#metalic

• actinograf — Instrument meteorologic structural utilizat pentru înregistrarea grafică continuă și automată a intensității radiației solare directe și difuze pe o diagramă specială numită actinogramă. Dispozitivul funcționează pe baza unui sistem bimetalic sau termoelectric sensibil la variațiile de temperatură induse de razele solare, transmițând mișcarea mecanică către un braț înregistrator cu peniță care trasează curba valorilor radiante pe un tambur rotativ.
• aenesc — De aramă, făcut din aramă sau bronz; de culoarea aramei, având reflexii metalice, roșiatice-brune; termen arhaic poetic utilizat în literatura veche sau în traduceri biblice istorice pentru a descrie obiecte de cult, arme, armuri sau elemente structurale rigide realizate din aliaje metalice cuprifere.
• alămîiu — Variantă grafică învechită (cu 'î' interior conform normelor ortografice anterioare anului 1993) pentru alămiu; care are culoarea alamei, fiind de un galben-roșiatic sau galben-verzui strălucitor, cu reflexe metalice specifice aliajului de cupru și zinc. Este utilizat în textele literare, tehnice sau academice mai vechi pentru a descrie nuanța caldă a unor obiecte din metal patinat ori lumina specifică a apusului.
• alămit — Care a fost supus procesului de alămire (sau lămire); obiect, piesă sau material metalic acoperit cu un strat protector sau decorativ de alamă. În sens industrial, descrie starea finală a unor accesorii sau elemente structurale care au primit un finisaj galben-auriu pentru a îmbunătăți rezistența la uzură și coroziune atmosferică.
• alămiu — Care are culoarea alamei; de un galben-roșiatic sau galben-verzui strălucitor, cu reflexe metalice specifice aliajului de cupru și zinc. Termenul este utilizat frecvent în descrierile literare sau tehnice pentru a evoca nuanța caldă, ușor patinată, a unor obiecte metalice, a frunzelor de toamnă sau a luminii crepusculare.
• alămură — Termen tehnic sau regional utilizat pentru a desemna zgura, oxizii sau reziduurile metalice fine rezultate în urma procesului de topire, turnare, strunjire ori șlefuire a alamei. De asemenea, poate face referire la o bucată reziduală mică de metal galben sau la spanul fin acumulat pe bancul de lucru din atelierele de turnătorie și feronerie.
• alb-argintiu — Care îmbină sau asociază culoarea albă cu reflexe metalice strălucitoare specifice argintului; de un alb luminos, sclipitor sau uşor cenuşiu-metalizat. Termenul este utilizat frecvent în descrierile peisajelor de iarnă, ale blănurilor unor animale, ale elementelor astronomice sau în designul industrial modern pentru a evoca o eleganță curată și tehnologică.
• alcoxid — Compus organic ionic format prin înlocuirea atomului de hidrogen din gruparea hidroxil (-OH) a unui alcool cu un cation metalic (de regulă de sodiu, potasiu sau alt metal alcalin). Alcoxizii sunt baze extrem de puternice și nucleofili excelenți, fiind utilizați masiv în sinteza organică ca reactivi sau catalizatori în reacții de substituție, eliminare sau condensare.
• aliere — Acțiunea de a (se) alinia sau de a se uni într-o alianță și rezultatul ei; procesul formal prin care state, partide politice, organizații sau indivizi își unesc eforturile și resursele pentru a atinge un scop comun. În metalurgie, termenul reprezintă o variantă tehnică utilizată uneori pentru alierea metalelor, adică introducerea unor elemente chimice secundare într-un metal de bază topit pentru a obține un aliaj cu proprietăți fizico-mecanice superioare.
• aligat — Produs metalic obținut prin topirea și unirea a două sau mai multe elemente chimice, dintre care cel puțin unul este metal; aliaj realizat printr-un proces tehnic controlat de combinare structurală. În sens participial, descrie o substanță sau un material care a fost combinat chimic ori amestecat intim cu un alt element pentru a-și modifica proprietățile fizice originale.
• Alocasia cuprea — Specie exotică de plantă tropicală perenă din familia Araceae, originară din pădurile tropicale ale insulei Borneo, apreciată la nivel mondial ca plantă decorativă de interior datorită frunzelor sale spectaculoase, cordiforme și rigide. Această plantă de colecție prezintă o textură unică, lucioasă, cu un luciu metalic proeminent în nuanțe de cupru întunecat și burgund, având dosul frunzelor de o culoare purpurie intensă.
• alpenștoc — Baston lung de lemn, rezistent, prevăzut la capătul inferior cu un vârf metalic ascuțit (virolă), utilizat în trecut de către alpiniști și excursioniști ca sprijin esențial structural în timpul escaladărilor pe pante abrupte, ghețari sau terenuri accidentate. În echipamentul montan modern, acest instrument tradițional a fost înlocuit treptat de pioleți și bețe de trekking telescopice.
• aluminare — Acțiunea de a lumina sau de a acoperi suprafața unui obiect (metal, sticlă, oglindă) cu un strat fin și protector de aluminiu, realizată prin pulverizare, depunere în vid ori procedee galvanice pentru a-i spori reflexia sau rezistența la coroziune.
• aluminiza — A acoperi suprafața unui obiect (metal, sticlă, oglindă) cu un strat fin și protector de aluminiu, prin pulverizare, depunere în vid ori procedee galvanice, pentru a-i spori reflexia sau rezistența la coroziune.
• aluminizare — Acțiunea de a aluminiza și rezultatul ei; tratament termochimic sau proces tehnologic de depunere a unui strat subțire de aluminiu pe suprafața unor obiecte din oțel, fontă sau sticlă, cu scopul de a le proteja împotriva coroziunii și a oxizilor sau de a le oferi proprietăți reflectorizante ridicate.
• aluminizat — Care a fost acoperit cu un strat subțire, fin și protector de aluminiu prin pulverizare, depunere în vid ori procedee galvanice; obiect din metal, sticlă sau plastic tratat pentru a dobândi o reflexie înaltă ori rezistență sporită la coroziune.
• amuriza — A supune un material, un aliaj sau o piesă metalică unui tratament termochimic sau de protecție special (adesea prin difuzia unui element chimic la suprafață ori prin eloxare structurală) cu scopul de a-i spori rezistența la coroziune, uzură mecanică și oxidare. Este un termen tehnic rar, utilizat în anumite nișe industriale și laboratoare de inginerie a materialelor.
• analis — Termen de specialitate ce desemnează un mic inel metalic decorativ sau o verigă de prindere specifică vestimentației, harnașamentelor ori podoabelor din Antichitate și Evul Mediu Timpuriu. În sens larg și contextual, piesa servea ca element structural sau funcțional în ansamblurile arheologice descoperite în situri, având detalii ornamentale unice care ajutat la datarea precisă a complexelor funerare sau a depozitelor de obiecte din epocile trecute.
• ancăr — Termen tehnic rar sau variantă adaptată (din germanul Anker) utilizată uneori în jargonul mecanic, industrial sau tipografic pentru a desemna o piesă de fixare, o ancoră structurală, un dispozitiv de prindere sau un element de legătură metalic destinat stabilizării unui utilaj ori unui ansamblu constructiv.
• ancolură — Scobitură, crestătură sau degajare circulară executată pe suprafața unei piese cilindrice, cu scopul de a-i reduce local diametrul, de a delimita două porțiuni funcționale distincte ori de a permite trecerea unui instrument de așchiere. În terminologia industrială, reprezintă o zonă de descărcare a tensiunilor interne sau un canal special conceput pentru a adăposti garnituri de etanșare, inele elastice ori mecanisme de blocare.