#osie

• abjecție — Starea, calitatea sau caracterul a ceea ce este abject; comportament, faptă, atitudine sau manifestare de o josnicie sau ticăloșie extremă. De asemenea, poate desemna o stare de profundă decădere morală ori o exprimare vulgară și jignitoare.
• abjecțiune — Stare de degradare morală extremă, josnicie profundă sau ticăloșie care provoacă repulsie și dispreț. În sens filozofic și psihologic, termenul desemnează fie fapta sau comportamentul care încalcă flagrant normele demnității umane, fie sentimentul de auto-depreciere și umilință totală resimțit de un individ în fața propriei decăderi sociale sau morale.
• abominație — Faptă, comportament, stare sau obiect de o ticăloșie ori urâțenie extremă, care provoacă o repulsie profundă, groază, dezgust spiritual sau condamnare morală absolută. În textele religioase sau biblice vechi, termenul desemnează păcate grave, practici idolatre ori lucruri spurcate și necurate din punct de vedere spiritual.
• abominațiune — Forma completă, etimologică și tradițională a substantivului care desemnează o faptă, un comportament sau o situație de o ticăloșie ori urâțenie extremă, care stârnește o repulsie profundă, groază, dezgust spiritual sau condamnare morală absolută. În limba română modernă, este utilizată mai rar decât varianta sa redusă „abominație”.
• Abrosie — (Medicină, rar) Stare patologică caracterizată prin lipsă de hrană, inaniție cronică sau slăbire extremă provocată de refuzul sau imposibilitatea de a se hrăni; variantă mai puțin frecventă a neologismului medical 'abrozie'.
• Abrozie — (Medicină) Stare patologică constând în imposibilitatea sau refuzul complet de a se hrăni, ducând la cahexie, inaniție și slăbire extremă; (mitologie, variantă) hrană mitologică a zeilor din antichitatea greacă, considerată sursa nemuririi, folosită uneori ca sinonim grafic pentru ambrozie.
• acromegală — Forma de feminin pentru cuvântul 'acromegal'; descrie o persoană de sex feminin sau o structură anatomică (conformație, fizionomie, simptomatologie) afectată de acromegalie ori caracterizată prin trăsăturile acestei boli. La femei, evoluția afecțiunii poate provoca, pe lângă modificările scheletice, tulburări severe ale ciclului menstrual și macroglosie.
• acromegalie — Boală neuroendocrină cronică provocată de o hipersecreție patologică de hormon de creștere (somatotrop) și de factor de creștere de tip insulinic (IGF-1) la vârsta adultă, după sudarea cartilajelor de conjugare epifizare. Afecțiunea se caracterizează prin mărirea exagerată a extremităților scheletice (mâini, picioare), hipertrofia oaselor feței (prognatism, proeminența arcadelor orbitale), îngroșarea țesuturilor moi, macroglosie și disfuncții cardiace sau metabolice severe secundare.
• Adesgo — Numele unei mărci comerciale istorice și al unei fabrici textile emblematice din România, fondată în anul 1926 la București de către un antreprenor străin și specializată structural în producția de ciorapi, lenjerie fină și articole de tricotaj. De-a lungul deceniilor, entitatea a devenit cel mai mare producător de profil de pe piața națională, recunoscut pentru calitatea textilelor și tehnologiile avansate de țesere aplicate în procesele industriale.
• Adonis aestivalis — Denumirea științifică a ruscuței de vară, o plantă erbacee anuală din familia Ranunculaceae, cu flori solitare de culoare roșu-aprins sau purpuriu, având o pată neagră la baza petalelor. Planta crește spontan în zonele de câmpie ca buruiană în culturile de cereale și conține glicozide cardiotonice cu potențial toxic ridicat, fiind utilizată controlat în medicina tradițională.
