#ranunculaceae

• Actaea — Termen cu multiple valențe; în botanică reprezintă un gen de plante erbacee perene din familia Ranunculaceae, cunoscute popular sub numele de 'orbalț' sau 'iarba lui Cristofor', caracterizate prin fructe de tip bacă adesea toxice. În mitologia greacă, Actaea este numele uneia dintre nereide (nimfe ale mării), iar în astronomie desemnează un satelit natural al obiectului transneptunian 120347 Salacia.
• Actaea alba — Denumire științifică (sinonimă cu Actaea pachypoda) pentru o plantă erbacee perenă, toxică, din familia Ranunculaceae, nativă în estul Americii de Nord. Este remarcabilă structural prin fructele sale de tip bacă, de culoare albă, cu un punct negru central, susținute de pediceli groși și roșii, înfățișare ce îi conferă numele popular de 'ochii păpușii' (doll's eyes). Toate componentele plantei conțin toxine cardiogene puternice.
• Actaea rubra — Denumire științifică pentru o specie de plantă erbacee perenă și otrăvitoare din familia Ranunculaceae, răspândită în America de Nord și în unele regiuni boreale. Spre deosebire de ruda sa cu fructe albe, Actaea rubra se caracterizează structural prin ciorchini de bace sferice de un roșu aprins, strălucitor (rar albe în varietăți specifice), purtate pe pediceli subțiri. Toate părțile plantei sunt extrem de toxice, afectând sistemul nervos și muscular.
• Actaea spicata — Denumire științifică pentru specia tip a genului Actaea, cunoscută popular în limba română sub numele de 'orbalț' sau 'iarba lui Cristofor'. Este o plantă erbacee perenă, toxică, din familia Ranunculaceae, autohtonă în pădurile umbroase de foioase și conifere din Europa și Asia. Se recunoaște structural prin frunzele mari, dințate, inflorescențele albe în formă de spic și fructele de tip bacă, negre și lucioase, care conțin substanțe iritante puternice.
• Adonis aestivalis — Denumirea științifică a ruscuței de vară, o plantă erbacee anuală din familia Ranunculaceae, cu flori solitare de culoare roșu-aprins sau purpuriu, având o pată neagră la baza petalelor. Planta crește spontan în zonele de câmpie ca buruiană în culturile de cereale și conține glicozide cardiotonice cu potențial toxic ridicat, fiind utilizată controlat în medicina tradițională.
• Adonis amurensis — Denumirea științifică a ruscuței de Amur, o plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, originară din estul Asiei (Siberia, China, Japonia și Coreea). Planta înflorește la începutul primăverii, adesea străpungând stratul de zăpadă cu florile sale mari, solitare, de o culoare galben-aurie intensă, fiind utilizată tradițional ca plantă ornamentală și în medicina orientală datorită compușilor cardiotonici.
• Adonis annua — Denumirea științifică a ruscuței de toamnă (sau cocoșeii de toamnă), o plantă erbacee anuală din familia Ranunculaceae, originară din Africa de Nord, Europa și Asia de Vest. Planta atinge înălțimi de până la 50 cm, având frunze fin divizate și flori solitare de un roșu-intens, sângeriu, cu un centru negru, fiind adesea întâlnită ca buruiană în culturile agricole sau cultivată în scop ornamental.
• Adonis flammea — Denumirea științifică a ruscuței de foc (sau cocoșeii de foc), o plantă erbacee anuală din familia Ranunculaceae. Planta este remarcabilă prin florile sale solitare de un roșu-stacojiu intens, amintind de culoarea flăcărilor, adesea pătate cu negru la baza petalelor. Crește spontan în zonele de câmpie și colinare, preferând solurile calcaroase și însorite din culturile de cereale ori pajiștile uscate.
• Adonis vernalis — Denumirea științifică a ruscuței de primăvară, o plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae. Este renumită pentru florile sale mari, solitare, de un galben-auriu strălucitor, care apar devreme în aprilie sau mai. Planta are o importanță deosebită în fitoterapie datorită conținutului de adonitoxină și cimariză, substanțe utilizate controlat ca regulator cardiac, fiind totodată o specie protejată în multe regiuni din cauza restrângerii habitatelor sale naturale.
• anemonă — 1. Plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, cu flori mari, solitare, viu colorate în nuanțe de alb, albastru, roșu sau violet, care înflorește de obicei primăvara (floarea-paștelui). 2. Animal marin nevertebrat din clasa Anthozoa, cu un corp cilindric, moale și tentacule urzicătoare dispuse în jurul gurii, asemănător unei flori (anemonă-de-mare).
