#radical

• agrosto — Prefixoid sau element de compunere neologistic extras din limba greacă, utilizat în terminologia științifică internațională pentru a forma cuvinte noi referitoare la iarbă, pajiști, graminee sau studiul plantelor ierboase. Acesta servește ca bază structurală în constituirea unor discipline academice specifice precum agrostologia sau agrostografia.
• alchil — Nume generic dat radicalilor hidrocarburați monovalenți, saturați și aciclici, obținuți teoretic prin îndepărtarea unui atom de hidrogen dintr-un alcan. Au formula moleculară generală CnH2n+1 și sunt denumiți structural prin înlocuirea sufixului „-an” al alcanului corespunzător cu sufixul „-il” (de exemplu: metil, etil, propil, butil), fiind componente fundamentale în sinteza compușilor organici.
• alebard- — Formă de bază, variantă grafică sau temă radicală utilizată istoric în manuscrisele medievale sau în primele încercări de traducere militară pentru a construi termeni derivați asociați armelor de infanterie de tipul alebardei. Apare ca segment morfolocuționar în descrierile tehnice vechi sau în inventarele de armament unde denumirile soldaților înarmați cu acest tip de armă erau adaptate structural din limbile vest-europene.
• alectoro — Element de compunere neologic utilizat structural în taxonomia științifică internațională, provenit din limba greacă veche, unde desemnează noțiunea de cocoș sau pasăre galinacee. Intră în alcătuirea unor termeni de specialitate din ornitologie, paleontologie și botanică pentru a descrie specii, creste sau formațiuni anatomice care amintesc de morfologia ori comportamentul unui cocoș.
• alelo — Element de compunere neologic provenit din limba greacă veche, unde exprimă noțiunile de unul pe altul, reciproc sau alternativ. Structural, intră în alcătuirea multor termeni de specialitate din genetică și ecologie (cum ar fi alelomorf, alelopatie sau alelogamie) pentru a indica o relație de interacțiune, alternanță moleculară ori influență directă între organisme sau gene de aceeași natură.
• alifato — Termen rar utilizat în nomenclatura chimică nestandardizată sau ca element de compunere lingvistică pentru a indica o legătură structurală directă cu un radical sau cu un compus alifatic. În unele lucrări tehnice de sinteză polimerică, se folosește contextual pentru a desemna un intermediar reacțional cu catenă carbonică deschisă, derivat dintr-un acid gras sau dintr-o grăsime naturală.
• alocuri — Element component de bază al locuțiunii 'pe alocuri', cu sensul de în unele locuri, pe ici, pe colo, prin unele părți; structural, servește la nuanțarea discursului pentru a exprima fragmentarea, discontinuitatea spațială sau raritatea unui fenomen.
• alumin — Formă arhaică sau neologism învechit utilizat în trecut în terminologia chimică și mineralogică românească pentru oxidul de aluminiu (alumină) sau ca rădăcină structurală în denumirea unor compuși (cum ar fi hidrurile sau sărurile derivate din aluminiu); în uzul curent, este asimilat ca o variantă grafică parțială sau greșeală pentru 'alumină' ori 'aluminat'.
• amerinț- — Rădăcină lexicală ipotetică, morfem sau variantă radicală neatestată independent, ce apare în formele arhaice sau dialectale ale unor verbe vechi românești (precum variante ale verbului 'a amența' sau corelate cu formarea regională a termenilor legați cu sfoară/ață). Nu deține o autonomie structurală în vocabularul curent, servind doar ca element de analiză în reconstrucțiile lingvistice sau etimologice ale graiurilor populare.
• amil — Radical alchil pentavalent saturat acyclic, cu formula structurală generală -C5H11, derivat formal de la pentan prin îndepărtarea unui atom de hidrogen; denumire sistematică alternativă pentru grupa pentil. Acest compus joacă un rol structural esențial în sinteza organică industrială și farmacologie, fiind componentul de bază în compuși volatili precum azotitul de amil, utilizat clinic ca vasodilatator puternic.
