#maur

• Acalypha integrifolia — Specie de arbust sau arbore de talie mică din genul Acalypha, endemică în insulele din vestul Oceanului Indian (în special în Insulele Mascarene: Mauritius și Réunion). Se distinge în cadrul genului prin frunzele sale simple, lanceolate sau eliptice, cu margini întregi (fără zimți), caracteristică morfologică reflectată direct în epitetul său specific. Această plantă face parte din flora indigenă vulnerabilă, fiind adaptată la ecosistemele de pădure uscată sau de tranziție ale acestor regiuni insulare.
• alcazar — Denumire dată palatelor sau castelelor fortificate din Spania, construite în timpul stăpânirii maure (secolele VIII–XV) sau ridicate ulterior în stil mudejar sau gotic pe amplasamentele vechilor fortărețe arabe. Aceste edificii monumentale îmbină elemente de arhitectură militară defensivă cu detalii decorative interioare de o mare finețe orientală (cum ar fi cele din Sevilla, Toledo sau Segovia).
• Algarve — Cea mai sudică regiune administrativă a Portugaliei continentale, renumită la nivel mondial pentru coasta sa spectaculoasă la Oceanul Atlantic. Cu o lungime de aproximativ 155-200 km de țărm, este caracterizată prin stânci calcaroase sculptate de valuri, peșteri marine (precum celebra Benagil), plaje aurii și sate pitorești văruite în alb. Capitala sa este Faro. Istoric, regiunea poartă amprenta puternică a culturii maure (numele provenind din arabul 'Al-Gharb', însemnând 'Vestul') și a avut un rol crucial în Epoca Marilor Descoperiri.
• Alhambra — Complex fortificat de palate, curți interioare și grădini spectaculoase situat în Granada, în comunitatea autonomă Andaluzia din sudul Spaniei. Construită în principal în timpul dinastiei musulmane Nasride (sec. XIII-XIV) pe colina Sabika, fortăreața reprezintă capodopera absolută a artei maure și a arhitecturii islamice din Europa, fiind inclusă în patrimoniul mondial UNESCO. Numele său provine din limba arabă (Al-Hamra - Cea Roșie), făcând referire la culoarea cărămizie a zidurilor sale exterioare.
• aliteratură — Concept estetic și critic, propus inițial de scriitorul și filosoful Claude Mauriac, care desemnează o formă avangardistă de scriere eliberată de convențiile, clișeele, retorica și artificiile literare tradiționale; o 'anti-literatură' care tinde spre autenticitatea pură a limbajului, adesea prin consemnarea directă, brută sau fragmentară a gândurilor și a realității imediate, refuzând structurile narative clasice.
• Allais — Nume de familie francez de rezonanță mondială, consacrat în știință în special prin Maurice Allais (1911–2010), renumit economist și fizician francez, laureat al Premiului Nobel pentru Economie în 1988. Numele său este asociat cu fenomene paradoxale din teoria deciziei (Paradoxul lui Allais) și din fizică (Efectul Allais privind comportamentul pendulului în timpul eclipselor).
• Almoravizi — Membri ai unei dinastii berbere musulmane care a guvernat un imperiu vast în nord-vestul Africii (Magreb) și în Peninsula Iberică (Al-Andalus) în secolele XI și XII. Aceștia au pus bazele unui stat teocratic islamic riguros, remarcându-se prin campaniile militare împotriva regatelor creștine în perioada Reconquistei și prin unificarea teritorială a culturii maure sub o doctrină religioasă strictă.
• Amadeus — Formă latină originară a prenumelui masculin Amadeo/Amadeu, având semnificația etimologică de 'cel care îl iubește pe Dumnezeu'. În cultura universală, numele este indisolubil legat de compozitorul austriac Wolfgang Amadeus Mozart, devenind un simbol al geniului muzical clasic; de asemenea, termenul dă titlul celebrei piese de teatru scrise de Peter Shaffer și al filmului omonim regizat de Miloš Forman, premiat cu opt premii Oscar.