• Adonis annua — Denumirea științifică a ruscuței de toamnă (sau cocoșeii de toamnă), o plantă erbacee anuală din familia Ranunculaceae, originară din Africa de Nord, Europa și Asia de Vest. Planta atinge înălțimi de până la 50 cm, având frunze fin divizate și flori solitare de un roșu-intens, sângeriu, cu un centru negru, fiind adesea întâlnită ca buruiană în culturile agricole sau cultivată în scop ornamental.
• Adonis flammea — Denumirea științifică a ruscuței de foc (sau cocoșeii de foc), o plantă erbacee anuală din familia Ranunculaceae. Planta este remarcabilă prin florile sale solitare de un roșu-stacojiu intens, amintind de culoarea flăcărilor, adesea pătate cu negru la baza petalelor. Crește spontan în zonele de câmpie și colinare, preferând solurile calcaroase și însorite din culturile de cereale ori pajiștile uscate.
• afirosit — 1. Care a fost dăruit, închinat, dedicat sau consacrat în mod solemn și legal unui lăcaș de cult, unei mănăstiri ori divinității; afierosit. 2. Despre sate sau moșii medievale: care se afla sub stăpânirea și imunitatea fiscală a unei instituții ecleziastice în urma unei danii ctitorești.
• Aghiniei — Toponim istoric rar sau denumire atribuită în trecut unei moșii, unei văi ori unui hotar rural din spațiul românesc, având legături etimologice probabile cu o formă onomastică feminină veche (de la numele Aghinia) ori deformată popular din termeni ecleziastici bizantini; apare menționat în documentele de hotărnicie și hărțile de cadastru din secolele XVIII-XIX.
• aglosie — Malformație congenitală extrem de rară caracterizată prin absența totală, anatomică și structurală, a limbii. Această anomalie de dezvoltare embrionară afectează sever funcțiile vitale de deglutiție, respirație și masticație, precum și capacitatea funcțională de articulare a sunetelor și a limbajului vorbit.
• Albotescul — Denumire arhaică sau regională purtată de un fost perimetru rural, moșie, vale sau element de relief din spațiul românesc, asociat din punct de vedere istoric cu numele de familie Albotă sau Alboteanu.
• Aldebaran — Cea mai strălucitoare stea din constelația Taurului (Alpha Tauri) și a paisprezecea ca strălucire de pe cerul nopții, situată la aproximativ 65 de ani-lumină de Pământ. Este o stea gigantă roșie, mult mai rece decât Soarele, dar având un diametru de circa 44 de ori mai mare, fiind ușor de recunoscut datorită nuanței sale portocalii-roșiatice distincte.
• alienațiune — Formă juridică și administrativă arhaică pentru cuvântul 'alienare', utilizată pe scară largă în vechile coduri de legi din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea (cum ar fi Codul Caragea sau Codul Calimach). Termenul definea actul solemn de înstrăinare, vânzare, ipotecare sau donare a unei proprietăți imobiliare ori a unei moșii boierești, precum și actul prin care un individ își ceda de bunăvoie drepturile succesorale sau titlurile nobiliare.
• amăsura — Formă veche, arhaică sau variantă regională pentru verbul a măsura, utilizată istoric în anumite documente cadastrale, hotărnicii sau înscrisuri de cancelarie; acțiunea de a determina dimensiunile, lungimea, suprafața sau volumul unui teren, bun ori obiect cu ajutorul unor instrumente ori unități de măsură tradiționale. În structura bazelor de date lingvistice, este păstrat ca descriptor fix pentru a asigura maparea corectă a lexicului din textele juridice vechi.
• amăsurat — Care a fost evaluat, dimensionat sau măsurat cu precizie în ceea ce privește lungimea, suprafața sau volumul, utilizând unități de măsură tradiționale ori instrumente cadastrale specifice în vechile hotărnicii. În context juridic istoric, descrie statutul unui teren sau al unui bun de valoare a cărui întindere a fost stabilită oficial și consemnată într-un hrisov domnesc pentru a preveni litigiile de vecinătate.