• amili — Formă de plural a substantivului 'amil', care desemnează o serie de radicali organici monovalenți aciclici saturați, proveniți ipotetic din pentan prin îndepărtarea unui singur atom de hidrogen. Acești compuși structurali sunt utilizați pe scară largă în sinteza organică și în industria chimică a solvenților. De asemenea, termenul poate funcționa ca element de compunere (prefix) cu sensul de 'amidon'.
• amilic — Care aparține radicalului amil sau derivă din acesta; care se referă la compușii organici ce conțin catene de cinci atomi de carbon. Cel mai frecvent, termenul este întâlnit în sintagma 'alcool amilic', o grupă de alcooli izomeri cu miros pătrunzător și toxic, utilizați pe scară largă în industrie ca solvenți, extractanți sau materie primă pentru producerea de esteri aromatici și mase plastice.
• amină — Compus organic structural derivat teoretic sau practic din amoniac, prin înlocuirea unuia, a două sau a tuturor celor trei atomi de hidrogen cu radicali hidrocarbonați (alchil sau aril). În funcție de numărul atomilor de hidrogen înlocuiți, aminele se clasifică în primare, secundare și terțiare, având un caracter bazic și jucând un rol biologic și industrial crucial (de la aminoacizi și neurotransmițători până la coloranți și medicamente).
• anabaptism — Curent religios creștin radical apărut în Europa Centrală în secolul al XVI-lea, în timpul Reformei Protestante, caracterizat prin respingerea botezului sugarilor și susținerea necesității unui botez conștient, administrat exclusiv adulților care își mărturisesc credința. Din punct de vedere structural, adepții săi promovau nonviolența, separarea radicală dintre biserică și stat, precum și comunitatea de bunuri.
• anabaptist — Persoană care aparține anabaptismului sau care adoptă doctrinele acestei mișcări religioase radicale din secolul al XVI-lea. Ca adjectiv, descrie un element structural, o comunitate, o biserică ori un principiu teologic specific acestui curent creștin, caracterizat prin refuzul botezului la prunci și susținerea rebotezării conștiente la vârsta adultă.
• anabaptistă — Forma de feminin pentru termenul anabaptist; femeie care aderă la principiile anabaptismului sau care face parte dintr-o astfel de comunitate creștină radicală. Ca adjectiv, descrie o entitate feminină, o doctrină, o comunitate sau o practică structurală specifică mișcării de reformă care respinge botezul copiilor.
• anabaptizm — Variantă grafică veche, învechită sau neliterară pentru termenul modern 'anabaptism'. Desemnează mișcarea creștină radicală din secolul al XVI-lea care contesta validitatea botezului administrat pruncilor și condiționa apartenența la comunitatea spirituală de un act de credință conștient, repetat la vârsta adultă.
• anchil — Termen tehnic învechit sau variantă ortografică rară pentru radicalul chimic alchil; grupă funcțională monovalentă monatomică saturată, derivată formal dintr-un alcan prin îndepărtarea unui atom de hidrogen (având formula generală CnH2n+1). Joacă un rol fundamental în sinteza compușilor organici și în definirea structurilor moleculare complexe.
• anil — Arbust exotic originar din regiunile tropicale ale Americii, aparținând familiei leguminoaselor (Indigofera suffruticosa), din ale cărui frunze și tulpini se extrăgea în trecut indigo-ul natural. În terminologia chimică industrială, termenul poate descrie, de asemenea, radicalul organic divalent derivat din anilină sau compușii structurali asociați claselor de coloranți azoici și pigmenți utilizați în vopsitorie.
• anticancerigen — Care împiedică apariția, dezvoltarea sau evoluția cancerului, anihilând agenții carcinogeni sau mutageni; substanță chimică, aliment antioxidant sau compus biologic capabil să protejeze structura ADN-ului celular împotriva degradării maligne. În diete și medicină preventivă, indică proprietatea unor substanțe (cum sunt vitaminele C și E, seleniul sau polifenolii) de a neutraliza radicalii liberi.