#profil

• acru — Care are gustul caracteristic și înțepător acid al oțetului, al lămâii sau al fructelor necoapte, perceput de receptorii gustativi specifici ai limbii; aliment care a suferit un proces de fermentație acidă naturală sau artificială (cum este laptele acru ori varza acră). În sens figurat, termenul descrie o persoană posacă, morocănoasă, neprietenoasă ori o remarcă plină de răutate sau nemulțumire.
• Actaea alba — Denumire științifică (sinonimă cu Actaea pachypoda) pentru o plantă erbacee perenă, toxică, din familia Ranunculaceae, nativă în estul Americii de Nord. Este remarcabilă structural prin fructele sale de tip bacă, de culoare albă, cu un punct negru central, susținute de pediceli groși și roșii, înfățișare ce îi conferă numele popular de 'ochii păpușii' (doll's eyes). Toate componentele plantei conțin toxine cardiogene puternice.
• acționară — Femeie sau persoană juridică (asimilată la genul feminin ca entitate ori societate) care deține una sau mai multe acțiuni în capitalul unei societăți comerciale. Acest statut juridic și structural îi oferă dreptul de a participa la adunările generale, de a-și exprima votul proporțional cu cota deținută și de a încasa dividende din profitul realizat.
• acvilin — Care aparține acvilei, privitor la acvilă; care seamănă cu o acvilă sau cu o parte a corpului ei. Folosit frecvent în caracterizările fizionomice umane pentru a descrie un nas proeminent, curbat structural în formă de cioc de vultur, ori o privire ageră, mândră, severă și extrem de pătrunzătoare.
• acvilizare — Acțiunea de a se acviliza și rezultatul ei; proces structural, fizionomic sau comportamental prin care o entitate, un profil ori o atitudine dobândește trăsături specifice unei acvile. În sens estetic sau literar, termenul descrie curbarea fermă a liniilor feței ori accentuarea unei posturi maiestuoase, mândre și dominante, ce amintește de dinamica unei păsări de pradă regale.
• adiată — Forma de feminin singular a cuvântului 'adiat'; descrie o briză, o boare de vânt sau o suflare de aer care s-a manifestat într-un mod extrem de blând, plăcut și temperat. În mod figurat, se aplică entităților abstracte de gen feminin (idee, șoaptă, prezență) caracterizate prin delicatețe structurală și apariție discretă.
• adipos — Care conține grăsime, format structural din grăsime ori care are caracteristicile acesteia. În anatomie și histologie, descrie tipul de țesut conjunctiv specializat în stocarea trigliceridelor în interiorul unor celule numite adipocite, îndeplinind roluri esențiale de rezervă energetică, izolare termică și protecție mecanică a organelor.
• adistină — Forma de feminin singular a cuvântului 'adistin'; descrie o suprafață, o zonă sau o entitate de gen feminin care a fost atinsă, marcată ori influențată structural de o acțiune externă. Este o relicvă lexicală întâlnită în manuscrise izolate și povestiri populare de epocă.
• Adjaria — Republică autonomă situată în sud-vestul Georgiei, pe coasta estică a Mării Negre, la granița cu Turcia. Este o regiune cu o importanță strategică deosebită, având capitala la Batumi și fiind caracterizată printr-un relief muntos spectaculos, o climă subtropicală umedă și o istorie bogată marcată de confluența culturilor georgiană, otomană și pontică.
• adjectivic — Care aparține adjectivului, privitor la adjectiv; care are caracterul, structura sau funcția specifică unui adjectiv; manifestat prin proprietăți tipice clasei numelor calificative, cum ar fi capacitatea de a determina un substantiv ori de a exprima grade de intensitate.
• Adjud — Municipiu situat în estul României, în județul Vrancea, localizat la intersecția unor importante căi de comunicație feroviară și rutieră națională. Orașul este așezat într-o zonă de câmpie fertilă, aproape de confluența râului Trotuș cu Siretul, având o istorie documentată din perioada medievală și funcționând ca un nod industrial și logistic de importanță regională.