• Anemone — Gen taxonomic care cuprinde aproximativ 200 de specii de plante erbacee perene din familia Ranunculaceae, răspândite în special în zonele temperate și subarctice ale emisferei nordice. Genul este recunoscut pentru florile sale lipsite de petale adevărate, rolul acestora fiind preluat de sepale intens colorate, și pentru prezența unor compuși chimici iritanți precum anemonina.
• Anemone acutiloba — Denumire științifică sinonimă pentru Hepatica acutiloba (sau Hepatica nobilis var. acuta), o plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, nativă în estul Americii de Nord. Este recunoscută prin frunzele sale caracteristice cu trei lobi ascuțiți la vârf și flori timpurii de primăvară, cu nuanțe variind de la alb și roz până la albastru-pal, ce se dezvoltă în păduri mature și pe soluri calcaroase.
• Anemone albana — Denumire științifică sinonimă pentru Pulsatilla albana, o plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, răspândită în zonele alpine și stâncoase din Caucaz și Iran. Planta se distinge prin perișorii densi și mătăsoși care o acoperă complet, frunzele adânc divizate și florile sale nodding (aplecate) sub formă de clopot, colorate în nuanțe de galben-crem, violet-deschis sau purpuriu.
• Anemone alpina — Denumire științifică sinonimă pentru Pulsatilla alpina, o plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, nativă în zonele montane înalte din centrul și sudul Europei. Această specie alpină deosebit de decorativă se dezvoltă pe pajiști subalpine și stâncării, fiind caracterizată prin flori mari, solitare, de culoare albă sau galben-sulf, acoperite pe exterior cu perișori fini, mătăsoși, și prin fructe decorative cu aspect de pămătuf lânos.
• Anemone altaica — Specie de plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, nativă într-un areal larg din Asia și estul Europei, incluzând Siberia, Munții Altai, China și regiunea Amur. Este strâns înrudită cu anemona de pădure europeană, dezvoltând un rizom lung, frunze adânc sectate și flori solitare de un alb pur sau ușor violacee, care apar la începutul primăverii în păduri umbroase de foioase și conifere.
• Anemone angulosa — Denumire științifică sinonimă pentru Hepatica transsilvanica (sau Anemone transsilvanica), o plantă erbacee perenă de o importanță deosebită, endemică în lanțul muntos al Carpaților Românești. Această specie rară se dezvoltă în păduri umbroase de fag și conifere, pe soluri calcaroase, remarcându-se prin frunzele sale mari, trilobate, cu margini dințate sau unghiulare, și prin florile sale solitare de un albastru-intens sau intens-violet care apar imediat după topirea zăpezii.
• Anemone baicalensis — Specie de plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, nativă în regiunile temperate ale Asiei Răsăritene, în special în jurul lacului Baikal din Siberia, dar și în Mongolia și nordul Chinei. Această plantă de pădure dezvoltă un rizom subțire și târâtor, tulpini delicate acoperite cu perișori fini și flori solitare de un alb imaculat, fiind un element floristic specific ecosistemelor forestiere montane și subalpine asiatice.
• Anemone baldensis — Specie de plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, nativă în zonele montane înalte din sudul și centrul Europei, în special în Alpi. Această plantă alpină de talie mică se dezvoltă pe pante pietroase, grohotișuri și soluri calcaroase, caracterizându-se printr-un rizom ramificat, frunze adânc divizate și flori solitare de un alb pur, adesea cu nuanțe roz-roșiatice pe partea exterioară a sepalelor.
• Anemone blanda — Specie de plantă erbacee perenă, tuberculoasă, din familia Ranunculaceae, nativă în sud-estul Europei (Balcani) și vestul Asiei (Turcia, Liban). Este o plantă extrem de populară în horticultură datorită înfloririi sale spectaculoase și timpurii, formând covoare dense de flori asemănătoare cu margaretele, colorate în nuanțe intense de albastru, violet, roz sau alb, ce se deschid complet sub acțiunea directă a razelor de soare.
• Anemone caroliniana — Specie de plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, nativă în regiunile centrale și de sud-est ale Statelor Unite ale Americii. Această plantă de preerie se dezvoltă pe soluri uscate, nisipoase sau calcaroase, având un rizom tuberos din care cresc tulpini delicate ce poartă o singură floare solitară, cu numeroase sepale petaloide de culoare albă, roz sau violet-deschis, ce se deschid la începutul primăverii.