#plante perene

• Acanthus — Genul tip al familiei Acanthaceae, cuprinzând circa 30 de specii de plante erbacee perene sau arbuști originari din regiunile temperate și tropicale ale Europei de Sud, Africii și Asiei. Plantele sunt recunoscute prin frunzele lor maiestuoase, adânc lobate și frecvent spinoase, și prin spicul floral erect, dens, purtător de flori bilabiate. Numele său are o rezonanță culturală uriașă, frunzele sale servind drept model istoric neschimbat pentru capitelurile stilului arhitectural corintic și compozit.
• Adenophora — Gen de plante erbacee perene din familia Campanulaceae, originare în principal din regiunile temperate ale Eurasiei, cunoscute popular sub denumirea de clopoței-cu-glande. Caracteristica lor structurală principală este prezența unui disc nectarifer glandular de formă cilindrică sau tubulară ce înconjoară baza stilului, florile fiind de obicei albastre sau violete, agățate sub formă de ciorchine ori panicul.
• Adenostyles alliariae — Specie de plantă erbacee perenă din familia Asteraceae, genul Adenostyles, cunoscută popular sub denumirea de potofol sau clopoței-de-munte; este caracterizată structural prin frunze bazale foarte mari, cordate sau reniforme, cu margini dințate și pețioli lungi, iar inflorescențele sale compacte grupează capitule mici de culoare roz-purpurie. Această plantă crește spontan în etajul montan și subalpin, preferând locurile umede, umbroase și solurile bogate în nutrienți.
• aiofil — Termen de specialitate folosit pentru a descrie plantele, arborii sau arbuștii care au proprietatea biologică structurală de a-și păstra frunzele verzi în mod persistent pe tot parcursul anului. Acest fenomen vegetal definește speciile adaptate perfect la medii climatice variabile, care nu prezintă o fază completă de desfrunzire în sezonul rece ori secetos, menținându-și activitatea fotosintetică vie și oferind un suport ecologic constant ecosistemului.
• aiofite — Clasă ecologică și taxonomică de plante superioare sau arbori foioși caracterizați structural prin capacitatea biologică neschimbată de a-și menține aparatul foliar permanent verde, viu și activ din punct de vedere fotosintetic pe tot parcursul ciclurilor sezoniere. Aceste organisme vegetale perene, specifice în special arealelor tropicale și subtropicale dar cu reprezentanți izolați și în climatele temperate, nu prezintă o fază completă de desfrunzire autonomă, ci reînnoiesc frunzele individual și eșalonat, oferind ecosistemelor o sursă continuă de biomasă și oxigen.
• Althaea cannabina — Specie de plantă erbacee perenă din genul Althaea, familia Malvaceae, originară din sudul Europei și Asia Centrală; este recunoscută după frunzele sale profund palmat-lobate, similare cu cele de cânepă, și florile sale delicate de culoare roz-violet purtate pe tulpini înalte și subțiri.
• Amsonia — Gen taxonomic de plante erbacee perene din familia Apocynaceae, originare în principal din America de Nord și Asia de Est, cunoscute popular sub denumirea de stele albastre; aceste plante sunt apreciate în horticultură și designul de grădini datorită florilor lor caracteristice în formă de stea, de culoare bleu sau azuriu, rezistenței structurale mari la secetă și coloritului galben intens pe care frunzișul îl capătă în perioada toamnei.
• Anaphalis — Gen de plante erbacee perene din familia Asteraceae, subfamilia Asteroideae, nativ în principal în regiunile montane și temperate din Asia, cu câteva specii răspândite în America de Nord. Cunoscute popular sub denumirea generică de 'perle nemuritoare', aceste plante sunt caracterizate prin frunze acoperite cu peri mătăsoși sau lânoși de culoare gri-albicioasă și inflorescențe compacte formate din capitule globuloase cu bractee involucrale uscate, membranoase și persistente, adesea albe, care își păstrează forma și culoarea mult timp după uscare.
• Anaphalis margaritacea — Denumirea științifică oficială binominală a speciei de plantă erbacee perenă cunoscută popular ca 'perla nemuritoare' sau 'mărgăritar de munte', aparținând familiei Asteraceae. Specia este originară din America de Nord și Asia de Est, fiind larg apreciată pentru inflorescențele sale de lungă durată formate din capitule dense cu bractee involucrale albe, sidefii și uscate care înconjoară florile centrale galbene. Structura tulpinii și a frunzelor înguste este acoperită de un strat dens de perișori lânoși, argintii, care conferă plantei rezistență la secetă și un aspect estetic distinct.
