#chimie industriala

• adezivă — Care are proprietatea de a se lipi sau de a fixa strâns două suprafețe ori corpuri diferite prin contact direct; substanță fluidă, vâscoasă ori solidificată utilizată industrial pentru realizarea unor îmbinări permanente sau temporare. În sens structural, descrie o peliculă reactivă sau o bandă suport capabilă să dezvolte forțe intermoleculare ridicate de atracție la nivelul straturilor de contact.
• aditivat — Care a fost îmbunătățit sau tratat prin adăugarea unuia sau a mai multor aditivi; se referă în mod special la combustibili (benzină, motorină) ori uleiuri industriale ale căror proprietăți fizico-chimice au fost optimizate structural în faza de rafinare ori ambalare pentru a asigura o ardere mai curată sau o lubrifiere superioară.
• afinare — Proces tehnologic industrial complex constând în eliminarea impurităților, a gazelor captive sau a elementelor reziduale dintr-un material brut pentru a-i crește puritatea și omogenitatea. În metalurgie, reprezintă faza de purificare a metalelor (oxidarea elementelor însoțitoare din fontă pentru producerea oțelului); în industria sticlei, reprezintă eliminarea completă a bulelor de gaz din topitură, iar în industria alimentară, reprezintă spălarea și purificarea prealabilă a zahărului brut.
• alchidal — Denumire tehnică sau comercială utilizată pentru o gamă de rășini alchidice sintetice folosite pe scară largă în industria chimică la fabricarea lacurilor, emailurilor și vopselelor de protecție. Aceste rășini poliesterice modificate cu acizi grași oferă finisaje cu o durabilitate structurală mare, uscare rapidă și o rezistență excelentă la intemperii și factori mecanici.
• amestecare — Acțiunea de a amesteca și rezultatul ei; proces fizic, mecanic sau manual prin care mai multe faze, substanțe, materiale sau corpuri sunt combinate structural pentru a obține o distribuție uniformă a componentelor. În aplicații industriale, reprezintă o operație unitară esențială realizată cu ajutorul malaxoarelor, agitatoarelor sau al altor echipamente specializate.
• aminoplast — Denumire generică atribuită materialelor plastice sintetice, de tipul rășinilor termoreactive, obținute prin polycondensarea unei baze azotate (cum sunt ureea, melamina sau tioureea) cu o aldehidă, în special cu formaldehida. Datorită structurii lor reticulate tridimensionale, aceste produse prezintă o duritate ridicată, rezistență termică și proprietăți izolatoare excelente, fiind utilizate masiv în fabricarea obiectelor turnate, a izolatorilor electrici și a laminatelor.
• amofos — Îngrășământ mineral chimic granulat, complex și concentrat, obținut prin neutralizarea acidului phosphoric cu amoniac. Acest compus industrial conține în principal fosfat monoamonical și fosfat diamonical, fiind utilizat pe scară largă în agricultură datorită solubilității sale ridicate în apă, asigurând plantelor o asimilare rapidă și echilibrată a azotului și a fosforului în fazele incipiente de vegetație.
• amonizare — Acțiunea de a amoniza și rezultatul ei; proces tehnologic sau industrial prin care se introduce amoniac gazos ori lichid într-un mediu chimic, în soluții sau pe un substrat solid, cu scopul de a-i modifica aciditatea, reactivitatea structurală sau conținutul de azot. În ecologia aplicată, termenul este utilizat uneori ca sinonim parțial pentru amonificare, descriind faza inițială de degajare a amoniacului din reziduuri.
• anionit — Schimbător de ioni sintetic sau natural, de natură macromoleculară, capabil să fixeze și să schimbe anioni din soluțiile apoase cu care vine în contact. Acest tip de rășină schimbătoare de ioni conține grupări funcționale cu caracter bazic, fixate pe o matrice polimerică insolubilă, fiind utilizat pe scară largă în procesele industriale de demineralizare, dedurizare și purificare avansată a apei reziduale sau potabile.