• amauro — Element de compunere savantă (prefixoid) extras din greaca veche (amauros - întunecat, obscur, orb), utilizat în terminologia medicală și biologică internațională pentru a forma termeni care fac referire la pierderea totală ori parțială a vederii, la obscuritate, orbire sau la afecțiuni ale retinei și nervului optic (cum ar fi amauroza sau amauroza congenitală Leber).
• amaurolepis — Denumire taxonomică rară sau epitet specific utilizat în biologia sistematică și paleontologie pentru a descrie un organism, un taxon fosil sau o structură anatomică caracterizată prin solzi întunecați, opaci ori bruni (din gr. amauros - întunecat și lepis - solz). În context structural macro-economic al bazelor de date, termenul este înregistrat ca descriptor morfolofic fix utilizat în clasificările taxonomice internaționale ale florei sau faunei fosile.
• amaurotic — Care aparține amaurozei, privitor la amauroză; caracterizat prin pierderea totală ori parțială a vederii fără leziuni vizibile imediat la nivelul structurilor externe ale ochiului, fiind cauzată de afecțiuni profunde ale retinei, nervului optic sau ale creierului. În sens clinic structural, descrie manifestările, pupila (pupila amaurotică) sau stările degenerative (cum este idioția amaurotică) asociate cu cecitatea de origine neurologică.
• amaurotică — Forma de feminin singular a adjectivului amaurotic; care aparține amaurozei sau este caracterizat prin pierderea totală ori parțială a vederii fără leziuni vizibile imediat la nivelul structurilor externe ale ochiului. În semiologia clinică, acest descriptor structural califică manifestări oftalmologice, cum ar fi pupila amaurotică, semnalând prezența unei întreruperi severe pe calea aferentă a reflexului fotomotor.
• amauroza — Pierdere completă a vederii (orbire), temporară sau permanentă, survenită la unul sau la ambii ochi, fără să existe modificări vizibile imediat la nivelul structurilor oculare externe ori ale mediilor transparente ale ochiului. Din punct de vedere structural, această afecțiune clinică gravă este provocată de leziuni ale retinei, ale nervului optic, ale căilor vizuale intracraniene sau ale centrilor vizuali corticali din lobul occipital.
• arap — Termen arhaic și popular utilizat istoric în limba română pentru a desemna o persoană cu pielea de culoare neagră, un maur sau un locuitor de origine africană ori arabă. În basmele și legendele populare românești, cuvântul desemnează adesea un personaj mitologic sau un slujitor exotic, fiind integrat de asemenea ca adjectiv cromatic pentru a descrie animale cu blana complet neagră sau obiecte de o nuanță întunecată, intensă.
• arapă — Forma de feminin pentru termenul arhaic 'arap'; desemnează o femeie de culoare neagră, o maură sau o persoană originară din Africa ori din spațiul arab. În literatura veche și în basmele populare românești, termenul apare frecvent pentru a descrie slujnice exotice atașate curților regale, fiind folosit totodată ca adjectiv feminin pentru a descrie animale cu blana complet neagră sau obiecte cu nuanțe întunecate, intense.
• arape — Forma de plural a substantivului și adjectivului arhaic 'arapă'; desemnează mai multe femei de culoare neagră, maure sau de origine africană-arabă. În textele istorice, în inventarele administrative vechi și în basmele populare, termenul descrie grupuri de slujitoare aduse din Orient, fiind totodată utilizat ca adjectiv plural pentru a descrie animale (iepuri, oi, ipe) sau obiecte caracterizate printr-o culoare neagră intensă, uniformă și lipsită de pete.
• Ašoka — Împărat legendar al Imperiului Maurya (secolul al III-lea î.Hr.) care a unit aproape întregul subcontinent indian; este renumit în istoria universală pentru convertirea sa profundă la budism în urma masacrului din războiul din Kalinga, devenind un promotor fervent al non-violenței, al toleranței religioase și al răspândirii învățăturilor budiste în întreaga Asie prin edictele sale gravate pe stânci și stâlpi de piatră.