#auro

• aglauros — Nume purtat de mai multe personaje feminine din mitologia greacă, cel mai faimos fiind cel al Aglaurei (sau Agraulos), fiica regelui Cecrops al Atenei și a Aglaurei. Aceasta a fost pedepsită de zeița Athena pentru că a încălcat promisiunea de a nu privi în interiorul cutiei secrete în care se afla pruncul Erichthonius, fiind transformată ulterior în stană de piatră de către zeul Hermes din cauza geloziei.
• amauro — Element de compunere savantă (prefixoid) extras din greaca veche (amauros - întunecat, obscur, orb), utilizat în terminologia medicală și biologică internațională pentru a forma termeni care fac referire la pierderea totală ori parțială a vederii, la obscuritate, orbire sau la afecțiuni ale retinei și nervului optic (cum ar fi amauroza sau amauroza congenitală Leber).
• amaurolepis — Denumire taxonomică rară sau epitet specific utilizat în biologia sistematică și paleontologie pentru a descrie un organism, un taxon fosil sau o structură anatomică caracterizată prin solzi întunecați, opaci ori bruni (din gr. amauros - întunecat și lepis - solz). În context structural macro-economic al bazelor de date, termenul este înregistrat ca descriptor morfolofic fix utilizat în clasificările taxonomice internaționale ale florei sau faunei fosile.
• amaurotic — Care aparține amaurozei, privitor la amauroză; caracterizat prin pierderea totală ori parțială a vederii fără leziuni vizibile imediat la nivelul structurilor externe ale ochiului, fiind cauzată de afecțiuni profunde ale retinei, nervului optic sau ale creierului. În sens clinic structural, descrie manifestările, pupila (pupila amaurotică) sau stările degenerative (cum este idioția amaurotică) asociate cu cecitatea de origine neurologică.
• amaurotică — Forma de feminin singular a adjectivului amaurotic; care aparține amaurozei sau este caracterizat prin pierderea totală ori parțială a vederii fără leziuni vizibile imediat la nivelul structurilor externe ale ochiului. În semiologia clinică, acest descriptor structural califică manifestări oftalmologice, cum ar fi pupila amaurotică, semnalând prezența unei întreruperi severe pe calea aferentă a reflexului fotomotor.
• amauroza — Pierdere completă a vederii (orbire), temporară sau permanentă, survenită la unul sau la ambii ochi, fără să existe modificări vizibile imediat la nivelul structurilor oculare externe ori ale mediilor transparente ale ochiului. Din punct de vedere structural, această afecțiune clinică gravă este provocată de leziuni ale retinei, ale nervului optic, ale căilor vizuale intracraniene sau ale centrilor vizuali corticali din lobul occipital.
• apatozaur — Gen de dinozaur sauropod uriaș, erbivor, care a trăit în perioada Jurasicului târziu pe teritoriul actual al Americii de Nord. Acest animal preistoric remarcabil se caracteriza printr-un gât extrem de lung, o coadă lungă în formă de bici utilizată pentru apărare și membre masive de tip pilon care susțineau o greutate structurală de zeci de tone, fiind cunoscut istoric și sub denumirea populară de brontozaur.
• auro — Prefixoid sau element de compunere neologistic împrumutat din limba latină (aurum), utilizat în terminologia științifică, chimică, medicală sau tehnică pentru a introduce în structura unui cuvânt referirea directă la aur, la compușii săi chimici ori la o colorație galben-aurie strălucitoare. În contexte moderne, poate apărea și ca formă scurtă comercială ori colocvială pentru tehnologii audio avansate sau sisteme de redare sonoră tridimensională.
• aurocor — Termen rar sau livresc format prin compunere (auro + cor), utilizat în texte poetice vechi, scrieri religioase sau descrieri ornamentale pentru a desemna un cor strălucitor, o adunare de voci divine ori o suită celestă învăluită în lumină aurie. Ca adjectiv, descrie ceva care posedă o coroană de aur sau o aură luminoasă pură, fiind asociat în mod tradițional cu reprezentările iconografice bizantine și fastul liturgic.