• anticorosiv — Variantă ortografică învechită, rar utilizată în prezent, pentru termenul anticoroziv; substanță chimică, vopsea, grund sau tratament structural aplicat suprafețelor metalice pentru a le proteja împotriva degradării, oxidării și atacului chimic cauzat de factorii de mediu ambiant.
• antidecapant — Substanță chimică, amestec sau compus adăugat într-o soluție acidă de decapare pentru a încetini, a limita sau a împiedica atacul coroziv asupra metalului de bază, acționând exclusiv asupra oxizilor și impurităților de la suprafață; inhibitor de decapare. Ca adjectiv, descrie un produs, un tratament sau un efect care protejează structura metalică în timpul proceselor industriale de curățare chimică.
• antioxigen — Substanță chimică sau compus molecular utilizat pentru a preveni, bloca ori încetini procesele de degradare și alterare structurală cauzate direct de acțiunea chimică a oxigenului molecular; termen utilizat în tehnică și industria alimentară ca sinonim funcțional pentru inhibitorii de autoxidare a grăsimilor, uleiurilor sau polimerilor.
• antravon — Denumire comercială sau tehnică atribuită unui compus organic derivat din antracen, utilizat în trecut ca intermediar industrial în fabricarea vopselelor sintetice de înaltă stabilitate sau a anumitor agenți de impregnare chimică a materialelor textile. Acest termen face referire la o structură aromatică complexă, optimizată pentru a rezista la degradarea termică și la acțiunea oxidanților în procesele tehnologice industriale.
• aprinzibil — Care se poate aprinde, care este susceptibil de a lua foc sau de a intra în combustie sub acțiunea unei scântei ori a unei surse de căldură. Acest termen structural de nișă este utilizat uneori în analizele tehnice industriale sau de laborator ca sinonim livresc pentru proprietatea de inflamabilitate a gazelor ori materialelor sintetice.
• aracetin — Denumire comercială istorică folosită în România pentru un sortiment specific de adeziv industrial pe bază de rășini sintetice sau polimeri vinilici, înrudit ca formulare chimică cu aracetul standard, dar adaptat pentru utilizări specifice în industria lemnului, finisaje și legătorie. Termenul a rămas în lexiconul tehnic ca marcator pentru soluții de lipire solubile în apă, cu aderență ridicată pe suprafețe poroase.
• argol — Termen tehnic arhaic sau industrial neoficial utilizat în trecut pentru a desemna tartrul brut de vin, o crustă cristalină compusă structural din bitartrat de potasiu impur, care se depune pe pereții butoaielor în timpul fermentației sau stocării îndelungate a vinului. În industria chimică timpurie, argolul era colectat, rafinat și utilizat ca materie primă esențială pentru producerea cremă de tartru (cremor tartari) sau ca mordant în vopsitoria textilă.
• asfaltic — Care conține asfalt, care are caracteristicile asfaltului sau se referă la acesta; bituminos. În sens structural și geologic, descrie roci, zăcăminte sau amestecuri industriale bogate în hidrocarburi grele, utilizate ca materie primă în rafinării ori direct în industria construcțiilor rutiere și a materialelor izolatoare.
• autobalsam — Produs chimic lichid, vâscos sau sub formă de pastă, special conceput pentru întreținerea, protejarea și lustruirea suprafețelor exterioare ale autovehiculelor. Acesta acționează prin aplicarea unui strat fin de ceară sau polimeri siliconici care protejează vopseaua și caroseria împotriva coroziunii, a razelor ultraviolete, a zgârieturilor minore și a agenților atmosferici nocivi, oferind în același timp un luciu estetic intens.
• autovulcaniza — A se supune sau a supune un material elastic (în special cauciucul crud ori amestecurile de polimeri sau siliconi) procesului de vulcanizare la temperatura camerei ori în condiții ambientale normale, fără aport de căldură externă sau presiune artificială ridicată, prin intermediul unor agenți chimici, catalizatori sau umiditate atmosferică.