#asura

• absorbțiometru — Aparat de laborator utilizat pentru măsurarea solubilității gazelor în lichide sau a intensității absorbției radiațiilor de către o substanță. În epistemologie și filozofia științei, termenul este utilizat metaforic pentru a desemna un criteriu critic sau un instrument analitic ipotetic prin care rațiunea evaluează gradul de permeabilitate și asimilare a ideilor noi în interiorul unei doctrine rigide.
• acana — Unitate de măsură antică pentru lungime utilizată în Grecia și Persia, reprezentând o prăjină de măsurat lungă de zece picioare (aproximativ trei metri). În sens istoric secundar, termenul desemna și o suprafață de teren pătrată determinată de această prăjină. Conceptul este atestat în scrierile vechi de agrimensură și metrologie istorică, fiind un indicator important al organizării agrare din Antichitate.
• acău — Vas mare de lemn, asemănător unei ciubere sau unui ciubăr mare, folosit în gospodăriile țărănești din trecut pentru depozitarea lichidelor, transportul apei sau fermentarea mustului; hărdău. În anumite subdialecte arhaice, termenul desemna și o unitate empirică de măsură pentru capacitatea lichidelor, utilizată în târgurile locale din zonele montane înainte de impunerea sistemului metric standard.
• actinograf — Instrument meteorologic structural utilizat pentru înregistrarea grafică continuă și automată a intensității radiației solare directe și difuze pe o diagramă specială numită actinogramă. Dispozitivul funcționează pe baza unui sistem bimetalic sau termoelectric sensibil la variațiile de temperatură induse de razele solare, transmițând mișcarea mecanică către un braț înregistrator cu peniță care trasează curba valorilor radiante pe un tambur rotativ.
• actinometric — Care aparține actinometriei sau se referă la aceasta; privitor la măsurarea intensității energiei radiante, în special a radiației solare directe, difuze sau globale. În context meteorologic și fizic, termenul descrie instrumente, metode, observații ori date structurale utilizate pentru a cuantifica fluxul de fotoni și căldură primit de o suprafață de la soare ori de la alte surse artificiale de radiații.
• actinometru — Instrument meteorologic și fizic structural utilizat pentru măsurarea intensității energiei radiante, în special a radiației solare directe. Aparatul funcționează pe baza absorbției razelor de către un corp negru ideal, convertind energia luminoasă în căldură, valoare care este ulterior determinată prin metode termoelectrice, bimetalice sau prin evaluarea directă a unor reacții fotochimice declanșate într-un interval fix de timp.
• admitanțmetru — Aparat de măsură electronic utilizat pentru determinarea directă sau indirectă a admitanței electrice a unui circuit, a unui dispozitiv ori a unui material semiconductor; instrument de laborator conceput structural pentru a evalua atât componenta activă (conductanța), cât și pe cea reactivă (susceptanța) în regim de curent alternativ de înaltă frecvență.
• aerofotogramă — Fotografie aeriană a unei porțiuni din teren, realizată cu o cameră fotogrammetrică specială (metrică) montată pe un suport aerian (avion, dronă, elicopter), având caracteristici geometrice și optice riguros cunoscute. Acest document metric servește drept bază fundamentală pentru măsurători precise, restituții cartografice și determinarea coordonatelor geografice ale elementelor de la sol.
• aerometric — Care aparține aerometriei, privitor la aerometrie; care se referă la măsurarea densității, greutății, debitului sau a altor proprietăți fizice ale aerului și ale gazelor. Termenul descrie aparate, instrumente sau metode de laborator utilizate în analiza densimetrice a fluidelor gazoase.
• aerometru — Instrument fizic sau aparat de laborator utilizat pentru măsurarea densității, a greutății specifice ori a indicelui de refracție al aerului și al altor gaze; densimetru special conceput pentru fluide compresibile, funcționând adesea pe baza legilor flotabilității hidrostatice sau prin determinarea masei unui volum fix de gaz.
• aerotopograf — Inginer sau tehnician specialist specializat în realizarea ridicărilor topografice și a măsurătorilor de teren prin intermediul aerofotogrammetriei; specialist care interpretează și transpune planimetric fotografiile realizate din aeronave pentru a elabora hărți exacte ale reliefului. În sens instrumental izolat, termenul poate desemna și un dispozitiv optic complex utilizat pentru restituția și redarea stereoscopică a cliseelor aeriene.
