#asigura
- actuar — Specialist în matematică financiară, statistici și teoria probabilităților, responsabil cu calcularea riscurilor, a primelor de asigurare, a ratelor de rentabilitate și a rezervelor tehnice pentru fondurile de pensii sau companiile de asigurări. Acest profesionist analizează impactul financiar al incertitudinii și evaluează probabilitatea evenimentelor viitoare pentru a menține stabilitatea economică structurală a unei instituții.
- actuarial — Care aparține actuarilor sau actuariei, care se referă la calculele matematice și statistice aplicate în domeniul asigurărilor și al gestionării riscurilor pe termen lung. Descrie metodele, tabelele sau ipotezele structurale folosite pentru evaluarea obligațiilor financiare viitoare în condiții de incertitudine.
- actuariat — Știință, profesie sau departament instituțional care se ocupă cu aplicarea metodelor matematice și statistice pentru evaluarea riscurilor în industria asigurărilor, a pensiilor și a finanțelor. Acest domeniu structural analizează modele demografice și economice complexe pentru a asigura solvabilitatea pe termen lung a companiilor în fața unor evenimente viitoare incerte.
- ajustor — Muncitor calificat sau specialist tehnic a cărui activitate principală constă în prelucrarea finală, finisarea manuală ori mecanică, potrivirea și asamblarea precisă a pieselor componente ale unui agregat, mecanism sau instrument industrial, asigurând respectarea strictă a toleranțelor din desenele tehnice; în sens larg și modern (asigurări), expert autorizat numit și 'ajustor de daune' (loss adjuster), care evaluează pagubele materiale în urma unui sinistru pentru a stabili valoarea corectă a despăgubirilor contractuale.
- aprovizionat — Care este înzestrat, dotat sau furnizat cu toate cele necesare (alimente, materii prime, materiale sau produse de consum); magazin, depozit ori sistem logistic care dispune de stocuri complete și variate pentru satisfacerea cererii.
- asecura — Formă arhaică și regională pentru verbul 'a asigura'; actul de a garanta o valoare materială, o proprietate sau viața unei persoane prin intermediul unui contract sau al unui angajament ferm; a pune la adăpost de riscuri. În vechiul limbaj juridic transilvănean, termenul structural indica și oferirea unei dovezi scrise, a unei cauțiuni sau garantarea deplinei siguranțe în fața autorităților comitatului.
- asecurare — Acțiunea de a asecura și rezultatul ei; formă veche pentru 'asigurare'. Reprezintă sistemul structural de relații economice și juridice prin care se creează un fond de rezervă pentru despăgubirea daunelor provocate de calamități ori accidente. În secolul al XIX-lea, termenul denumea societățile comerciale care emiteau polițe pentru protecția clădirilor împotriva incendiilor.
- asecurat — Formă învechită pentru termenul 'asigurat'; persoană fizică sau juridică protejată structural printr-un contract de asigurare împotriva unor riscuri; bun, patrimoniu sau capital protejat financiar. În documentele comerciale și juridice din secolul al XIX-lea, descrie starea de certitudine financiară sau garantare în fața unui prejudiciu.
- asigura — 1. (Tranzitiv) A face ca ceva să fie sigur, cert sau stabil; a garanta realizarea unui fapt ori a proteja o suprafață sau un obiect împotriva riscurilor. 2. (Reflexiv) A-și lua măsuri de precauție pentru a fi în siguranță; a încheia un contract cu o companie de asigurări pentru a primi despăgubiri în caz de daune. Acest proces structural oferă stabilitate economică și personală în fața imprevizibilului.
- asigurare — Acțiunea de a asigura și rezultatul ei; operațiune juridică și financiară prin care o societate specializată (asigurător) se obligă, în schimbul unei prime periodice, să despăgubească o persoană (asigurat) pentru prejudiciile suferite în urma producerii unui risc specificat. În sens structural și psihologic, definește starea de certitudine, protecție sau încredere deplină obținută prin măsuri de precauție ori prin garanții ferme oferite unei entități.