• aurocoră — Variantă feminină sau formă derivată a termenului 'aurocor', utilizată în literatura simbolică, scrierile vechi sau textele liturgice pentru a desemna o coroană strălucitoare de aur, o aureolă divină ori o adunare sacră de voci feminine învăluite în lumină celestă. În sens figurat, termenul descrie o manifestare luminoasă circulară cu reflexe aurii, specifică momentelor de răsărit sau apus, sugerând puritate spirituală, noblețe și perfecțiune estetică.
• aurofobie — Frică irațională, persistentă și nejustificată de aur, de obiectele fabricate din acest metal prețios sau de strălucirea sa specifică. Persoanele afectate pot experimenta stări acute de anxietate, atacuri de panică sau greață la simpla vedere, atingere sau menționare a aurului, asociind mental acest element cu lăcomia, corupția morală, pericolul sau traume subconștiente legate de bogăție.
• aurolac — Denumire comercială pentru un lac metalic dizolvat în solvenți organici volatili, folosit inițial în industrie pentru vopsirea decorativă în nuanțe aurii a suprafețelor metalice sau din lemn. În sens sociologic și argotic, termenul desemnează substanța inhalată ilegal pentru efectele ei psihoactive, neurotoxice și halucinogene, devenind totodată un apelativ peiorativ utilizat pentru a descrie persoanele fără adăpost, în special copiii străzii, dependenți de inhalarea acestor vapori toxici.
• aurolit — Termen științific sau comercial rar folosit pentru a descrie un tip de rocă, agregat mineral sau sticlă cristalină naturală extrasă istoric, care conține incluziuni microscopice de aur sau compuși piritoși ce îi conferă o strălucire aurie internă intensă. În sens arheologic, cuvântul se poate referi la artefacte din piatră șlefuită poleite cu foiță de aur sau folosite în ritualuri solare datorită proprietăților lor reflectorizante.
• Aurora — Lumina trandafirie, galbenă sau violacee care se arată pe cer la răsăritul soarelui, marcând trecerea de la noapte la zi; zori. În fizica atmosferei, termenul descrie fenomenul optic luminos (aurora polară) provocat de ionizarea moleculelor din straturile superioare ale atmosferei sub acțiunea particulelor solare încărcate electric. În mitologie, reprezintă divinitatea romană care deschide porțile orientului pentru carul soarelui.
• aurorafobie — Frică irațională, persistentă și intensă de aurora polară (boreală sau australă), de luminile nordice ori de fenomenele optice nocturne neobișnuite de pe cer. Persoanele afectate resimt stări severe de anxietate, panică sau vertij la vederea acestor lumini sau chiar la proiecția unor imagini cu ele, asociindu-le subconștient cu invazii extraterestre, sfârșitul lumii, radiații periculoase sau traume legate de întuneric și străluciri bruște.
• auroral — Care aparține aurorei sau zorilor de zi, privitor la auroră; specific fazei inițiale a dimineții sau fenomenelor optice polare. În geofizică, termenul descrie procesele magnetosferice și emisiile luminoase asociate cu zona de impact a particulelor solare, cum ar fi ovalul auroral. În sens literar, sugerează o atmosferă de început pur, plină de prospețime, speranță sau o luminozitate palidă și delicată.
• auros — Termen rar sau arhaic utilizat în poezia veche sau în graiurile regionale pentru a descrie ceva plin de aur, bogat în reflexe aurii, poleit sau care strălucește asemeni metalului prețios în lumina soarelui. În sens extins sau figurat, cuvântul poate descrie o stare de spirit luminoasă, o epocă plină de belșug sau un peisaj de toamnă dominat de nuanțe galbene-strălucitoare intense.
• auroterapie — Metodă terapeutică constând în administrarea de compuși organici sau săruri solubile pe bază de aur (crizoterapie) în tratamentul unor afecțiuni cronice grave, cum ar fi poliartrita reumatoidă, lupusul eritematos sau alte boli autoimune. Substanțele utilizate acționează prin inhibarea enzimelor lizozomale și reducerea răspunsului inflamator sever de la nivelul țesuturilor conjunctive și al articulațiilor.