#neologism

• asunat — Care a fost adus în stare de rezonanță, armonie sau aliniere structurală cu o idee ori un sistem de valori; adaptat perfect pentru a produce un ecou comun sau o vibrație identică cu elementul de referință.
• asunătoare — Care produce o asunare sau o rezonanță armonioasă; instrument, idee sau entitate conceptuală care are proprietatea structurală de a genera un ecou profund și o aliniere semantică ori spirituală cu mediul înconjurător sau cu stările interioare ale unui individ.
• asunătoriu — Care tinde sau are calitatea de a produce o asunare ori o consunare structurală; descriptiv pentru un element masculin sau neutru care induce o stare de aliniere armonioasă și rezonanță profundă într-un context academic ori filozofic.
• asunet — Un sunet secundar, un ecou sau o rezonanță armonioasă care acompaniază un zgomot principal; vibrație acustică sau semantică ce consună perfect cu un element de referință. În sens structural, definește componenta sonoră rezultată din fenomenul de asunare.
• așungare — Acțiunea de a așunga sau de a trata un produs ori o suprafață cu grăsime animală (osânză sau unsoare), precum și rezultatul acestui proces structural; tehnică tradițională de conservare a alimentelor ori de impermeabilizare a unor materiale textile sau din piele prin impregnarea lor cu un strat dens de lipide.
• așungat — Care a fost supus procesului de așungare; uns, unsuros sau impregnat structural cu grăsime animală (osânză sau unsoare) pentru a obține o protecție împotriva uscării, coroziunii ori a apei. Descrie starea finală a unui obiect sau aliment tratat cu un strat gras de protecție.
• asunie — Starea de a fi în deplină asunare sau armonie conceptuală; calitate structurală a unui ansamblu de idei, valori sau sunete de a exista într-o rezonanță perfectă și lipsită de disonanțe. Reprezintă un principiu ideal de aliniere semantică și echilibru interior.
• asuprăluare — Acțiunea de a prelua o obligație, o datorie, un risc sau o responsabilitate de la o altă parte contractantă; transfer structural prin care un individ sau o entitate juridică își asumă gestionarea directă a unei sarcini financiare ori morale în cadrul unui acord oficial.
• asupritoare — Forma de feminin pentru asupritor; femeie, clasă, națiune sau forță politică care asuprește, tiranizează ori prigonește. Reprezintă entitatea care exercită dominația abuzivă și exploatarea structurală asupra celor lipsiți de apărare.
• asura — În mitologia hindu, clasă de ființe supranaturale sau semizeiești dotate cu o mare forță fizică și magică, adesea aflate într-un conflict structural etern cu zeitățile binefăcătoare (deva) pentru controlul puterii cosmice. În textele vedice timpurii, termenul desemna spirite puternice fără conotație malefică, evoluând ulterior spre sensul de demoni.
• atenanță — O adaptare rară a termenului franțuzesc 'attenance', semnificând o legătură strânsă, o conexiune logică, o dependență juridică, o continuitate teritorială sau o apartenență structurală a unui element secundar față de un corp principal. În context juridic vechi sau administrativ, termenul descria bunurile sau dependințele imobiliare care țineau direct de o proprietate mai mare sau de un domeniu feudal.
• atodid — Termen conceptual rar sau neologism utilizat pentru a descrie o persoană care manifestă o formă extremă de autodidaxie, învățând singură absolut toate elementele unui domeniu complex fără nicio îndrumare academică exterioară ori formală. În sens teoretizant, cuvântul subliniază o autonomie cognitivă totală și o capacitate excepțională de auto-structurare a cunoașterii intelectuale.
• atomă — Formă feminină rară sau neologism conceptual utilizat în fonologia teoretică pentru a desemna o unitate suprasegmentală minimală, indivizibilă sau lipsită de accent propriu (proclitică sau enclitică) în cadrul unui lanț vorbit. Prin extensie analogică sau eroare istorică de registru, termenul a apărut rar ca variantă femininizată pentru particula fizică elementară în manuscrise științifice arhaice.
• atomliză — Termen conceptual rar sau neologism utilizat în spectroscopia avansată și chimia analitică pentru a descrie procesul de scindare, disociere sau descompunere totală a unei molecule în atomii săi constituenți liberi, sub acțiunea căldurii extreme, a arcurilor electrice sau a laserilor de mare putere. Spre deosebire de alte tipuri de disociere chimică, atomliza presupune ruperea tuturor legăturilor intramoleculare pentru a aduce substanța într-o stare pur atomară.
• atotputințe — Formă de plural rar utilizată sau neologism abstract ce desemnează totalitatea capacităților, posibilităților ori forțelor latente absolute de acțiune și manifestare dintr-un sistem cosmic sau spiritual; ansamblul pârghiilor omnipotenței. În filozofia speculativă modernă, termenul este utilizat pentru a descrie dimensiunile multiple prin care o voință absolută își poate pune în aplicare decretele în realitatea materială.
• atributal — Care aparține unui atribut sau se referă la atribute; care are caracterul ori funcția unui atribut esențial în sens conceptual sau metafizic. Este un termen rar utilizat în limbajul academic pentru a descrie o structură dependentă de proprietățile definitorii ale unei substanțe sau ale unui fenomen.
• atributiv — Care exprimă o însușire, o calitate sau un atribut; care are funcția sau rolul unui atribut în propoziție. În lingvistică, descrie o unitate sintactică (cum ar fi o propoziție subordonată atributivă) care determină un substantiv, explicându-i sau restrângându-i înțelesul structural.
• atrof — Termen medical rar sau formă regresivă utilizată pentru a descrie un organism, un țesut ori un individ afectat de atrofie; lipsit de dezvoltare normală, micșorat în volum sau degenerat structural din cauza lipsei de nutriție ori de activitate. În terminologia modernă standard, se folosește aproape exclusiv ca element de compunere sau sub forma adjectivului complet 'atrofiat'.
• atrofo — Prefixoid sau element de compunere savant utilizat pentru a forma termeni medicali, biologici sau tehnici care se referă la atrofie, degenerare structurală sau lipsă de nutriție a unui țesut ori organ. Acesta servește drept bază funcțională pentru a descrie patologii caracterizate prin micșorarea volumului sau pierderea vitalității celulare.
• audioviziv — Formă rară, învechită sau variantă regională neadaptată pentru termenul 'audiovizual'; privitor la auz și la vedere în mod simultan. În primele etape de pătrundere a conceptelor multimedia în limba română (mijlocul secolului al XX-lea), acest termen a fost utilizat ocazional sub influența directă a anumitor modele etimologice străine, fiind ulterior abandonat complet în favoarea formei standardizate actuale.