai înaltă, nivelul maxim de dezvoltare, glorie, putere sau strălucire la care poate ajunge o persoană, o civilizație, o știință sau o operă de artă.
• ariel — Nume propriu cu origini ebraice (semnificând leul lui Dumnezeu); în mitologie și demonologie, reprezintă un spirit al aerului sau al apei; în literatură, este celebrul spirit slujitor din piesa Furtuna de William Shakespeare; în astronomie, desemnează al patrulea satelit ca mărime al planetei Uranus, descoperit în anul 1851 de William Lassell.
• arterioflebită — Proces inflamator acut sau cronic care afectează simultan o arteră și vena sa satelit, provocând modificări structurale ale pereților vasculari și crescând semnificativ riscul de apariție a trombozei duble. Această corelație patologică se manifestă adesea în cadrul unor infecții locale extinse, traumatisme severe sau afecțiuni autoimune sistemice.
• Astra — Acronimul pentru Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, o instituție culturală fundamentală fondată în 1861 la Sibiu, având un rol istoric decisiv în emanciparea culturală și politică a românilor din Transilvania. În sens larg, termenul desemnează o gamă variată de entități structurale moderne, de la mărci auto celebre și cluburi sportive, până la sateliți de telecomunicații sau denumiri poetice ale corpurilor cerești în limba latină.
• astronautică — Știință și ramură a tehnologiei moderne care se ocupă cu studiul, proiectarea, construcția și exploatarea vehiculelor spațiale (rachete, sateliți, sonde, stații orbitale) destinate călătoriilor sau cercetării în afara atmosferei terestre. Această disciplină interdisciplinară reunește cunoștințe avansate de mecanică cerească (astrodinamică), propulsie chimică ori nucleară, electronică de bord și medicină spațială pentru a asigura explorarea universului.
• autonoe — 1. Prințesă tebană din mitologia greacă, fiica cea mare a regelui Cadmos (fondatorul Tebei) și a zeiței Harmonia, soție a lui Aristaeos și mamă a nefericitului vânător Actaeon. Numele său, tradus literal prin 'cea care gândește pentru sine' sau 'cu minte proprie', este legat tragic de episoadele de frenezie dionisiacă în care, cuprinsă de nebunia rituală insuflată de zei, a participat alături de surorile sale la dezmembrarea nepotului ei, Pentheus. 2. Satelit natural de mici dimensiuni al planetei Jupiter, descoperit în anul 2001 și numit oficial după personajul mitologic.