• agăița — Formă regională sau variantă populară pentru verbul 'a agăța'; acțiunea de a suspenda, a prinde sau a fixa un obiect de un suport (cârlig, cui, creangă) astfel încât să atârne în aer. În mod contextual, poate însemna și a prinde din greșeală haina într-un element ascuțit sau, la sensul figurat, a aborda pe cineva insistând pentru a intra în vorbă sau a crea o legătură.
• agăițare — Acțiunea de a agăița și rezultatul ei; formă regională pentru 'agățare' ce desemnează procesul de prindere, suspendare sau fixare a unui obiect de un suport pentru a atârna. De asemenea, poate defini prinderea accidentală a unui material textil într-un element ascuțit ori, la sensul figurat, acțiunea insistentă și agasantă de a aborda o persoană pentru a iniția o conversație.
• agâmbală — Unealtă rudimentară de gospodărie, formată dintr-o prăjină lungă de lemn terminată cu un cârlig metalic sau o ramificație îndoită, utilizată în mediul rural pentru a trage, a agăța sau a coborî obiecte la care nu se poate ajunge direct (cum ar fi crengile uscate din copaci, gălețile blocate în fântână ori fânul din căpițe); în sens figurat și peiorativ, termenul poate descrie o persoană foarte înaltă, slabă și deșelată, cu un mers deformat sau neîndemânatic.
• agâmbare — Acțiunea de a agâmba și rezultatul ei; procesul fizic sau mecanic prin care un obiect rigid (precum o sârmă, o bară metalică sau un cui) este îndoit, încovoiat sau curbat în formă de cârlig. Reprezintă o formă nominalizată utilizată în limbajul gospodăresc sau mesteșugăresc tradițional pentru a defini deformarea unghiulară controlată a unui material.
• Agârbiceanu — Nume de familie românesc de origine toponimică, derivat de la numele localității Agârbiciu; este purtat în mod celebru de Ion Agârbiceanu (1882–1963), renumit scriitor, prozator, academician și preot greco-catolic român, cunoscut pentru operele sale realiste ce descriu viața rurală și minerească din Munții Apuseni (precum romanul 'Arhanghelii' sau nuvela 'Faraonii'). De asemenea, poate desemna entități sau instituții numite în onoarea sa.
• agărnire — Acțiunea de a agărni și rezultatul ei; procesul prin care o suprafață este zgâriată, crestată sau marcată superficial cu un obiect tăios ori ascuțit. Reprezintă o formă nominalizată utilizată în limbajul rural pentru a defini o tăietură fină, o crestătură de ghidaj în lemnărie sau o ușoară leziune epidermică provocată accidental.
• agărnitură — Zgârietură fină, crestătură superficială sau urmă vizibilă lăsată pe o suprafață de un obiect ascuțit, spin ori unealtă de tăiere. În meșteșugurile tradiționale, reprezintă semnul sau linia de ghidaj executată intenționat pe lemn ori piatră pentru a marca reperele de prelucrare, iar în sens cotidian indică o mică leziune a pielii ori o imperfecțiune estetică pe un obiect gospodăresc.
• agăruire — Acțiunea de a agărui și rezultatul ei; procesul gospodăresc sau agricol de sortare, selectare, alegere ori separare a unor elemente dintr-un ansamblu. Reprezintă, de asemenea, actul de rânduire, potrivire ori așezare ordonată a obiectelor sau bunurilor dintr-o gospodărie rurale, fiind un termen nominalizat specific lexicului dialectal vechi.
• Agăstin — Formă regională, populară sau arhaică a prenumelui masculin Augustin; nume propriu de persoană utilizat istoric în special în comunitățile rurale din Transilvania și Banat. Provine din latinescul 'Augustinus' (derivat din 'Augustus'), având semnificația etimologică de 'cel măreț', 'cel sfânt' sau 'sortit măririi', fiind integrat în onomastica românească prin filieră religioasă și adaptat fonetic graiurilor locale.