• Anaphalis triplinervis — Denumirea științifică oficială binominală a unei specii de plante erbacee perene din genul Anaphalis, familia Asteraceae, originară din regiunile montane și alpine ale Nepalului și ale munților Himalaya. Specia se distinge din punct de vedere structural prin frunzele sale obovate sau lanceolate de culoare gri-argintie, caracterizate prin prezența a trei nervuri paralele proeminente (de unde și epitetul specific triplinervis), și prin inflorescențele sub formă de corimb compuse din capitule cu bractee involucrale albe, uscate și persistente, ce înconjoară florile centrale galbene.
• Anchusa — Gen de plante erbacee din familia Boraginaceae, cunoscut popular sub denumirea de limba-boului sau mărgelușă. Cuprinde numeroase specii anuale, bienale sau perene, răspândite în Europa, vestul Asiei și Africa de Nord, remarcabile prin perișorii rigizi care le acoperă tulpinile și frunzele, respectiv prin florile grupate în cime scorpioide, de o culoare albastru-azuriu intens, violet sau alb.
• Anchusa barrelieri — Specie perenă de plantă erbacee din genul Anchusa, cunoscută popular sub numele de limba-boului de munte sau limba-boului a lui Barrelier. Este o plantă nativă în sudul și estul Europei, caracterizată prin tulpini erecte, rigide, ramificate în partea superioară, și flori mici, de un albastru strălucitor cu centrul galben sau alb, asemănătoare cu cele de nu-mă-uita, grupate în inflorescențe dense.
• Anchusa italica — Specie perenă de plantă erbacee din genul Anchusa, adesea considerată sinonim cu Anchusa azurea, cunoscută popular sub numele de limba-boului italiană sau limba-boului de grădină. Este o plantă viguroasă, înaltă, originară din regiunea mediteraneeană, acoperită cu peri aspri și rigizi, cultivată la scară largă pentru cimele sale ramificate cu flori mari, mari, de un albastru-azuriu spectaculos.
• Anemone acutiloba — Denumire științifică sinonimă pentru Hepatica acutiloba (sau Hepatica nobilis var. acuta), o plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, nativă în estul Americii de Nord. Este recunoscută prin frunzele sale caracteristice cu trei lobi ascuțiți la vârf și flori timpurii de primăvară, cu nuanțe variind de la alb și roz până la albastru-pal, ce se dezvoltă în păduri mature și pe soluri calcaroase.
• Anemone hupehensis — Specie de plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, nativă în centrul și vestul Chinei, dar naturalizată de secole în Japonia. Este extrem de populară în horticultură ca plantă ornamentală de toamnă, remarcându-se prin statura sa înaltă, frunzele trifoliate mari și tulpini ramificate ce poartă numeroase flori spectaculoase cu sepale roz sau albe și un centru de stamine galbene strălucitoare.
• Anemone leveillei — Specie de plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, nativă în regiunile muntoase din centrul și sud-vestul Chinei. Această plantă de grădină elegantă preferă solurile umede și locurile parțial umbrite, fiind recunoscută prin florile sale delicate de un alb pur, care prezintă pe partea posterioară a sepalelor nuanțe de lavandă sau albastru-șters, completate în centru de un grup proeminent de stamine violet-închis.
• Anemone narcissiflora — Denumire științifică sinonimă pentru Anemonastrum narcissiflorum, o plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, cu o distribuție vastă în zonele montane, subalpine și alpine din Europa, Asia și America de Nord. Este recunoscută ușor prin inflorescențele sale unice sub formă de umbelă, ce grupează mai multe flori mari de un alb imaculat (sau rar roz), asemănătoare ca dispunere cu cele ale narciselor.
• Anemone pavonina — Specie de plantă erbacee perenă, tuberculoasă, din familia Ranunculaceae, nativă în regiunea mediteraneeană centrală și estică (în special în Grecia, Turcia și Balcani). Este strâns înrudită cu Anemone coronaria, dar se distinge prin florile sale mari cu sepale mai înguste și numeroase, intens colorate în nuanțe strălucitoare de roșu-aprins, roz, violet sau alb, prezentând adesea un inel central galben sau palid și un disc întunecat în mijloc.
• Anemone polyanthes — Specie de plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, nativă în regiunile muntoase din Himalaya, Pakistan, nordul Indiei și Nepal. Se dezvoltă la altitudini mari, pe pajiști alpine și versanți stâncoși, fiind recunoscută prin inflorescențele sale bogate sub formă de umbelă simplă sau compusă, ce grupează numeroase flori mari de un alb imaculat sau ușor rozalii, susținute de tulpini viguroase și intens pubescente.
• Anemone sylvestris — Specie de plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, nativă în pajiștile uscate, marginile de pădure și poienile însorite din Europa Centrală și de Est, până în Siberia. Cunoscută popular sub numele de anemona de pădure sau anemona zăpezii, această plantă viguroasă se remarcabilă prin tufișurile sale dense, frunzele adânc lobate și florile mari, solitare sau perechi, de un alb pur, cu parfum delicat și stamine galbene strălucitoare în centru, urmate de fructe lână.