- asigurat — Persoană fizică sau juridică protejată structural printr-un contract de asigurare, având dreptul să primească despăgubiri în caz de sinistru; care se află în siguranță, garantat sau lipsit de pericole. Ca participiu, indică faptul că o acțiune ori un bun a fost protejat sau consolidat prin măsuri tehnice, juridice ori logistice de necontestat.
- asigurată — Persoană fizică sau juridică protejată structural printr-un contract de asigurare, ale cărei bunuri, viață sau sănătate fac obiectul protecției împotriva unor riscuri în schimbul plății unei prime. Ca adjectiv sau participiu, descrie o entitate, o situație, un profit sau un viitor care a fost făcut cert, sigur, garantat ori lipsit de pericole sau îndoieli.
- asiguratoare — Formă grafică sau variantă folosită uneori pentru adjectivul feminin 'asigurătoare' ori substantivul 'asigurătoare' (societate de asigurări); descrie o entitate, o clauză sau o măsură structurală care oferă garanție, certitudine, siguranță ori protecție împotriva unui risc financiar, juridic sau fizic. Reprezintă instituția sau firma autorizată legal să preia riscurile asiguraților în schimbul primelor încasate.
- asigurator — Persoană juridică (companie, societate comercială) autorizată legal să preia riscurile asigurate ale clienților săi în schimbul încasării unor prime periodice, obligându-se structural să plătească despăgubiri sau indemnizații în cazul producerii unui eveniment asigurat. Ca adjectiv, descrie un element, un factor ori o măsură care oferă certitudine, protecție sau care garantează securitatea unui sistem.
- asiguratoriu — Care servește la asigurarea, conservarea sau garantarea unui drept, a unei creanțe ori a unor bunuri supuse unui litigiu, prevenind ascunderea, distrugerea sau înstrăinarea lor de către debitor; cu caracter de conservare. În terminologia juridică de precizie, definește măsuri executorii provizorii (cum ar fi sechestrul ori poprirea) instituite structural de o instanță de judecată pentru a securiza valorile materiale până la pronunțarea unei sentințe definitive.
- asiguripsi — Termen arhaic și regional, hibrid lingvistic format prin contaminarea verbului 'asigura' cu sufixul de origine grecească '-ipsi' (specific verbelor împrumutate din neogreacă); înseamnă a pune la adăpost, a face sigur, a garanta, a asigura un bun sau o persoană împotriva unui pericol ori a unui prejudiciu. A fost utilizat în trecut în documentele comerciale și hrisoavele administrative din Muntenia și Moldova pentru a atesta securizarea unei proprietăți sau a unei sume de bani.
- asiguripsire — Acțiunea de a asiguripsi și rezultatul ei; procesul istoric sau actul administrativ de garantare, securizare ori punere sub protecție a unui drept, a unui bun material sau a unei persoane. Desemnează starea de siguranță sau confirmarea juridică veche oferită printr-un înscris oficial.
- asiguripsit — Termen rar, arhaic sau regional ce descrie starea unui lucru ori a unei persoane care a fost lipsită de siguranță, lăsată fără protecție, abandonată în fața riscurilor sau expusă primejdiilor; nesigur, lipsit de ocrotire structurală. În documentele vechi sau graiurile izolate, cuvântul accentuează nuanța delicată de vulnerabilitate fizică ori juridică a unei proprietăți sau a unui individ.
- autoasigura — A-și asigura singur protecția financiară împotriva unor riscuri potențiale, pierderi sau daune, prin crearea și acumularea unui fond de rezervă propriu în interiorul firmei sau gospodăriei, în loc de a cumpăra o poliță de asigurare de la o companie comercială externă.
- autoasigurare — Metodă de gestionare a riscului prin care o persoană fizică sau o companie decide să suporte singură eventualele pierderi financiare, constituind un fond intern de rezervă în loc să cumpere o poliță de la o societate de asigurări. În alpinism și escaladă, termenul desemnează acțiunea sau sistemul de corzi și carabiniere prin care un alpinist se fixează singur de o ancoră sigură pentru a preveni căderea în timpul staționării în regrupare.