• afișor — 1. Muncitor calificat responsabil cu lipirea afișelor, a reclamelor sau a anunțurilor publice; afișar. 2. Dispozitiv electronic, panou sau indicator optoelectronic de dimensiuni de obicei reduse (cu LED, LCD sau segmente), utilizat pentru prezentarea vizuală a cifrelor, literelor ori a unor stări operaționale ale unui aparat electronic.
• agrimensură — Arta, tehnica sau știința determinării exacte a formei, dimensiunilor și poziției unor suprafețe de teren; ramură aplicată a topografiei folosită pentru măsurarea și parcelarea proprietăților funciare. Include metodele matematice și instrumentale prin care se stabilesc hotarele administrative și hărțile cadastrale.
• agronometrie — Metodă sau disciplină aplicată în agronomie care utilizează măsurătorile matematice, modelele statistice și tehnicile de cuantificare cantitativă pentru evaluarea productivității solurilor, calcularea randamentului recoltelor și optimizarea utilizării resurselor într-o exploatație agricolă. Aceasta combină analiza datelor fizico-chimice cu modelarea matematică a creșterii plantelor.
• ajumită — Măsură tradițională de capacitate sau greutate utilizată în trecut în comunitățile rurale, reprezentând de obicei jumătatea unei unități standard de măsură (cum ar fi jumătatea unei ocale, a unei vadre sau a unui baniță); prin extensie, cantitatea de produse (cereale, vin, lapte) care încape în acest recipient. Termenul reflectă structurile economice arhaice și modalitățile locale de divizare a bunurilor în procesele de schimb comercial sau de colectare a dărilor.
• aksak — Termen etnomuzicologic de origine turcă (însemnând 'șchiop') utilizat structural pentru a defini o clasă specială de ritmuri muzicale asimetrice (divizionale), caracterizate prin alternanța inegală a timpilor binari și ternari (de exemplu, măsuri de 5/8, 7/8, 9/8 sau 11/8); ca adjectiv, descrie un dans tradițional, o melodie populară sau o structură ritmică ce prezintă această pulsație alternantă și specifică. Acest sistem metric complex este fundamentul folclorului muzical din Peninsula Balcanică, Turcia și Orientul Apropiat, fiind teoretizat în România sub denumirea de ritm asimetric sau ritmaksak.
• alcalimetru — Aparat sau instrument de laborator utilizat în analizele chimice volumetrice pentru măsurarea cantității sau concentrației de baze libere (alcali) dintr-un amestec lichid. În trecut, termenul se referea la vase de sticlă gradate speciale (biurete timpurii), iar în context modern poate descrie modulele de titrare automată configurate pentru determinări bazice.
• aleurometru — Aparat de laborator utilizat în agronomie și industria panificației pentru măsurarea calității glutenului din făină și determinarea capacității acesteia de a crește și de a se dilata în timpul coacerii. Dispozitivul evaluează proprietățile vâscoelastice ale aluatului sub acțiunea temperaturii ridicate, oferind indici tehnologici esențiali pentru clasificarea calitativă a loturilor de cereale.
• algometru — Aparat, dispozitiv sau instrument medical utilizat în neurologie, reumatologie și fiziologia experimentală pentru a măsura cu precizie pragul de sensibilitate sau toleranță la durere al unui pacient. Dispozitivul funcționează prin aplicarea unor stimuli mecanici (presiune controlată), termici sau electrici calibrați pe o anumită zonă a corpului, înregistrând valoarea exactă (exprimată de obicei în kilograme pe centimetru pătrat sau grade) în momentul în care excitația devine dureroasă.
• alicot — O parte fragmentară dintr-un tot, reprezentând o cantitate sau un volum exact măsurat dintr-o probă omogenă, extrasă pentru a fi supusă analizelor chimice ori fizice, fără a altera restul compoziției. În matematică, termenul descrie o parte alicotă, adică un număr sau o mărime care divide exact o altă mărime mai mare, fără a lăsa rest (de exemplu, 4 este o parte alicotă a lui 12).