abominațiune
Definiție
Forma completă, etimologică și tradițională a substantivului care desemnează o faptă, un comportament sau o situație de o ticăloșie ori urâțenie extremă, care stârnește o repulsie profundă, groază, dezgust spiritual sau condamnare morală absolută. În limba română modernă, este utilizată mai rar decât varianta sa redusă „abominație”.
Echivalente bilingve
- Abominațiune
- Abominație (arhaic)
Detalii gramaticale și sursă
| Tip Flexiune | Substantiv feminin, articulat: abominațiunea, plural: abominațiuni, genitiv-dativ: abominațiunii / abominațiunilor. |
| Formare | Împrumut livresc vechi (neologism de secol XIX) bazat pe păstrarea sufixării etimologice din francezul 'abomination' și latinescul 'abominatio, -onis'. |
| Ortografie / Pronunție | [a-bo-mi-na-ți-u-ne] (pronunțat în cinci silabe, cu hiat în grupul -iu-, accentul pe silaba penultimă) |
| Sursă | Dicționarul Tezaur al Limbii Române -> Forme Lexicale Tradiționale |
Exemple de utilizare în context
RO: În traducerile vechi ale tratatelor de morală, orice abatere gravă de la etică era numită o urâtă abominațiune.
EN: In old translations of moral treatises, any serious deviation from ethics was called an ugly abomination.
RO: Hrisovul vechi descria faptele tâlharilor ca fiind o abominațiune ce trebuia pedepsită cu asprime de judecata domnească.
EN: The old charter described the robbers' deeds as an abomination that had to be harshly punished by the princely judgment.
RO: Eseistul a folosit termenul de abominațiune pentru a sublinia decăderea valorilor estetice din piesa de teatru analizată.
EN: The essayist used the term abomination to emphasize the decay of aesthetic values in the analyzed theatrical play.
Expresii și sintagme corelate
Act de abominațiune / Act of abomination (archaic)
RO: Formă de exprimare solemnă învechită folosită în literatura veche pentru a numi o acțiune profund imorală sau violentă.
EN: An obsolete solemn phrasing used in old literature to name a deeply immoral or violent action.
Abominațiune sufletească / Spiritual abomination / Moral decay
RO: Sintagmă utilizată în textele filosofice și religioase de secol XIX pentru a descrie degradarea interioară a conștiinței umane.
EN: A phrase used in 19th-century philosophical and religious texts to describe the inner degradation of the human conscience.
Pildă de abominațiune / Example of absolute monstrosity
RO: Caz istoric sau mitologic citat adesea în predicile vechi ca model negativ de cruzime extremă ce atrage oprobriul.
EN: A historical or mythological case often cited in old sermons as a negative model of extreme cruelty that draws opprobrium.
Informații și știri de ultimă oră
Nu au fost găsite știri sau mențiuni recente în presă pentru acest subiect.